ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 877/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 877/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului
penal de față,
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea formulată la 27 noiembrie
2009, Administrația Fondului Imobiliar, în nume propriu, cât și pentru
Municipiul București prin Primar General și Centrul de Calcul C.G.M.B. au
solicitat tragerea la răspundere penală a numiților M.M. și L.E., avocați în
cadrul Baroului București, C.S., administrator la SC C.I. SRL și a
magistraților S.R., D.R., G.L. și G.V.M., delegați la Oficiul Registrului
Comerțului de pe lângă Tribunalul București pentru săvârșirea infracțiunilor
prevăzute de art. 248, 249, 292 și 275 alin. (1) și (2) C. pen.
În motivarea
plângerii s-a reținut că cei doi avocați și C.S., în calitate de reprezentanți
ai SC „C.I.” SRL, prin cererea formulată în contradictoriu cu R.A.I.A.L. „I.”
RA - regie desființată la 31 iulie 1993, au îndeplinit, cu știință, în mod defectuos,
toate actele în cauză și au indus în eroare instanța de judecată, care, prin
Sentința comercială nr. 4072 din 20 martie 2008, rămasă definitivă și
irevocabilă, pronunțată în Dosarul nr. 4072/2008 de Tribunalul București,
secția a VI-a comercială, a admis cererea și a constatat că SC „C.I.” SRL a
dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului din București, sector 3, deși
acestea s-au aflat în proprietatea statului.
S-a mai susținut că
în cursul procesului, R.A.I.A.L. „I.” SA a fost reprezentată de numita O.D.,
lichidator judiciar, care a fost numit cu încălcarea dispozițiilor legale
deoarece această regie autonomă își încetase activitatea în baza Hotărârilor
Consiliului Local al Municipiului București nr. 72 din 16 octombrie 1992, 66
din 15 iulie 1993 și 83 din 19 august 1993, activitatea și patrimoniul fiind
preluate în baza Dispoziției Primarului general al Municipiului București nr.
461 din 7 octombrie 1993 de către DAFI, Direcția de Investiții și Centrul de
Calcul.
S-a mai susținut că
în mod nelegal s-a dispus de către Oficiul registrului Comerțului dizolvarea
R.A.I.A.L. „I.” SA și numirea unui lichidator judiciar ca urmare a
nerespectării termenului de preschimbare a certificatului de înregistrare
fiscală, întrucât acestei regii nu i-a fost atribuit un cod unic de
înregistrare de către Ministerul Finanțelor Publice, în baza căruia se
eliberează acest act fiscal.
În urma actelor
premergătoare efectuate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin
Ordonanța din 16 noiembrie 2008, a dispus în baza art. 228 alin. (6) și (10)
lit. b) C. proc. pen.: 1) neînceperea urmăririi penale față de numiții L.E. și
M.M., avocați în cadrul Baroului București, pentru infracțiunile prevăzute de
art. 248, 249, 292 și 215 alin. (1) și (2) C. pen.; 2) neînceperea urmăririi
penale față de magistrații S.R., D.R., G.L. și G.V.M. pentru săvârșirea
infracțiunilor prevăzute de art. 248 și 249 din C. pen. și 3) disjungerea și
declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe
lângă Judecătoria Sectorului 3 București, în vederea continuării cercetărilor
penale față de numita C.S.
S-a considerat că cei
doi avocați și-au îndeplinit obligațiile asumate față de SC „C.I.” SRL prin
contractele de asistență juridică încheiate cu aceasta, că acțiunile și
cererile formulate au fost întocmite și susținute în numele și pe seama acestei
părți, în baza mandatului încredințat.
Astfel, acțiunile și
cererile de chemare în judecată nu au caracterul unor declarații în sensul art.
292 C. pen., avocații nu au calitatea de subiect activ al infracțiunilor de
abuz în serviciu sau neglijență în serviciu, ei nefiind funcționari publici sau
funcționari în sensul legii penale, iar în privința infracțiunii de înșelăciune
prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., săvârșită prin inducerea în
eroare a instanțelor de judecată, prin prezentarea unor împrejurări
necorespunzătoare realității nu poate fi exercitată acțiunea penală, instanțele
nefiind subiect pasiv al acestei infracțiuni.
