ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3500/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 89 din 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 1042/104/2008, au fost admise cererile formulate de partea vătămată D.M. și de către inculpatul T.D.V. și în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. în art. 20 rap. la art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. în cazul inculpatului T.D.V. și din art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. în art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 99 și următ C. pen., în cazul inculpatului B.E.F. și, în consecință:

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a condamnat pe inculpatul T.D.V.,  la 2 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 57 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., au fost condamnați inculpații C.D.A., cetățean român, studii 8 clase, fără antecedente penale, și B.E.F., cetățean român, studii medii, fără ocupație, fără antecedente penale, la câte 5 ani închisoare cu aplicarea art. 57 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepselor se interzic inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul G.M.G., cetățean român, studii 8 clase, stagiul militar nesatisfăcut, recidivist, la 10 ani închisoare cu aplicarea art. 57 C. pen. și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani.

S-a menținut liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 607 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 3422 din 12 iulie 2005 a Judecătoriei Craiova.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

Au fost obligați inculpații, în solidar, inculpații minori în solidar și cu părțile responsabile civilmente, la 30.000 RON daune morale către partea civilă D.M.

Au fost obligați inculpații G.M.G. și C.D.A. - acesta în solidar cu partea responsabilă civilmente, la câte 700 RON cheltuieli judiciare statului, din care câte 300 RON onorariu avocat oficiu, sumele fiind avansate din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Olt.

Au fost obligați inculpații T.D.V. la 400 RON cheltuieli judiciare statului și pe inculpatul B.E.F. la 500 RON cheltuieli judiciare statului, ambii în solidar cu părțile responsabile civilmente, din care 100 RON onorariu avocat oficiu pentru inculpatul B.E.F. suma fiind avansată din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Olt.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 428/P/2007 din 31 martie 2008, înregistrat la această instanță la nr. 1042/104/2009 au fost trimiși în judecată inculpații G.M.G., C.D.A., T.D.V. pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) și 75 lit. c) C. pen. și 99 și urm. C. pen. și B.E.F. pentru comiterea tentativei la infracțiunea de viol în formă calificată prev. de art. 20 rap. la art. 197 alin. (1) - (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., constând în aceea că în noaptea de 2/3 iunie 2007 au întreținut prin constrângere relații sexuale cu minora D.M. în vârstă de 14 ani, 11 luni și 28 zile iar inculpatul B.F. nu a reușit să întrețină relații sexuale cu minora întrucât pretinde că s-a aflat sub influența băuturilor alcoolice.

În fapt, s-a reținut următoarea situație de fapt:

În după amiaza zilei de 2 iunie 2007, minora parte vătămată D.M. a mers la prietena sa S.L., pentru ca împreună să participe la banchetul organizat de elevii claselor a VIII-a în cadrul Școlii Generale I., cu ocazia încheierii anului școlar.

În jurul orei 20,00, partea vătămată împreună cu martorele S.L. și R.I. au hotărât să continue distracția la discoteca din localitate. Aici au stat până în jurul orelor 03,00, după care au plecat spre casă.

La întoarcere, fetele au fost însoțite de martorul D.F. și de cei patru inculpați, inculpatul G.M.G. oferindu-se că o conducă pe partea vătămată minoră la domiciliu.

După ce martorele R.I. și S.L. au rămas la domiciliul celei din urmă, D.M. și-a continuat drumul spre casă împreună cu inculpații.

La un moment dat, G.M.G. i-a cerut părții vătămate minoră să întrețină cu el raporturi intime, dar, pentru că aceasta a refuzat, inculpatul a devenit violent, lovind-o cu pumnul în zona gurii. A luat-o apoi cu forța și a dus-o într-o grădină, la marginea satului, unde prin constrângere el și inculpații C.D.A. și T.D.V. au întreținut relații sexuale normale și orale.

Cât privește pe inculpatul B.E.F. și acesta a încercat să întrețină, în același mod - prin constrângere - raporturi intime cu minora D.M., dar pentru că era într-o stare avansată de ebrietate, nu a reușit.

Raportul de constatare medico-legală întocmit în cauză a concluzionat că minora D.M. prezenta, la data examinării, o deflorare incompletă ce poate data din 2 iunie 2007.

