ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.03.2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 877/2011

HOTĂRÂRE
07.03.2011
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 877/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului

penal de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea formulată la 27 noiembrie

2009, Administrația Fondului Imobiliar, în nume propriu, cât și pentru

Municipiul București prin Primar General și Centrul de Calcul C.G.M.B. au

solicitat tragerea la răspundere penală a numiților M.M. și L.E., avocați în

cadrul Baroului București, C.S., administrator la SC C.I. SRL și a

magistraților S.R., D.R., G.L. și G.V.M., delegați la Oficiul Registrului

Comerțului de pe lângă Tribunalul București pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 248, 249, 292 și 275 alin. (1) și (2) C. pen.

În motivarea

plângerii s-a reținut că cei doi avocați și C.S., în calitate de reprezentanți

ai SC „C.I.” SRL, prin cererea formulată în contradictoriu cu R.A.I.A.L. „I.”

RA - regie desființată la 31 iulie 1993, au îndeplinit, cu știință, în mod defectuos,

toate actele în cauză și au indus în eroare instanța de judecată, care, prin

Sentința comercială nr. 4072 din 20 martie 2008, rămasă definitivă și

irevocabilă, pronunțată în Dosarul nr. 4072/2008 de Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, a admis cererea și a constatat că SC „C.I.” SRL a

dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului din București, sector 3, deși

acestea s-au aflat în proprietatea statului.

S-a mai susținut că

în cursul procesului, R.A.I.A.L. „I.” SA a fost reprezentată de numita O.D.,

lichidator judiciar, care a fost numit cu încălcarea dispozițiilor legale

deoarece această regie autonomă își încetase activitatea în baza Hotărârilor

Consiliului Local al Municipiului București nr. 72 din 16 octombrie 1992, 66

din 15 iulie 1993 și 83 din 19 august 1993, activitatea și patrimoniul fiind

preluate în baza Dispoziției Primarului general al Municipiului București nr.

461 din 7 octombrie 1993 de către DAFI, Direcția de Investiții și Centrul de

Calcul.

S-a mai susținut că

în mod nelegal s-a dispus de către Oficiul registrului Comerțului dizolvarea

R.A.I.A.L. „I.” SA și numirea unui lichidator judiciar ca urmare a

nerespectării termenului de preschimbare a certificatului de înregistrare

fiscală, întrucât acestei regii nu i-a fost atribuit un cod unic de

înregistrare de către Ministerul Finanțelor Publice, în baza căruia se

eliberează acest act fiscal.

În urma actelor

premergătoare efectuate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin

Ordonanța din 16 noiembrie 2008, a dispus în baza art. 228 alin. (6) și (10)

lit. b) C. proc. pen.: 1) neînceperea urmăririi penale față de numiții L.E. și

M.M., avocați în cadrul Baroului București, pentru infracțiunile prevăzute de

art. 248, 249, 292 și 215 alin. (1) și (2) C. pen.; 2) neînceperea urmăririi

penale față de magistrații S.R., D.R., G.L. și G.V.M. pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 248 și 249 din C. pen. și 3) disjungerea și

declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe

lângă Judecătoria Sectorului 3 București, în vederea continuării cercetărilor

penale față de numita C.S.

S-a considerat că cei

doi avocați și-au îndeplinit obligațiile asumate față de SC „C.I.” SRL prin

contractele de asistență juridică încheiate cu aceasta, că acțiunile și

cererile formulate au fost întocmite și susținute în numele și pe seama acestei

părți, în baza mandatului încredințat.

Astfel, acțiunile și

cererile de chemare în judecată nu au caracterul unor declarații în sensul art.

292 C. pen., avocații nu au calitatea de subiect activ al infracțiunilor de

abuz în serviciu sau neglijență în serviciu, ei nefiind funcționari publici sau

funcționari în sensul legii penale, iar în privința infracțiunii de înșelăciune

prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., săvârșită prin inducerea în

eroare a instanțelor de judecată, prin prezentarea unor împrejurări

necorespunzătoare realității nu poate fi exercitată acțiunea penală, instanțele

nefiind subiect pasiv al acestei infracțiuni.