Privitor la cei patru
magistrați s-a constatat că în calitatea lor de judecători delegați la Oficiul
Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, au pronunțat încheieri
care au fost înscrise în registrul comerțului care pot fi controlate sub
aspectul legalității și temeiniciei prin exercitarea căilor de atac, astfel că
în sarcina lor nu pot fi reținute infracțiunile prevăzute de art. 248 și 249 C.
pen.
Relativ la numita
C.S., s-a considerat că Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 este
competent să efectueze cercetări sub aspectul infracțiunilor reclamate de
petiționare.
Împotriva acestei
ordonanțe, petiționarele au formulat plângere care a fost respinsă prin
Rezoluția din 14 ianuarie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel București.
Pentru a dispune
astfel, procurorul ierarhic superior a considerat că soluția atacată este
legală și temeinică și că faptele imputate de petiționare intimaților nu sunt
prevăzute de legea penală.
În baza art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen., petiționarii Administrația Fondului Imobiliar, în nume
propriu și pentru Municipiul București, prin Primar General și Centrul de
Calcul - C.G.M.B. au formulat plângere la Judecătoria Sectorului 3 București,
care prin Sentința penală nr. 180 din 23 martie 2010 și-a declinat competența
în favoarea Curții de Apel București.
Instanța astfel
sesizată, prin Sentința penală nr. 267 din 21 septembrie 2010 a admis în parte
plângerea formulată, a desființat în parte Ordonanța din 16 noiembrie 2009 și a
trimis cauza la parchet, în vederea începerii urmăririi penale față de L.E.
pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 C. pen.
A fost respinsă
cererea intimatei L.E. de obligare a petiționarilor la plata cheltuielilor
judiciare.
Totodată,
petiționarii ai fost obligați la plata sumei de 300 RON, cheltuieli judiciare
către intimatul M.M.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond a considerat că în cauză există indicii de
săvârșire a infracțiunii de înșelăciune comisă de către intimata L.E., că în
realitate ar fi fost induse în eroare nu instanța, ci persoanele în patrimoniul
cărora a fost cauzată paguba și că pentru clarificarea situației de fapt
organele de urmărire penală urmează a atașa Dosarele nr. 468/3/2006 al
Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București și 5/2006 al
U.N.P.I.R., a verifica perioadele în care lichidatorul O.D. a avut activitate
suspendată sau întreruptă, a stabili modul în care această persoană a fost
numită ca lichidator și a fi audiată nemijlocit. De asemenea, organele de
urmărire penală vor verifica la O.C.R.T.B. lipsa radierii I. R.A.I.A.L. din
registrul comerțului, ca efect al O.U.G. nr. 96/1997; vor fi identificate și
audiate persoanele cu atribuții în acest sens și cu privire la condițiile în
care s-a dispus suspendarea de drept a R.A.I.A.L. - I., se vor verifica
Dosarele nr. 7346/2005 al Judecătoriei Sector 3 București, secția a VI-a
comercială, nr. 5888/3/2007 al Curții de Apel București, secția a VI-a
comercială; vor fi analizate înscrisurile privind situația juridică și evidența
cadastrală a celor două imobile aflate în Dosarul nr. 9269/301/2005 al
Judecătoriei Sectorului 3; 22308/3/3006 al Tribunalului București, secția a
VI-a comercială și nr. 4219/3/2008 al Tribunalului București și vor fi
efectuate toate actele procedurale necesare pentru clarificarea situației de
fapt și identificarea tuturor participanților la presupusa activitate
infracțională.
S-a mai stabilit ca
după administrarea probatoriului să se analizeze dacă în cauză nu devin
incidente dispozițiile art. 31 raportat la art. 246 C. pen., constând în
determinarea cu intenție de către intimata L.E. la săvârșirea din culpă sau
fără intenție de către instanță a acestei infracțiuni cu prilejul judecării
cererea de constatare a dreptului de proprietate asupra imobilelor din
București, sector 3 și dacă au participat și alte persoane la comiterea unor
eventuale infracțiuni, inclusiv de către L.E.