De asemenea, prezenta o leziune traumatică ce poate data din aceeași zi cu deflorarea și a putut fi produsă prin lovire cu un corp dur sau mușcare.

Fiind audiată de instanța de judecată partea vătămată D.M. a relatat că în noaptea de 2 iunie 2007 în timp ce se deplasa spre domiciliu, fiind însoțită de cei 4 inculpați, aceștia au dus-o cu forța într-o grădină de la marginea satului și prin constrângere inculpații G.M.G., C.D.A. și B.E.F., au întreținut relații sexuale cu ea.

Cu ocazia audierii, partea vătămată a precizat că inculpatul T.D.V. numai a încercat să întrețină raporturi sexuale cu ea dar nu a reușit deoarece se afla într-o stare avansată de ebrietate. Aceasta a precizat că și-a modificat declarația în sensul că pe parcursul urmăriri penale a declarat că a fost violată și de către inculpatul T.D.V. iar pe parcursul judecății a declarat că acesta numai a încercat să întrețină raport sexual cu ea, dar nu a reușit, datorită stării de ebrietate în care se afla, întreținând raporturi sexuale cu ea inculpatul B.E.F., deoarece imediat după ce a fost victima infracțiunii de viol, a fost tulburată de ceea ce i se întâmplase.

Declarația dată de partea vătămată pe parcursul judecății se coroborează cu depozițiile date de inculpații G.M.G. și C.D.A., care în mod constant, atât pe parcursul urmării penale cât și al judecății au relatat că T.D.V. nu a reușit să întrețină raporturi sexuale cu victima dar a întreținut relații sexuale cu aceasta inculpatul B.E.F.

Audiați de instanța de judecată inculpații G.M.G. și C.D.A. au recunoscut săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, precizând că au întreținut relații sexuale cu victima D.M. atât normale cât și orale.

Aceștia au precizat, atât pe parcursul urmăririi penale cât și al judecății, că inculpatul T.D.V. nu a reușit să întrețină relații sexuale cu victima, cu care a întreținut relații sexuale normale și orale numitul B.E.F.

Cu ocazia audierii, inculpatul T.D.V., nu a recunoscut că a întreținut raporturi sexuale cu victima ci doar a încercat, dar nu a reușit deoarece se afla într-o avansată stare de ebrietate. De asemenea, nici inculpatul B.E.F. nu recunoscut că a întreținut relații sexuale cu minora.

Deși cei doi inculpați nu au recunoscut săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, din probele administrate în cauză a rezultat cu certitudine că într-adevăr inculpatul T.D.V. nu a întreținut relații intime cu partea civilă D.M., cu care a întreținut relații intime inculpatul B.E.F.

Din analiza probelor administrate în cauză a rezultat cu certitudine că în noaptea de 2 iunie 2007 partea vătămată D.M., în timp ce se deplasa de la discotecă spre domiciliul său, împreună cu trei colegi și cu inculpații, la un moment dat aceștia din urmă au dus-o cu forța într-o grădină de la marginea comunei I. și prin constrângere inculpații G.M.G., C.D.A. și B.E.F. au întreținut relații sexuale cu aceasta normale și orale. Din același material probator administrat în cauză, rezultă că inculpatul T.D.V. nu a întreținut relații intime cu partea vătămată ci doar a încercat și nu a reușit datorită stării avansate de ebrietate în care se afla.

În acest context s-a apreciat că cererile formulate de partea vătămată D.M. prin apărător și de către inculpatul T.D.V. cu privire la schimbarea încadrării juridice sunt întemeiate, astfel că au fost admise și în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. în art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. în cazul inculpatului T.D.V. și din art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. în art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. în cazul inculpatului B.E.F. și în consecință s-a dispus condamnarea acestora pentru infracțiunile rezultate în urma schimbării încadrării juridice.

Situația de fapt și vinovăția acestor inculpați, precum și a inculpaților G.M.G. și C.D.A., au fost pe deplin dovedite cu recunoașterea inculpaților G.M.G., C.D.A. și T.D.V., cu plângerea și depozițiile părții vătămate, cu certificatul medico-legal și cu depozițiile martorilor D.I.F., S.L., R.I. și D.S., audiați în cauză.

Fapta săvârșită de inculpații G.M.G. și C.D.A., s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. în cazul inculpatului G. și cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. în cazul inculpatului C.

