ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4454/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin încheierea din data

de 21 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 5353/63/2010, s-a

admis cererea formulată de petenta SC A.C. SA în contradictoriu cu intimatul C.C.

S-a dispus suspendarea

provizorie a executării silite în Dosarul nr. 536/E/2009 al BEJ T.N.- T.B., până

la soluționarea cererii de suspendare a executării silite formulată în recursul

promovat împotriva sentinței civile nr. 6519 din 14 aprilie 2010 pronunțată de Judecătoria

Craiova în Dosarul nr. 18536/215/2009.

Pentru a pronunța această

încheiere, Tribunalul a reținut următoarele:

La data de 20 aprilie

2010, SC A.C. SA a formulat cerere de suspendare provizorie a executării sentinței

civile nr. 6519 din 14 aprilie 2010, pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosar

nr. 18536/215/2009, până la soluționarea cererii de suspendare a executării.

În motivare a arătat că

a înregistrat la Judecătoria Craiova recursul împotriva sentinței civile nr.

6519 din 14 aprilie 2010, care cuprinde și cererea de suspendare a executării silite

până la soluționarea recursului și există riscul să fie executați pentru o creanță

nedatorată, stinsă prin compensare legală.

Din interpretarea prevederilor

art. 403 alin. (4) C. proc. civ. rezultă că măsura suspendării provizorii poate

fi luată în măsura în care se justifică urgența și se achită cauțiunea în cuantumul

prevăzut de lege.

Urgența se explică prin

primejdia care amenință partea în situația în care se execută hotărârea atacată

cu recurs în condițiile art. 300 alin. (2) și (3) C. proc. civ. În situația reglementată

de art. 403 alin (4) C. proc. civ., urgența este prezumată legal, iar în măsura

în care se justifică și în concret, în funcție de circumstanțele speței, punerea

în executare a sumei de 10.775 RON apreciată ca fiind imputată de către reclamantă

pentru bunul mers al societății.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs motivat și timbrat, intimatul C.C.

Curtea de Apel Craiova

prin decizia nr. 890 din 01 iulie 2010 a respins excepția de necompetență materială

a Curții de Apel invocată de intimatul C.C. și, ca urmare, a respins ca inadmisibil

recursul declarat împotriva încheierii din 21 aprilie 2010.

În considerentele hotărârii

s-a reținut că, față de calificarea juridică dată cererii de față, excepția de necompetență

materială în soluționarea acestei căi de atac, este nefondată.

Potrivit art. 3 pct. 3

C. proc. civ., Curțile de apel soluționează, ca instanțe de recurs, recursurile

declarate împotriva hotărârilor pronunțate de Tribunale în apel sau împotriva hotărârilor

pronunțate în primă instanță de Tribunale, care potrivit legii, nu sunt supuse apelului,

precum și în orice alte cazuri expres prevăzute de lege.

Având în vedere dispozițiile

enunțate și faptul că soluția atacată este pronunțată de Tribunal, instanță inferioară

în grad Curții, nu se ridică nicio problemă de necompetență materială de ordine

publică a acestei instanțe în soluționarea căii de atac a recursului, în raport

cu disp. art. 159 C. proc. civ.

S-a mai reținut că recursul

este inadmisibil și se va respinge ca atare, potrivit art. 403 alin. (1) C.

proc. civ., până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind

executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune

o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune

altfel.

În cauză s-a formulat

și s-a soluționat o cerere de suspendare a executării, dar în condițiile prev. de

art. 403 alin. (4) C. proc. civ. potrivit cărora: în cazuri urgente, dacă s-a plătit

cauțiunea, președintele instanței poate dispune, prin încheiere și fără citarea

părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare

de către instanță, încheierea nefiind supusă niciunei căi de atac.

Față de împrejurarea că

cererea de suspendare nu s-a soluționat în condițiile alin. (1) pentru a fi supusă

separat căii de atac a recursului potrivit alin. (3) și având în vedere dispozițiile

legale enunțate în precedent, recursul de față este inadmisibil.

În conformitate cu disp.

art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri irevocabile orice alte hotărâri

care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

Așadar, încheierea Tribunalului

este irevocabilă.

Împotriva acestei din

urmă încheierii a declarat recurs pârâtul C.C. invocând incidența dispozițiilor

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând în esență că hotărârea a fost dată cu încălcarea

normelor procedurale privitoare la competență, în sensul că instanța competentă

în soluționarea cererii este judecătoria. Conform C. proc. civ., contestația se

introduce la Judecătoria Craiova. Se mai susține prin motivele de recurs că, procedura

de citare pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost legal îndeplinită, privându-l

astfel de recurent de dreptul la apărare și că în soluționarea pe fond a cauzei

s-a acordat mai mult decât s-a cerut.

În ședința publică din

26 mai 2011 s-a invocat din oficiu excepția inadmisibilității recursului.

Înalta Curte având în

vedere dispozițiile art. 137 C. proc. civ., va analiza cu prioritate excepția invocată.

Potrivit dispozițiilor

art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel,

cele date în apel, precum și în condițiile legii, hotărârile altor organe cu activitate

jurisdicțională.

În cauză se constată că

pârâtul a uzat de calea de atac a recursului și față de principiul unicității care

funcționează în materia căilor de atac, precum și a dublului grad de jurisdicție,

se va reține că al doilea recurs declarat de pârât este inadmisibil și urmează a

fi respins ca atare.

Așadar, Înalta Curte în

raport de cele mai sus reținute, va admite excepția inadmisibilității recursului,

invocată din oficiu de instanță și va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de pârâtul C.C. împotriva încheierii de suspendare provizorie

a executării silite din 21 aprilie 2010 a Tribunalului Dolj, secția civilă, și a

deciziei civile nr. 890 din 01 iulie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 mai 2011.