ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5558/2010

Asupra cauzei de față, constata

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Tribunalul București, secția a IV-a civilă, la 08

octombrie 2008, reclamanta S.I. a chemat în judecată pe

pârâții Statul Român, prin Ministerul Economiei

și Finanțelor, și Comuna Balotești, prin Primar, solicitând ca prin hotărârea ce

se va pronunța să se dispună obligarea acestora la restituirea către reclamantă,

pe vechiul amplasament, a terenului în suprafață de 5.000 m.p. din fosta Moșie P.,

situat pe raza comunei Balotești.

Reclamanta a mai solicitat ca, în cazul

în care nu se poate dispune retrocedarea pe vechiul amplasament, să se dispună retrocedarea

pe un alt amplasament de aceeași categorie și valoare.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că imobilul a cărui

restituire se solicită a aparținut autorului său, N.M., fiind corfiscat de statul

comunist fără niciun titlu.

Reclamanta a precizat că după anul 1990,

a formulat în repetate rânduri cereri către autoritățile locale din comuna Balotești

pentru retrocedarea terenului, în temeiul Legii nr. 18/1991, al Legii nr. 69/1997

și al Legii nr. 247/2005, toate solicitările sale fiind respinse.

Primăria comunei Balotești a formulat întâmpinare,

prin care a invocat excepția de necompetență teritorială a Tribunalului București,

precum și excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 48 din 15

ianuarie 2009, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins excepția necompetenței

materiale, a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea.

În

ceea ce privește excepția necompetenței materiale, s-a reținut

că Tribunalul este competent să soluționeze cererea, întrucât valoarea terenului

depășește 5 miliarde ROL.

Pe fondul cauzei, s-a apreciat că acțiunea

prin care se solicită restituirea unui teren extravilan este inadmisibilă, întrucât

procedura de res:ituire a acestor terenuri este reglementată de legea specială (Legea

nr. 18/1991), care are prioritate față de dispozițiile generale, de drept comun,

care reglementează acțiunea în revendicare, iar procedura Legii nr. 18/1991 a fost

urmată integral de reclamantă și s-a finalizat prin res pingerea irevocabilă de

către o instanță a pretențiilor acesteia.

Împotriva sentinței menționate a declarat

apel reclamanta, criticând-o pentru încălcarea principiului dreptului la un proces

ecliitabil, drept prevăzut și garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

S-a susținut că, prin invocarea din oficiu

a excepției inadmisibilității acțiunii, urmată de admiterea acestei excepții, instanța

a evitat judecarea pe fond a cauzei și constatarea că, pentru terenul în litigiu,

statul nu deține niciun titlu, acesta fiind confiscat de facto.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 11A din 11 ianuarie 2010, a admis apelul reclamantei

și a desființat sentința apelată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul

București.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel

a reținut că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 480 C.

civ., temei legal în raport de care nu se putea admite excepția inadmisibilității

acțiunii, prin invocarea unei legi speciale de reparație, contrare dispozițiilor

generale în materia apărării dreptului de proprietate.

În

motivarea hotărârii s-a mai reținut că terenul în litigii

este proprietate de stat și nu poate fi restituit potrivit art. 34 alin. (2) din

Legea nr. 18/1991 în varianta inițială. S-a considerat, pe cale de consecință, că

acțiunea nu era inadmisibilă față de dispozițiile art. 480 și urm. C. civ., impunându-se

a se analiza fondul dreptului dedus judecății.

Împotriva deciziei menționate, a declarat

recurs, în termenul legal, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o

pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv pentru neaplicarea

dispozițiilor speciale ale Legii nr. 18/1991, în raport de care, în mod eronat s-a

respins excepția inadmisibilității acțiunii.

Dezvoltând motivele de recurs, pârâtul

a arătat că după intrarea în vigoare a Legii nr. 18/1991, acțiunile în revendicare

având ca obiect asemenea imobile, introduse direct la instanțele de judecată, sunt

inadmisibile conform dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998.