La individualizarea pedepselor aplicate, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 și 52 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul infracțiunii de viol, gradul de pericol social ridicat al faptei prin care s-a adus atingere relațiilor privitoare la viața sexuală, împrejurările reale ale săvârșirii faptei și circumstanțele personale ale inculpaților care sunt tineri, pe parcursul urmăriri penale și al judecății au recunoscut săvârșirea faptei cu excepția inculpatului B.E.F. și anterior săvârșirii faptei au avut o comportare bună în familie și societate.

Având în vedere aceste elemente, s-a apreciat că aplicarea unor pedepse cu închisoarea privativă de libertate în condițiile dispozițiilor art. 57 C. pen. al căror cuantum să se situeze la minimul special prevăzut de lege, va fi de natură să-și atingă scopul preventiv educativ urmărit de lege și să conducă la reeducarea inculpaților.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpații B.E.F., C.D.A., G.M.G. și T.D.V.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a criticat sentința întrucât în mod greșit s-a schimbat încadrarea juridică pentru inculpații T. și B., încadrarea corectă fiind cea stabilită în rechizitoriu, respectiv infracțiunea consumată de viol pentru inculpatul T. și tentativa la aceasta pentru inculpatul B.

Inculpatul B.E.F. a solicitat prin motivele de apel înlăturarea schimbării încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa și condamnarea sa pentru tentativă la infracțiunea de viol, astfel cum a fost trimis în judecată (aspect rezultat chiar din declarația fratelui părții vătămate, D.S.), cu reindividualizarea pedepsei, având în vedere starea de minoritate, lipsa antecedentelor penale și faptul că a regretat comiterea faptei, iar în prezent este căsătorit, are un copil minor și își câștigă existența prin mijloace oneste. A depus la dosar acte în circumstanțiere.

Prin motivele de apel, inculpatul T.D.V. a solicitat în principal desființarea sentinței cu trimitere spre rejudecare întrucât partea responsabilă civilmente B.S. nu a fost legal citat la instanța de fond; în subsidiar, a arătat că a săvârșit doar o tentativă de viol, în acest sens fiind chiar și declarațiile părții vătămate și ale coinculpaților; a solicitat reindividualizarea pedepsei și schimbarea modalității de executare, cu aplicarea art. 86

1

C. pen., având în vedere conduita sa anterior și ulterior comiterii faptei, precum și lipsa antecedentelor penale.

Inculpatul C.D.A. a solicitat prin motivele de apel reținerea de circumstanțe atenuante, aplicarea art. 74, 76 C. pen., întrucât a recunoscut și regretat fapta, pedeapsa fiind prea aspră.

Prin motivele de apel, inculpatul G.M.G. a solicitat redozarea pedepsei, întrucât a recunoscut și regretat fapta.

Apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpații B.E.F. și C.D.A. sunt nefondate, iar cele declarate de inculpații G.M.G. și T.D.V. sunt fondate, urmând a fi soluționate ca atare, pentru considerentele ce urmează.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă și concordantă cu probele administrate în cauză, iar încadrarea juridică este, de asemenea, justă.

Se constată că, fiind audiată de instanța de fond, partea vătămată D.M. a relatat că în noaptea de 2 iunie 2007, în timp ce se deplasa spre domiciliu, fiind însoțită de cei 4 inculpați, aceștia au dus-o cu forța într-o grădină de la marginea satului și, prin constrângere, inculpații G.M.G., C.D.A. și B.E.F., au întreținut relații sexuale cu ea.

Partea vătămată a mai precizat că inculpatul T.D.V. doar a încercat să întrețină raporturi sexuale cu ea, dar nu a reușit, deoarece se afla într-o stare avansată de ebrietate. Aceasta a precizat că și-a modificat declarația în sensul că pe parcursul urmăririi penale a declarat că a fost violată și de către inculpatul T.D.V. iar pe parcursul judecății a declarat că acesta numai a încercat să întrețină raport sexual cu ea, dar nu a reușit, întreținând raporturi sexuale cu ea inculpatul B.E.F., deoarece imediat după ce a fost victima infracțiunii de viol, a fost tulburată de ceea ce i se întâmplase.