Împotriva acestei
sentințe au declarat recurs intimații L.E. și M.M., care au susținut că soluția
primei instanțe este nelegală și netemeinică și că în calitate de avocați au
introdus acțiuni în justiție care au primit soluțiile apreciate de judecători,
că în cadrul litigiilor părțile au fost legal reprezentate, că nu au indus în
eroare nici instanțele, nici alte persoane, și că soluția de trimitere a cauzei
la procuror este nejustificată.
Sub un alt aspect,
recurenta L.E. a mai susținut că plângerile petiționarilor au fost făcute cu
nerespectarea termenului prevăzut de lege.
S-a solicitat
admiterea recursurilor, casarea hotărârii atacate și respingerea plângerii
petiționarelor.
La termenul din 13
decembrie 2010, petiționarul M.M. a declarat că înțelege să își retragă
recursul.
Examinând hotărârea
atacată în baza criticilor formulate, Curtea constată întemeiat recursul declarat
de intimata L.E., așa cum se va arăta în continuare.
Cu privire la
susținerea recurentei în sensul că termenul de introducere a plângerii la
procurorul ierarhic superior ar fi depășit, aceasta nu poate fi primită.
Astfel, din actele
dosarului rezultă că Ordonanța din 16 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel București a fost comunicată la petiționara Administrația
Fondului Imobiliar, la 27 noiembrie 2009, împotriva acestei ordonanțe s-a
formulat plângere la procurorul ierarhic superior, depusă la poștă cu borderoul
din 10 decembrie 2009 la adresa din Bd. U. nr. 2, ulterior scrisoarea conținând
plângerea s-a restituit expeditorului, care a reexpediat-o la 4 ianuarie 2011 -
data poștei.
Ca atare, voința
juridică manifestată de petiționară a fost de a ataca soluția procurorului pe
cale ierarhică, lucru pe care l-a făcut, plângerea fiind făcută în termen, dar
greșit îndreptată.
În cauză, procurorul
ierarhic superior s-a considerat legal învestit și a soluționat plângerea, pe
fondul ei nefăcând referire la vreun aspect de tardivitate.
Din actele depuse
în dosar rezultă că prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului București
nr. 72 din 16 octombrie 1992, R.A.I.A.L. - „I.” RA și-a încetat activitatea și
a trecut la acest consiliu local.
Ulterior prin
Hotărârea nr. 66 din 15 iulie 1993 R.A.I.A.L. „I.” RA și-a încetat activitatea
pe data de 31 iulie 1993, iar prin Dispoziția Primarului General al
Municipiului București nr. 461 din 7 octombrie 1993 - activitatea și
patrimoniul acestei regii au fost preluate de Direcția de Administrare a
Fondului Imobiliar, Direcția de Investiții și Centrul de Calcul.
La 29 mai 2001, prin
Hotărârea Consiliului Local al Municipiului București nr. 101 - s-a înființat
Administrația Fondului Imobiliar începând cu data de 1 iunie 2001 -, când își
înceta activitatea Direcția de Administrare a Fondului Imobiliar.
În conformitate cu
dispozițiile art. 1, 2 și 26 din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea
formalităților la înregistrarea în registrul comerțului a persoanelor fizice,
asociațiilor familiale și persoanelor juridice s-a stabilit că persoanele
juridice, inclusiv regiile autonome au obligația să ceară înmatricularea în
registrul comerțului iar dacă, până la 31 decembrie 2004, nu au solicitat
Oficiului Registrului Comerțului preschimbarea certificatului de înmatriculare
și al celui de înregistrare fiscală cu noul certificat de înregistrare
conținând codul unic înregistrare, potrivit art. 30 din aceeași lege operează
dizolvarea de drept a persoanelor juridice arătate.
Constatarea
dizolvării de drept se face prin încheierea judecătorului delegat pronunțată la
cererea Oficiului Național al Registrului Comerțului.
Prin Încheierea nr.
7206 din 14 februarie 2005 a judecătorului delegat la Oficiul Național al
Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București s-a constatat
dizolvarea de drept a R.A.I.A.L. I. RA cu numărul de ordine RCJ 40/4306/1991.
