ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4454/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin încheierea din data de 21 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 5353/63/2010, s-a admis cererea formulată de petenta SC A.C. SA în contradictoriu cu intimatul C.C. S-a dispus suspendarea provizorie a executării silite în Dosarul nr. 536/E/2009 al BEJ T.N.- T.B., până la soluționarea cererii de suspendare a executării silite formulată în recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 6519 din 14 aprilie 2010 pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. 18536/215/2009. Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut următoarele: La data de 20 aprilie 2010, SC A.C. SA a formulat cerere de suspendare provizorie a executării sentinței civile nr. 6519 din 14 aprilie 2010, pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosar nr. 18536/215/2009, până la soluționarea cererii de suspendare a executării.

În motivare a arătat că a înregistrat la Judecătoria Craiova recursul împotriva sentinței civile nr. 6519 din 14 aprilie 2010, care cuprinde și cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea recursului și există riscul să fie executați pentru o creanță nedatorată, stinsă prin compensare legală. Din interpretarea prevederilor art. 403 alin. (4) C. proc. civ. rezultă că măsura suspendării provizorii poate fi luată în măsura în care se justifică urgența și se achită cauțiunea în cuantumul prevăzut de lege. Urgența se explică prin primejdia care amenință partea în situația în care se execută hotărârea atacată cu recurs în condițiile art. 300 alin. (2) și (3) C. proc. civ. În situația reglementată de art. 403 alin (4) C. proc.

civ., urgența este prezumată legal, iar în măsura în care se justifică și în concret, în funcție de circumstanțele speței, punerea în executare a sumei de 10.775 RON apreciată ca fiind imputată de către reclamantă pentru bunul mers al societății. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs motivat și timbrat, intimatul C.C. Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 890 din 01 iulie 2010 a respins excepția de necompetență materială a Curții de Apel invocată de intimatul C.C. și, ca urmare, a respins ca inadmisibil recursul declarat împotriva încheierii din 21 aprilie 2010. În considerentele hotărârii s-a reținut că, față de calificarea juridică dată cererii de față, excepția de necompetență materială în soluționarea acestei căi de atac, este nefondată.

Potrivit art. 3 pct. 3 C. proc. civ., Curțile de apel soluționează, ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de Tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de Tribunale, care potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum și în orice alte cazuri expres prevăzute de lege. Având în vedere dispozițiile enunțate și faptul că soluția atacată este pronunțată de Tribunal, instanță inferioară în grad Curții, nu se ridică nicio problemă de necompetență materială de ordine publică a acestei instanțe în soluționarea căii de atac a recursului, în raport cu disp. art. 159 C. proc. civ. S-a mai reținut că recursul este inadmisibil și se va respinge ca atare, potrivit art. 403 alin. (1) C. proc.

civ., până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel. În cauză s-a formulat și s-a soluționat o cerere de suspendare a executării, dar în condițiile prev. de art. 403 alin. (4) C. proc. civ. potrivit cărora: în cazuri urgente, dacă s-a plătit cauțiunea, președintele instanței poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare de către instanță, încheierea nefiind supusă niciunei căi de atac. Față de împrejurarea că cererea de suspendare nu s-a soluționat în condițiile alin. (1) pentru a fi supusă separat căii de atac a recursului potrivit alin. (3) și având în vedere dispozițiile legale enunțate în precedent, recursul de față este inadmisibil.

În conformitate cu disp. art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri irevocabile orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs. Așadar, încheierea Tribunalului este irevocabilă. Împotriva acestei din urmă încheierii a declarat recurs pârâtul C.C. invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând în esență că hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor procedurale privitoare la competență, în sensul că instanța competentă în soluționarea cererii este judecătoria. Conform C. proc. civ., contestația se introduce la Judecătoria Craiova. Se mai susține prin motivele de recurs că, procedura de citare pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost legal îndeplinită, privându-l astfel de recurent de dreptul la apărare și că în soluționarea pe fond a cauzei s-a acordat mai mult decât s-a cerut.

În ședința publică din 26 mai 2011 s-a invocat din oficiu excepția inadmisibilității recursului. Înalta Curte având în vedere dispozițiile art. 137 C. proc. civ., va analiza cu prioritate excepția invocată. Potrivit dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile legii, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională. În cauză se constată că pârâtul a uzat de calea de atac a recursului și față de principiul unicității care funcționează în materia căilor de atac, precum și a dublului grad de jurisdicție, se va reține că al doilea recurs declarat de pârât este inadmisibil și urmează a fi respins ca atare.

Așadar, Înalta Curte în raport de cele mai sus reținute, va admite excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu de instanță și va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul C.C. împotriva încheierii de suspendare provizorie a executării silite din 21 aprilie 2010 a Tribunalului Dolj, secția civilă, și a deciziei civile nr. 890 din 01 iulie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2011.