În faza de apel au fost audiați cei patru inculpați, dintre aceștia inculpații T. și G. descriind în amănunt modalitatea în care s-au comis faptele, cu precizările, confirmate de partea vătămată (în declarația sa - dosar instanța de fond), că inculpatul B. a fost cel care i-a cerut primul părții vătămate să întrețină relații intime, și întrucât aceasta nu a fost de acord, a lovit-o cu palma peste față.

Inculpații G.M.G. și C.D.A., au declarat în mod constant că inculpatul T.D.V. nu a reușit să întrețină raporturi sexuale cu minora, însă a întreținut relații sexuale cu aceasta inculpatul B.E.F. (atât normale, cât și orale): totodată, aceștia au recunoscut că au întreținut relații sexuale cu partea vătămată împotriva voinței acesteia.

Se mai reține că partea vătămată a declarat că inculpatul T. a ajutat-o să se ridice de jos, să se îmbrace și să plece, aspecte confirmate și de inculpatul G.

Deși inculpații T. și B. nu au recunoscut săvârșirea infracțiunii consumate de viol, ci numai tentativa la aceasta, din probele administrate în cauză (declarația dată de partea vătămată în faza de judecată și declarațiile date de inculpații G. și C. atât la urmărirea penală cât și la instanța de fond și de apel) a rezultat fără dubiu că într-adevăr inculpatul T.D.V. nu a întreținut relații intime cu partea vătămată, fapta sa rămânând în faza de tentativă, însă inculpatul B.E.F. a săvârșit infracțiunea de viol în forma consumată.

Pentru aceste considerente, fiind corect schimbată prin sentință încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații T.D.V. și B.E.F., în sensul celor arătate mai sus, văzând și disp. art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt.

În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul B.E.F., se constată că primul motiv, privind înlăturarea schimbării de încadrare juridică și reținerea în sarcina sa numai a tentativei la infracțiunea de viol, este neîntemeiat, pentru considerentele arătate anterior. Cu privire la motivul de apel privind reindividualizarea pedepsei, se constată că și acesta este neîntemeiat, neimpunându-se reținerea în favoarea acestuia de circumstanțe atenuante, având în vedere ca din declarațiile celorlalți inculpați și ale părții vătămate rezultă că acesta a avut inițiativa în comiterea faptei, a determinat-o pe partea vătămată să meargă pe un traseu deviat de la cel obișnuit, a lovit-o, iar ulterior, în cursul procesului penal, a negat, împotriva evidenței, că ar fi întreținut relații sexuale cu aceasta, pretinzând în mod neîntemeiat că a comis doar tentativa de viol. În aceste condiții, se apreciază că pedeapsa aplicată acestui inculpat a fost just individualizată de instanța de fond, cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, gradul său ridicat de pericol social, contribuția acestui inculpat la săvârșirea infracțiunii, vârsta fragedă a părții vătămate, apreciindu-se că circumstanțele personale ale inculpatului, care a comis fapta în minorat, iar în prezent lucrează și are o familie, nu sunt în măsură, numai prin ele însele, de a conduce la concluzia necesitații reținerii de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, acesta beneficiind deja de clemența instanței în condițiile în care i-a fost aplicată o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de lege.

Cu privire la apelul declarat de inculpatul C.D.A., prin care acesta a solicitat reindividualizarea pedepsei, se apreciază că și acesta este nefondat, pedeapsa fiind just individualizată, cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținând seama de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, modalitatea comiterii faptei, gradul ridicat de pericol social al acesteia, vârsta părții vătămate, perseverența infracțională a inculpatului, pedeapsa fiind de asemenea orientată spre minimul special prevăzut de lege, având în vedere și starea de minoritate în care inculpatul a comis fapta.

Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații B.E.F. și C.D.A.

În ceea ce privește motivul de apel formulat de inculpații T.D.V. și G.M.G., prin care au solicitat desființarea cu trimitere spre rejudecare întrucât la fond cauza s-a soluționat cu lipsa de procedură cu partea responsabilă civilmente B.S., Curtea apreciază că acest motiv este neîntemeiat, procedura fiind legal îndeplinită cu această parte, la dosar aflându-se dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu acesta pentru termenul din 9 iunie 2009 (dosar instanța de fond), când s-a acordat termen în continuare la 16 iunie 2009; or, potrivit art. 291 alin. (6) C. proc. pen., când judecata rămâne în continuare, părțile nu se mai citează. De altfel, inculpații nici nu puteau invoca prin motivele de apel lipsa de procedură cu o altă parte din proces, nefiind vătămați în vreun fel dacă aceasta nu ar fi fost citată.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel formulat de inculpații T.D.V. și G.M.G., prin care au solicitat reindividualizarea pedepsei sub aspectul cuantumului său al modalității de executare, Curtea apreciază că acesta este fondat.