S-au invocat, totodată în susținerea inadmisibilității

acțiunii deciziile: a Curții Constituționale nr. 373 din 04 mai 2006 și a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, nr. 9 din 20 martie 2006, susținându-se

că accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil sunt asigurate sub toate

aspectele, în cadrul procedurii judiciare prevăzute în Capitolul III al Legii

nr. 10/2001.

În

faza procesuală a recursului, nu s-au administrat probe noi.

Examinând criticile formulate prin motivele

de recurs, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata

că recursul este fondat pentru considerentele ce succed:

Având în vedere temeiul juridic al acțiunii

introductive, respectiv art. 480 C. civ., precum și data înregistrării acesteia

la Tribunalul București, 08 octombrie 2008, Curtea va constata că, soluționând apelul

reclamantei, instanța de apel a considerat, în mod eronat, că în cauză nu sunt aplicabile

dispozițiile legilor speciale în materia proprietății.

Pe cale de consecință, s-a apreciat nelegal

că acțiunea reclamantei S.I. era admisibilă, fără a se observa că situația juidică

a imobilului este reglementată de Legea nr. 18/1991.

S-au încălcat, astfel, dispozițiile

art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, potrilvit cărora „bunurile preluate de

stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului,

pot fi revendicate de foștii proprietarei sau succesorii acestora, dacă nu fac obiectul

unor legi speciale de reparație”.

Curtea va reține că admiterea excepției

inadmisibilității acțiunii nu conduce la încălcarea dreptului liberului acces la

instanță, instituit de art. 21 din Constituția României, întrucât în cazul în care,

prin lege, este instituită o procedură administrativă prealabilă obligatorie, decizia

emisa la finalul acesteia, în temeiul legii speciale (Legea nr. 18/1991 sau

Legea nr. 10/2001) poate fi supusă cenzurii instanței de judecată.

Împrejurarea

că reclamanta intimată nu a avut câștig

de cauză în litigiul având ca obiect plângerea împotriva hotărârii emise de Comisia

Județeană Ilfov pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, nu o îndreptățește pe aceasta

să introducă o acțiune în revendicare întemeiată pe dreptul comun, având același

obiect.

În

speță, acțiunea reclamantei are ca obiect revendicarea unui

teren, după epuizarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 18/1991 prin care s-a

urmărit valorificarea dreptului de proprietate asupra aceluiași teren, prezenta

acțiune fiind îndreptată împotriva Statului Român, reprezentat prin Ministerul Economiei

și Finanțelor.

Chiar dacă s-ar considera că terenul în

litigiu nu putea fi solicitat în ba2a dispozițiilor Legii nr. 18/1991, față de prevederile

art. 34 alin. (2) în varianta inițială, reclamanta avea posibilitatea de a-și valorifica

dreptul la restituire în baza Legii nr. 10/2001, însă în cauză aceasta nu a dovedit

că a urmat procedura specială prealabilă prevăzută de acest act normativ sau că

a formulat notificare în temeiul acestei legi.

În

acest context, Curtea va reține ca accesul la justiție și

dreptul la proces echitabil ar fi fost asigurat, sub toate aspectele, în cadrul

procedurii judiciare prevăzute de Capitolul III din Legea nr. 10/2001, deci în condițiile

prevăzute de legea specială.

Pentru toate aceste considerente, Curtea

va constata că recursul pârâtului este fondat și, în temeiul dispozițiilor art.

312 alin. (3) C. proc. civ., îl va admite.

S

e

va modifica decizia recurată în sensul respingerii ca nefondat a apelului declarat

de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 48 din 15 ianuarie 2009 a Tribunalului

București, secția a IV-a civilă, ale cărei dispoziții vor fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Statul

Român, Ministerul Finanțelor Publice, împotriva deciziei nr. 11/A din ianuarie 2010

a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Modifică decizia atacată, în sensul că

respinge ca nefondat ap elul declarat de reclamanta S.I. împotriva sentinței civile

nr din 15 ianuarie 2009 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 26

octombrie 2010.