Mai este de menționat
că anterior, în urma divizării patrimoniului Sucursalei Vitan (fosta I. Vitan)
a RA I. au fost înființate SC „T.”, SC „C.” și SC „C.I.” SA - devenită apoi SRL
prin Protocolul de divizare din 31 august 1991 și prin actul adițional din 15
decembrie 1993, fiecărei societăți revenindu-i o parte din acel patrimoniu.
Întrucât între toate
aceste unități au existat neînțelegeri cu privire la întinderea patrimoniului
în urma reorganizării arătate, au fost formulate acțiuni în justiție, inclusiv
cu privire la imobilele din București, sector 3, care reveniseră SC C.I. SA.
În calitate de avocat
intimata-recurentă L.E. a introdus acțiuni și cereri în justiție în baza
contractelor de asistență juridică încheiate cu SC „C.I.” SRL, activitatea
judiciară desfășurându-se, așa cum rezultă din hotărârile judecătorești aflate
în dosar, în condițiile și cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 51/1995
pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat și a normelor procesuale
civile incidente în cauzele deduse judecății.
Împrejurarea că a
fost promovată acțiune în constatarea drepturilor societății pe care o
reprezintă asupra imobilelor în litigiu soluționată prin Sentința comercială
nr. 4072 din 20 martie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială,
că a formulat apărări în sensul că: R.A.I.A.L. I. nu figura în evidențele
Oficiului Național al Registrului Comerțului, ca desființată, reorganizată sau
că are un succesor, că această regie nu mai exista ca persoană juridică în urma
reorganizării prin divizare, că totodată a operat dizolvarea de drept a
respectivei regii în absența întocmirii formalităților prevăzute de Legea nr.
359/2004 de către entitățile autorizate și îndreptățite și că a solicitat chiar
desemnarea unui lichidator nu pot constitui temeiuri de cercetare a intimatei
pentru infracțiunea de înșelăciune, neexistând indicii în sensul art. 68
1
C. proc. pen., din care să rezulte presupunerea rezonabilă că această persoană
a săvârșit fapta penală imputată prin plângerea petiționarei Administrația
Fondului Imobiliar pentru a fi justificată începerea urmăririi penale.
Mai este de menționat
că hotărârile judecătorești aflate în dosar, care au nemulțumit petiționara
Administrația Fondului Imobiliar și pe care nu le consideră opozabile, pot fi
cenzurate, în condițiile legii, pe căi ordinare și extraordinare de atac.
În consecință, Curtea
constată că ordonanța procurorului de neînceperea urmăririi penale față de
intimata L.E. pentru infracțiunea de înșelăciune este legală și temeinică și că
desființarea ei de către prima instanță nu este justificată.
Față de
considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. a)
C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de intimata L.E., a casa
hotărârea atacată și, rejudecând, a respinge, ca nefondată, plângerea formulată
de petiționarele Administrația Fondului Imobiliar, Municipiul București prin
Primar General și Centrul de Calcul din cadrul C.G.M.B. împotriva Ordonanței
din 16 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, pe
care o menține.
În baza art. 385
4
raportat la art. 369 C. proc. pen. se va lua act de retragerea recursului declarat
de intimatul M.M. împotriva aceleiași hotărâri.
Potrivit art. 192
alin. (2) C. proc. pen., se va dispune obligarea petiționarilor și a
intimatului la câte 100 RON, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de intimata L.E. împotriva Sentinței penale nr. 267 din 21 septembrie
2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori
și de familie.
Casează hotărârea
atacată și, rejudecând, respinge, ca nefondată, plângerea formulată de
petiționarele Administrația Fondului Imobiliar, Municipiul București prin
Primarul General și Centrul de calcul din cadrul C.G.M.B. împotriva Ordonanței
din 16 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, pe care
o menține.
Ia act de retragerea
recursului declarat de intimatul M.M. împotriva aceleiași sentințe penale.
Obligă petiționarele
și intimatul M.M. la plata sumelor de câte 100 RON fiecare, cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 7 martie 2011.