Astfel, în privința inculpatului T.D.V., având în vedere împrejurarea că fapta acestuia a rămas în faza de tentativă, că a avut o participație mai redusă decât ceilalți la comiterea faptelor, și că, astfel cum a declarat chiar partea vătămată, acesta nu a tras de ea, nu a lovit-o, ci a ajutat-o să se ridice de jos, să se îmbrace și să plece, că a avut ulterior comiterii faptei o atitudine sinceră, prezentându-se în fața organelor judiciare și descriind în amănunt modalitatea de comitere a faptelor, instanța apreciază că scopul pedepsei aplicate acestui inculpat poate fi atins și fără privarea sa de libertate, motiv pentru care, văzând și disp. art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va fi admis apelul declarat de acest inculpat, va fi desființată sentința în parte, cu privire la acesta, și în baza art. 110

1

C. pen. rap. la art. 86

1

C. pen., se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului T.D.V., pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni.

În baza art. 86

3

C. proc. pen., se va dispune ca pe durata termenului de încercare inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) - să se prezinte, la datele fixate de acesta la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt;

b) - să anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Se va atrage atenția inculpatului asupra disp.art. 86

4

C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se va suspenda și executarea pedepsei accesorii.

Totodată, cu privire la inculpatul G.M.G., se constată că, deși acesta a fost major la data faptei și este cunoscut cu antecedente penale (însă pentru infracțiuni de altă natură, respectiv contra patrimoniului), acesta a avut, după săvârșirea faptei, o conduită sinceră, recunoscând fapta și relatând în detaliu împrejurările în care a fost comisă aceasta, fără a încerca să minimalizeze propria contribuție la aceasta, declarațiile sale coroborându-se cu cele ale părții vătămate și fiind utile pentru stabilirea stării de fapt reale atât în ceea ce îl privește, cât și în privința inculpaților T. și B., înlesnind astfel tragerea la răspundere penală a acestora potrivit participației fiecăruia.

Pentru aceste considerente, văzând și disp. art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va fi admis apelul declarat de inculpatul G.M.G., va fi desființată în parte sentința cu privire la acest inculpat, se vor reține în favoarea sa circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., se va face aplicarea art. 76 lit. a) C. pen., și se va reduce pedeapsa aplicată acestui inculpat de la 10 ani închisoare la 8 ani închisoare, iar pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. se va reduce de la durata de 4 ani la durata de 3 ani.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva deciziei, în termen legal, inculpatul B.E.F. a declarat prezentul recurs, motivele scrise de recurs fiind susținute și la dezbateri, astfel cum rezultă din partea introductivă a deciziei.

Prealabil examinării pe fond a recursului, Înalta Curte constată următoarele:

- în primă instanță, cu acordul său, inculpatul a fost ascultat; de asemenea, a fost ascultată partea vătămată;

- în apel, inculpatul a fost de acord să fie audiat;

- în recurs, inculpatul și-a exercitat "dreptul la tăcere", nici el și nici apărătorul ales neformulând cereri pentru administrarea de probe noi.

Procedând la examinarea pe fond a recursului, Înalta Curte reține următoarele: în esență, în recurs, inculpatul nu a contestat săvârșirea faptelor, singurul aspect contestat fiind cel referitor la încadrarea juridică a faptei.

Recurentul inculpat a susținut că, pe fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice, nu a întreținut efectiv relații sexuale cu partea vătămată, ceea ce - în opinia apărării - justifică cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în tentativă de viol, fiind greșită încadrarea juridică în infracțiunea de viol (în formă consumată), astfel cum s-a dispus de către instanțele a căror hotărâri le-a atacat. Susține apărarea că însăși partea vătămată a declarat inițial că "inculpatul B.E.F. nu mi-a făcut nimic", însă ulterior - din motive financiare - și-ar fi schimbat declarația.

