ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3188/2010

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 1410/A din 7

noiembrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 954/303/2008, Tribunalul București,

secția a IV-a civilă a respins apelul declarat de reclamanții I.G.V.C. și B.M.

împotriva Sentinței civile nr. 1939 din 20 martie 2008 pronunțată de

Judecătoria sector 6 București, în contradictoriu cu intimatul-intervenient

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și intimații-pârâți Casa de

pensii a municipiului București, P.D., Ș.M., M.R.A. și P.G.

A fost obligat

apelantul-reclamant la plata sumei de 3.000 RON reprezentând cheltuieli de

judecată, câte 1.000 RON către fiecare pârâtă persoană fizică, cu aplicarea

dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Împotriva deciziei

respective, la data de 7 ianuarie 2009 a declarat recurs reclamantul I.G.V.C.,

criticând-o ca fiind nelegală și invocând în drept aplicarea prevederilor art.

304 pct. 4, 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Prin Încheierea din 9

noiembrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 954/303/2008, Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie a respins

cererile formulate de recurent privind înregistrarea dezbaterilor; de

rectificare a citativului încheierii anterioare din data de 7 septembrie 2009

și de înscriere în fals împotriva încheierilor de ședință pronunțate în cauză.

Împotriva încheierii

respective, recurentul-reclamant, în aceiași ședință publică, a declarat recurs

invocând dispozițiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ. și susținând faptul că

aceasta este pronunțată cu încălcarea esențială a legii.

Prin aceiași

încheiere, instanța de recurs a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și

Justiție în vederea soluționării recursului declarat de recurent împotriva

încheierii din 9 noiembrie 2009 și, în baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ., a

dispus suspendarea soluționării recursului declarat de reclamant împotriva

Deciziei civile nr. 1410/A din 7 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul

București, secția a IV-a civilă - până la soluționarea recursului declarat de

către recurentul-reclamant împotriva încheierii de ședință respective, din data

de 9 noiembrie 2009.

Analizând recursul

declarat de reclamantul I.G.V.C. împotriva încheierii de ședință din 9

noiembrie 2009, Înalta Curte constată că nu este admisibil, prin prisma

dispozițiilor art. 299 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și a dispozițiilor

art. 244

1

alin. (1) C. proc. civ., avându-se în vedere

considerentele ce vor urma:

Potrivit

dispozițiilor art. 299 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. se va reține faptul

că : hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în

condițiile prevăzute de lege hotărârile altor organe cu activitate

jurisdicțională, sunt supuse recursului. Dispozițiile art. 282 alin. (2) C.

proc. civ. sunt aplicabile în mod corespunzător.

Această din urmă

prevedere legală stipulează faptul că împotriva încheierilor premergătoare nu

se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul în care s-a

întrerupt cursul judecății.

În același timp,

dispozițiile art. 244

1

alin. (1) C. proc. civ. arată că - asupra

suspendării judecării procesului, instanța, în toate cazurile, se va pronunța

prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepția

celor pronunțate în recurs.

Din aceste dispoziții

legale, rezultă faptul că obiect al recursului îl pot forma, în anumite

condiții, și încheierile judecătorești, însă, în această privință, trebuie să

se țină seama și de regimul juridic al încheierilor premergătoare, astfel cum

acesta este stabilit prin dispozițiile art. 282 alin. (2) C. proc. civ., în

materie de apel.

Așa fiind, urmează că

încheierile premergătoare se pot ataca, în principiu, numai odată cu fondul

cauzei.

Aceasta reprezintă

regula și în materie de recurs, în baza prevederilor art. 316 C. proc. civ.,

potrivit cărora dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și

în recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice dispozițiilor cuprinse în

capitolul privind recursul.

Analizând încheierea

recurată de către recurentul-reclamant, se constată că aceasta reprezintă o

încheiere premergătoare prin care nu s-a întrerupt sau s-a suspendat cursul

judecății, astfel încât atacarea acesteia, pe cale separată, nu este posibilă

din punct de vedere procedural.

Prin urmare, recursul

declarat de reclamant împotriva încheierii de ședință din data de 9 noiembrie

2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, se privește ca fiind inadmisibil și se va respinge ca

atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

reclamantul I.G.V.C. împotriva Încheierii de ședință din 9 noiembrie 2009

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B.M. și

intimații-pârâți Casa de pensii a Municipiului București, P.D., Ș.M.M.R.A.,

P.G. și intimatul-intervenient Consiliul Național pentru Combaterea

Discriminării.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 mai 2010.

Procesat de GGC - LM