ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2562/2012

Asupra cererii de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 23 august 2011, petenta A. a formulat acțiune în contencios administrativ, pentru revenirea la legalitate, la normalitate și pentru respectarea cum se cuvine a standardelor Uniunii Europene.

Petenta a arătat că au trecut deja 1500 de zile de la aderarea României la Uniunea Europeană și este surprinsă să constate că țara noastră nu își onorează obligațiile asumate în raporturile cu lumea civilizată în general și cu U.E. în special, precizându-se că Legea nr. 78/2000 nu este respectată, iar Legea nr. 157/2005 nu se bucură de atenția cuvenită din partea demnitarilor și instituțiilor la care se referă art. 2. S-a precizat că s-a ajuns atât de departe încât nu se acordă atenție nici executării hotărârilor judecătorești definitive, irevocabile și învestite cu formulă executorie.

Petenta a precizat că solicită chemarea în garanție, în speranța revenirii la legalitate și normalitate a Comisiei Uniunii Europene, a celorlalte 26 de state membre ale Uniunii Europene, celelalte 46 de state membre ale Consiliului Europei, Comisia pentru Apărarea Drepturilor Omului din O.N.U., inclusiv Comitetul Economic și Social al Organizației Națiunilor Unite.

II. Decizia Î.C.C.J.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea cererii a constatat că aceasta nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 112 C. proc. civ., motiv pentru care va anula cererea formulată, pentru considerentele ce urmează:

În concretizarea principiului accesului liber la justiție, prevăzut de art. 21 din Constituția României, se recunoaște dreptul necondiționat al oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

Condiția primordială de exercițiu a acțiunii civile este, neîndoielnic, cea a afirmării de către parte a existenței unui drept subiectiv civil pentru protejarea căruia, atunci când acesta a fost contestat, încălcat sau ignorat, este necesar a fi angajată funcția jurisdicțională a instanțelor judecătorești.

Acțiunea civilă, ca orice categorie juridică, indiferent de forma concretă sub care se prezintă în procesul valorificării ei, implică câteva elemente care îi condiționează existența și anume obiectul, cauza și subiectele sau părțile.

Obiectul acțiunii civile îl constituie protecția unui drept subiectiv sau a unui interes pentru realizarea căruia calea justiției este obligatorie, iar acest obiect se concretizează în mod diferit, prin raportare la mijlocul procesual folosit. Astfel, în cazul cererii de chemare în judecată prin obiect se înțelege pretenția concretă a reclamantului.

Cauza acțiunii civile, causa petendi, o reprezintă scopul spre care se îndreaptă activitatea părților (a celor care reclamă în justiție sau a celor care se apără în proces).

Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că reclamanta s-a adresat cu o plângere directă acestei instanțe, pentru respectarea cum se cuvine a standardelor Uniunii Europene, precum și plata daunelor morale arătate în cerere de către Statul Român.

Înalta Curte văzând dispozițiile art. 133 alin. (1) C. proc. civ. va aplica sancțiunea procedurală prevăzută de lege, constatând că cererea petentei nu îmbracă cerințele prevăzute de dispozițiile art. 112 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererea formulată de A..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2012.