În consecință, apărarea a solicitat casarea hotărârilor atacate și, după caz, fie rejudecarea cauzei de către instanța de recurs (procedându-se la schimbarea încadrării juridice a faptei în tentativă de viol), fie - dacă se apreciază că mai trebuie administrate probe - trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea rejudecării.

Recursul inculpatului va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta:

Este adevărat că, prin rechizitoriu, inculpatul B.E.F. a fost trimis în judecată pentru tentativă de viol. În urma administrării probelor în etapa cercetării judecătorești de către instanța de fond a rezultat însă o altă situație de fapt cu privire la inculpații T.D.V. și B.E.F.

Astfel, în fața judecătorului primei instanțe, partea vătămată a revenit asupra declarațiilor inițiale date în cursul urmăririi penale, precizând că inculpatul B.E. este cel care a întreținut relații sexuale cu ea, iar nu inculpatul T.D.V., acesta din urmă - datorită stării avansate de ebrietate în care se afla - nereușind întreținerea efectivă a relațiilor sexuale. Partea vătămată a motivat revenirea asupra declarațiilor inițiale prin starea de șoc postraumatic în care s-a aflat ca urmare a faptelor săvârșite asupra ei de către inculpați.

Cele menționate în declarațiile date în cursul cercetării judecătorești de către partea vătămată se coroborează cu declarațiile constante ale coinculpaților G.M.G. și C.D.A.

În recurs, apărarea inculpatului B.E.F. a sugerat că cei doi coinculpați ar fi dat declarațiile acuzatoare la adresa sa ca un gest de răzbunare, iar partea vătămată și-ar fi modificat declarația inițială deoarece ar fi dorit să obțină bani de la inculpat.

Apărarea nu a oferit însă indicii temeinice minime care să facă rezonabilă suspiciunea că, în mod real, coinculpații și partea vătămată au făcut declarațiile în fața judecătorului din motive de răzbunare și, respectiv, din motive financiare.

În consecință, Înalta Curte constată că, în baza probelor administrate, ambele instanțe au stabilit corect participația penală a fiecărui inculpat, gradul de implicare, precum și forma consumată sau doar tentată a infracțiunii de viol, inclusiv pentru inculpatul recurent B.E.F.

Ambele instanțe, la cererea inculpatului, au examinat aspectul de drept referitor la încadrarea juridică a faptei și, motivat cu argumente de natură probatorie, au concluzionat legal și temeinic că fapta săvârșită de acesta realizează elementele constitutive ale infracțiunii de viol în formă consumată.

Înalta Curte reține că apărarea nu a propus administrarea unor probe noi în recurs, cererea de casare a hotărârilor și trimitere spre rejudecare a cauzei "dacă se apreciază necesitatea administrării de noi probe" fiind astfel neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât, pe de o parte, însăși apărarea nu a indicat eventualele probe noi ce ar urma să mai fie administrate, iar pe de altă parte, examinându-se din oficiu acest aspect (legat de necesitatea administrării unor probe noi), nu s-a constatat existența unui astfel de imperativ.

Neîntemeiată este și critica apărării referitoare la individualizarea pedepsei - cuantum și modalitate de executare.

Infracțiunea de viol în formă consumată, în varianta agravată pentru care inculpatul a fost condamnat, este sancționată cu închisoare de la 10 la 25 de ani.

Reținându-se starea de minoritate, limitele de pedeapsă au fost reduse la jumătate, în final inculpatului aplicându-i-se pedeapsa de 5 ani închisoare, minimul pedepsei legal aplicabile.

În condițiile în care în favoarea inculpatului nu a fost posibilă reținerea unor circumstanțe atenuante, de natură să conducă la reducerea pedepsei sub minimul de 5 ani închisoare, nu a fost legal posibilă nici aplicarea unor modalități neprivative de executare a pedepsei (prevăzute de art. 81 C. pen. sau de art. 86

1

C. pen., nefiind îndeplinită condiția limitei pedepsei aplicate de 3 ani, respectiv de 4 ani închisoare).

În consecință, în temeiul art. 385

15

pct. l lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata către stat a cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat B.E.F. împotriva Deciziei penale nr. 113 din 6 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 octombrie 2010.