Privitor la cei patru

magistrați s-a constatat că în calitatea lor de judecători delegați la Oficiul

Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, au pronunțat încheieri

care au fost înscrise în registrul comerțului care pot fi controlate sub

aspectul legalității și temeiniciei prin exercitarea căilor de atac, astfel că

în sarcina lor nu pot fi reținute infracțiunile prevăzute de art. 248 și 249 C.

pen.

Relativ la numita

C.S., s-a considerat că Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 este

competent să efectueze cercetări sub aspectul infracțiunilor reclamate de

petiționare.

Împotriva acestei

ordonanțe, petiționarele au formulat plângere care a fost respinsă prin

Rezoluția din 14 ianuarie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București.

Pentru a dispune

astfel, procurorul ierarhic superior a considerat că soluția atacată este

legală și temeinică și că faptele imputate de petiționare intimaților nu sunt

prevăzute de legea penală.

În baza art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., petiționarii Administrația Fondului Imobiliar, în nume

propriu și pentru Municipiul București, prin Primar General și Centrul de

Calcul - C.G.M.B. au formulat plângere la Judecătoria Sectorului 3 București,

care prin Sentința penală nr. 180 din 23 martie 2010 și-a declinat competența

în favoarea Curții de Apel București.

Instanța astfel

sesizată, prin Sentința penală nr. 267 din 21 septembrie 2010 a admis în parte

plângerea formulată, a desființat în parte Ordonanța din 16 noiembrie 2009 și a

trimis cauza la parchet, în vederea începerii urmăririi penale față de L.E.

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 C. pen.

A fost respinsă

cererea intimatei L.E. de obligare a petiționarilor la plata cheltuielilor

judiciare.

Totodată,

petiționarii ai fost obligați la plata sumei de 300 RON, cheltuieli judiciare

către intimatul M.M.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a considerat că în cauză există indicii de

săvârșire a infracțiunii de înșelăciune comisă de către intimata L.E., că în

realitate ar fi fost induse în eroare nu instanța, ci persoanele în patrimoniul

cărora a fost cauzată paguba și că pentru clarificarea situației de fapt

organele de urmărire penală urmează a atașa Dosarele nr. 468/3/2006 al

Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București și 5/2006 al

U.N.P.I.R., a verifica perioadele în care lichidatorul O.D. a avut activitate

suspendată sau întreruptă, a stabili modul în care această persoană a fost

numită ca lichidator și a fi audiată nemijlocit. De asemenea, organele de

urmărire penală vor verifica la O.C.R.T.B. lipsa radierii I. R.A.I.A.L. din

registrul comerțului, ca efect al O.U.G. nr. 96/1997; vor fi identificate și

audiate persoanele cu atribuții în acest sens și cu privire la condițiile în

care s-a dispus suspendarea de drept a R.A.I.A.L. - I., se vor verifica

Dosarele nr. 7346/2005 al Judecătoriei Sector 3 București, secția a VI-a

comercială, nr. 5888/3/2007 al Curții de Apel București, secția a VI-a

comercială; vor fi analizate înscrisurile privind situația juridică și evidența

cadastrală a celor două imobile aflate în Dosarul nr. 9269/301/2005 al

Judecătoriei Sectorului 3; 22308/3/3006 al Tribunalului București, secția a

VI-a comercială și nr. 4219/3/2008 al Tribunalului București și vor fi

efectuate toate actele procedurale necesare pentru clarificarea situației de

fapt și identificarea tuturor participanților la presupusa activitate

infracțională.

S-a mai stabilit ca

după administrarea probatoriului să se analizeze dacă în cauză nu devin

incidente dispozițiile art. 31 raportat la art. 246 C. pen., constând în

determinarea cu intenție de către intimata L.E. la săvârșirea din culpă sau

fără intenție de către instanță a acestei infracțiuni cu prilejul judecării

cererea de constatare a dreptului de proprietate asupra imobilelor din

București, sector 3 și dacă au participat și alte persoane la comiterea unor

eventuale infracțiuni, inclusiv de către L.E.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs intimații L.E. și M.M., care au susținut că soluția

primei instanțe este nelegală și netemeinică și că în calitate de avocați au

introdus acțiuni în justiție care au primit soluțiile apreciate de judecători,

că în cadrul litigiilor părțile au fost legal reprezentate, că nu au indus în

eroare nici instanțele, nici alte persoane, și că soluția de trimitere a cauzei

la procuror este nejustificată.

