ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1421/2010

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 359 din 7 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 10150/2/2009, s-a dispus respingerea ca neîntemeiate a plângerilor formulate de petiționarii M.P. și M.M.R. împotriva rezoluției din 3 august 2009 în Dosarul nr. 1326/P/2007 și a rezoluției nr. 1393 din 11 februarie 2009 date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. A menținut rezoluțiile atacate. A obligat petiționarii la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în fapt următoarele: Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, petiționarii M.P.

și M.M.R. au solicitat cercetarea și tragerea la răspundere penală a numiților S.F.V. și S.F.A. - asociați în cadrul Baroului București - pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 C. proc. pen., abuz de încredere prevăzut de art. 213 C. proc. pen. și gestiunea frauduloasă prevăzută de art. 214 C. proc. pen., constând în aceea că au fost induși și menținuți în eroare cu ocazia încheierii a două contracte de asistență juridică. Aceeași avocați - susțin petiționarii - și-au însușit pe nedrept suma de 180 milioane lei și a refuzat restituirea acestei sume deși la data de 14 iunie 2007 au fost notificați prin executorul judecătoresc U.B. Petiționarii au susținut, de asemenea că făptuitorul S.F.V.

a gestionat fraudulos suma de 180 milioane lei în scopul dobândirii pentru sine de probe materiale. Prin rezoluția nr. 1326/P/2007 din 3 august 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul prevederilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții S.F.V. și S.F.A. avocați în cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din România - Baroul București, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prevăzut de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen., abuz de încredere prevăzut de art. 213 C. proc. pen. și gestiunea frauduloasă prevăzut de art. 214 alin. (1) și (2) C. proc. pen. Împotriva rezoluției cu nr. 1326/P/2007 din 3 august 2009 petiționarii M.P.

și M.M.R. au formulat plângere adresată Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București care, în baza art. 278 C. proc. pen., a respins-o ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 1393/II-2/2009 din 1 septembrie 2009. În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., nemulțumiți de soluția de neurmărire penală dată de parchet, petiționarii M.P. și M.M.R. s-au adresat cu plângere la Curtea de Apel București, competentă să judece cauza în primă instanță, solicitând admiterea plângerii, desființarea rezoluției nr. 1326/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de intimații S.F.V.

și S.F.A., sub aspectul faptelor sesizate. Examinând legalitatea și temeinicia rezoluției atacate, instanța de fond a reținut că în cursul anului 2007, petiționarii l-au împuternicit pe intimatul S.F.V. pentru recuperarea unei creanțe de la SC P. SA în valoare de 15.000 euro. Deși suma a fost achitată de către firma debitoare, intimatul nu a remis petenților decât suma de 180 milioane lei (în trei tranșe) de câte 100 milioane, 100 milioane, din care intimatul și-a oprit 50 milioane drept onorariu și a treia tranșă de 30 milioane. Petiționarii au reclamat faptul că au semnat "în alb" contractele de asistență juridică încheiate cu intimații, cum și împuternicirile avocațiale aferente.

Pentru sumele remise de intimat s-au încheiat chitanțe, intimatul reținând o sumă de 3000 RON drept onorariu de succes, care însă a fost restituită petiționarului conform chitanței întocmite la 02 mai 2007. Din actele dosarului a rezultat încheierea unui contract de asistență juridică fără însă a se putea desprinde concluzia existenței unor elemente de natură infracțională. Faptul că intimații au achitat sumele primite de la debitor nu imediat, ci în tranșe și într-un anumit interval de timp, nu echivalează cu un mod fraudulos de gestionare a banilor. Nu au rezultat nici indicii privind inducerea sau menținerea în eroare a petiționarilor în momentul încheierii contractele de asistență juridică.

Ca atare, instanța de fond a reținut că soluția procurorului este legală iar plângerea petiționarilor nefondată. Împotriva soluției pronunțată de instanța de fond, au declarat recurs petiționarii M.P. și M.M.R. solicitând casarea acesteia și în rejudecare admiterea plângerii și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de intimații avocați. În susținerea recursului au fost depuse înscrisuri. Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursurile în conformitate cu prevederile art. 385 14 C. proc. pen. constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente: Ca o garanție a respectării legalității în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulțumită de soluțiile de neurmărire penală dispuse de procuror, să facă plângere împotriva acestora.

În concepția legiuitorului, poate face o astfel de plângere orice persoană a cărei interese legitime au fost vătămate. Accesul liber la justiție este reglementat de legiuitor, iar cel nemulțumit de soluția dată de procuror se poate adresa judecătorului de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, așa cum, de altfel au procedat și petiționarii prin plângerea ce face obiectul cauzei de față. Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că, la data de 19 martie 2007 între petiționarii și avocatul S.F.V.

s-a încheiat un contract de asistență juridică nr. 300008/2007, obiectul contractului fiind "formulare și semnare cereri, deschidere cont, efectuare operații de cont, precum și orice alte demersuri necesare în vederea recuperării integrale a creanței de la debitorul SC P. SA în cadrul Dosarului nr. 15/2007 al Biroului Executorului judecătoresc V.P.", în cuprinsul acestui contract fiind înserat și un onorariu de succes în valoare de 3.000 RON. Audiat fiind de către organele de urmărire penală, intimatul S.F.V.

a arătat că în virtutea contractului încredințat de petiționarul M.P., a încheiat la data de 29 ianuarie 2007 contractul de executare silită cu Biroul Executorului Judecătoresc "P.V.", executor care, la datele de 22 martie 2007 și 28 martie 2007, a procedat la distribuirea sumei de 63.600 RON provenită din executare, conform ordinelor de plată din 28 martie 2007 și din 2 aprilie 2007 emise de A.B., în contul bancar ce a fost deschis în baza împuternicirii de petiționarul M.P. Banii încasați, ca urmare a executării silite, au fost predați petiționarului M.P., întocmindu-se înscrisuri aferente iar în ceea ce privește onorariul de succes, făptuitorul S.F.V. a arătat că și acesta a fost restituit aceluiași petiționar.

Cât privește semnarea "în alb" a contractelor de asistență juridică și a împuternicirilor avocațiale aferente, făptuitorul S.F.V. a arătat că, acestea au fost semnate după completarea lor în întregime. Executarea cu întârziere, executarea necorespunzătoare a unui contract de asistență juridică nu atrage în mod obligatoriu reținerea infracțiunii de înșelăciune în condițiile în care nu se poate dovedi, cu certitudine, o inducere sau o menținere în eroare, care să fi avut un rol esențiale în încheierea sau executarea acestuia. Petiționarii aveau posibilitatea, - dacă susținerile acestora sunt reale - să nu semneze contractul de asistență juridică, decât după completarea în întregime a conținutului său.

Orice neînțelegere rezultată din îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor stabilite prin voința părților, probe constituie, eventual, un litigiu civil și nu penal. Făptuitorii S.F.V. și S.F.A. și-au îndeplinit, în calitatea acestora de avocați, obligațiile avute prin contract astfel că, în lipsa unor probe evidente nu poate fi dispusă desființarea rezoluției procurorului și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale. Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de petiționarii M.P. și M.M.R. împotriva Sentinței penale nr. 359 din 07 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenții petiționari vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii M.P. și M.M.R. împotriva Sentinței penale nr. 359 din 07 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurenții petiționari la plata sumelor de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 aprilie 2010.