Sub un alt aspect,

recurenta L.E. a mai susținut că plângerile petiționarilor au fost făcute cu

nerespectarea termenului prevăzut de lege.

S-a solicitat

admiterea recursurilor, casarea hotărârii atacate și respingerea plângerii

petiționarelor.

La termenul din 13

decembrie 2010, petiționarul M.M. a declarat că înțelege să își retragă

recursul.

Examinând hotărârea

atacată în baza criticilor formulate, Curtea constată întemeiat recursul declarat

de intimata L.E., așa cum se va arăta în continuare.

susținerea recurentei în sensul că termenul de introducere a plângerii la

procurorul ierarhic superior ar fi depășit, aceasta nu poate fi primită.

Astfel, din actele

dosarului rezultă că Ordonanța din 16 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București a fost comunicată la petiționara Administrația

Fondului Imobiliar, la 27 noiembrie 2009, împotriva acestei ordonanțe s-a

formulat plângere la procurorul ierarhic superior, depusă la poștă cu borderoul

din 10 decembrie 2009 la adresa din Bd. U. nr. 2, ulterior scrisoarea conținând

plângerea s-a restituit expeditorului, care a reexpediat-o la 4 ianuarie 2011 -

data poștei.

Ca atare, voința

juridică manifestată de petiționară a fost de a ataca soluția procurorului pe

cale ierarhică, lucru pe care l-a făcut, plângerea fiind făcută în termen, dar

greșit îndreptată.

În cauză, procurorul

ierarhic superior s-a considerat legal învestit și a soluționat plângerea, pe

fondul ei nefăcând referire la vreun aspect de tardivitate.

în dosar rezultă că prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului București

nr. 72 din 16 octombrie 1992, R.A.I.A.L. - „I.” RA și-a încetat activitatea și

a trecut la acest consiliu local.

Ulterior prin

Hotărârea nr. 66 din 15 iulie 1993 R.A.I.A.L. „I.” RA și-a încetat activitatea

pe data de 31 iulie 1993, iar prin Dispoziția Primarului General al

Municipiului București nr. 461 din 7 octombrie 1993 - activitatea și

patrimoniul acestei regii au fost preluate de Direcția de Administrare a

Fondului Imobiliar, Direcția de Investiții și Centrul de Calcul.

La 29 mai 2001, prin

Hotărârea Consiliului Local al Municipiului București nr. 101 - s-a înființat

Administrația Fondului Imobiliar începând cu data de 1 iunie 2001 -, când își

înceta activitatea Direcția de Administrare a Fondului Imobiliar.

În conformitate cu

dispozițiile art. 1, 2 și 26 din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea

formalităților la înregistrarea în registrul comerțului a persoanelor fizice,

asociațiilor familiale și persoanelor juridice s-a stabilit că persoanele

juridice, inclusiv regiile autonome au obligația să ceară înmatricularea în

registrul comerțului iar dacă, până la 31 decembrie 2004, nu au solicitat

Oficiului Registrului Comerțului preschimbarea certificatului de înmatriculare

și al celui de înregistrare fiscală cu noul certificat de înregistrare

conținând codul unic înregistrare, potrivit art. 30 din aceeași lege operează

dizolvarea de drept a persoanelor juridice arătate.

Constatarea

dizolvării de drept se face prin încheierea judecătorului delegat pronunțată la

cererea Oficiului Național al Registrului Comerțului.

Prin Încheierea nr.

7206 din 14 februarie 2005 a judecătorului delegat la Oficiul Național al

Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București s-a constatat

dizolvarea de drept a R.A.I.A.L. I. RA cu numărul de ordine RCJ 40/4306/1991.

Mai este de menționat

că anterior, în urma divizării patrimoniului Sucursalei Vitan (fosta I. Vitan)

a RA I. au fost înființate SC „T.”, SC „C.” și SC „C.I.” SA - devenită apoi SRL

prin Protocolul de divizare din 31 august 1991 și prin actul adițional din 15

decembrie 1993, fiecărei societăți revenindu-i o parte din acel patrimoniu.

Întrucât între toate

aceste unități au existat neînțelegeri cu privire la întinderea patrimoniului

în urma reorganizării arătate, au fost formulate acțiuni în justiție, inclusiv

cu privire la imobilele din București, sector 3, care reveniseră SC C.I. SA.

În calitate de avocat

intimata-recurentă L.E. a introdus acțiuni și cereri în justiție în baza

contractelor de asistență juridică încheiate cu SC „C.I.” SRL, activitatea

judiciară desfășurându-se, așa cum rezultă din hotărârile judecătorești aflate

în dosar, în condițiile și cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat și a normelor procesuale

civile incidente în cauzele deduse judecății.

Împrejurarea că a

fost promovată acțiune în constatarea drepturilor societății pe care o

reprezintă asupra imobilelor în litigiu soluționată prin Sentința comercială

nr. 4072 din 20 martie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială,

că a formulat apărări în sensul că: R.A.I.A.L. I. nu figura în evidențele

Oficiului Național al Registrului Comerțului, ca desființată, reorganizată sau

că are un succesor, că această regie nu mai exista ca persoană juridică în urma

reorganizării prin divizare, că totodată a operat dizolvarea de drept a

respectivei regii în absența întocmirii formalităților prevăzute de Legea nr.

359/2004 de către entitățile autorizate și îndreptățite și că a solicitat chiar

desemnarea unui lichidator nu pot constitui temeiuri de cercetare a intimatei

pentru infracțiunea de înșelăciune, neexistând indicii în sensul art. 68

1

a săvârșit fapta penală imputată prin plângerea petiționarei Administrația

Fondului Imobiliar pentru a fi justificată începerea urmăririi penale.

Mai este de menționat

că hotărârile judecătorești aflate în dosar, care au nemulțumit petiționara

Administrația Fondului Imobiliar și pe care nu le consideră opozabile, pot fi

cenzurate, în condițiile legii, pe căi ordinare și extraordinare de atac.

În consecință, Curtea

constată că ordonanța procurorului de neînceperea urmăririi penale față de

intimata L.E. pentru infracțiunea de înșelăciune este legală și temeinică și că

desființarea ei de către prima instanță nu este justificată.

Față de

considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a)

hotărârea atacată și, rejudecând, a respinge, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționarele Administrația Fondului Imobiliar, Municipiul București prin

Primar General și Centrul de Calcul din cadrul C.G.M.B. împotriva Ordonanței

din 16 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, pe

care o menține.

În baza art. 385

4

raportat la art. 369 C. proc. pen. se va lua act de retragerea recursului declarat

de intimatul M.M. împotriva aceleiași hotărâri.

Potrivit art. 192

alin. (2) C. proc. pen., se va dispune obligarea petiționarilor și a

intimatului la câte 100 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Admite recursul

declarat de intimata L.E. împotriva Sentinței penale nr. 267 din 21 septembrie

2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Casează hotărârea

atacată și, rejudecând, respinge, ca nefondată, plângerea formulată de

petiționarele Administrația Fondului Imobiliar, Municipiul București prin

Primarul General și Centrul de calcul din cadrul C.G.M.B. împotriva Ordonanței

din 16 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, pe care

o menține.

Ia act de retragerea

recursului declarat de intimatul M.M. împotriva aceleiași sentințe penale.

Obligă petiționarele

și intimatul M.M. la plata sumelor de câte 100 RON fiecare, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 martie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-12-09
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5973/2011
cauză și cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantului să facă dovada dreptului de proprietate asupra imobilului-teren în suprafață totală de 300 mp situat în municipiul București, str. M., nr. 8. În motivarea cereri
ÎCCJ 2015-10-29
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2403/2015
executarea Deciziei Consiliului de Administrație al Primăriei Municipiului București nr. 593 din 17 iulie 1991, la data de 17 decembrie 1991, a fost încheiat între SC E. SA și SC C. SA, societăți înființate în baza deciziei menționate anter
ÎCCJ 2011-05-24
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2954/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond. Prin acțiunea formulată la data de 02 decembrie 2008, reclamanta R.S.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul S
ÎCCJ 2011-05-26
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4440/2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 7516/3/2008, pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamantul C.A.G. a chemat în judecată pârâta Primăria Municipiului București, prin Primaru
ÎCCJ 2011-06-24
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3706/2011
timata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând refuzul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în București, sector 3, cu privire la care s-a propus acordarea de măs
Sursă