ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3222/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 43 din 14 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. 1568/54/2008 s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor. S-a admis acțiunea reclamanților S.G., ș.a., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

S-a dispus obligarea pârâților Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova la plata despăgubirilor constând în sporul de 50% din salariul brut lunar pe perioada 01 septembrie 2007 până în prezent și în viitor, sumă reactualizată cu coeficientul de devalorizare monetară la care să se adauge și dobânda legală, iar pentru reclamantul D.M. despăgubirile se vor acorda cu începere de la 25 aprilie 2008, pentru reclamanta P.L. cu începere de la 18 februarie 2008, pentru C.M. cu începere de la 01 iulie 2008, pentru reclamantul V.L. cu începere de la 01 august 2008 și pentru reclamanta P.G. cu începere de la 01 august 2008, până în prezent și pentru viitor, reactualizate cu coeficientul de devalorizare monetară, plus dobânda legală.

S-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și s-a dispus obligarea acestuia să aloce fondurile necesare achitării sumelor solicitate de reclamanți. Prin decizia nr. l din 26 septembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 1610/54/2011 s-a admis cererea de suspendare provizorie a executării formulată de petentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, în contradictoriu cu creditorii S.G., ș.a. S-a dispus suspendarea provizorie a executării sentinței nr. 43 din 14 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. 1568/54/2008 până la soluționarea cererii de suspendare formulate potrivit art. 6 alin. (4) din O.G.

nr. 22/2002, modificată prin Legea nr. 92/2011. Prin sentința nr. 2 din 10 noiembrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins cererea de suspendare provizorie a executării silite, respectiv de acordare a unui termen de grație privind sentința civilă nr. 43 din 14 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. 1568/54/2008, formulată de petenții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, în contradictoriu cu intimații S.G., BEJ T., N. și T., ș.a. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că Ord.

nr. 22 din 30 ianuarie 2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, la art. 2 prevede că dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca în termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare la cererea creditorului. Art. 3 prevede că în cazul în care instituțiile publice nu-și îndeplinesc obligația de plată în termenul prev de art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și / sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.

Art. 4 alin. (1) dispune că ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare în condițiile legii pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor. Prin O.U.G. nr. 4 din 02 februarie 2011 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului și pentru executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii publicată în M.Of.

nr. 96 din 04 februarie 2011 se arată că luând în considerare că în lumina interpretării Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, autoritățile dispun de o marjă de apreciere și un termen rezonabil în identificarea celor mai adecvate mijloace de punere în executare a hotărârilor judecătorești ce stabilesc obligații de plată în sarcina statului și autorităților / instituțiilor publice. Cum, în speță, nu s-a făcut dovada că instituția debitoare a făcut demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată în punerea în executare a hotărârii judecătorești ce stabilește în sarcina sa obligații de plată, instanța a respins cererea de suspendare a executării silite, respectiv de acordare a unui termen de grație.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, invocând dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. și ale art. 6 alin. (4) și (6) al O.G. nr. 22/2002, astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 92/2011. La termenul din 10 mai 2012, Înalta Curte a pus în discuția părților necompetența sa materială în judecarea recursului, în raport de competențele instituite prin lege pentru soluționarea cauzelor de natura celei de față, precum și de dispozițiile deciziei nr. 104 din 20 ianuarie 2009 a Curții Constituționale. Se constată competența Curții de Apel Craiova, în soluționarea recursului de față, având în vedere argumentele ce succed.

Prin dispozițiile art. I ale O.U.G. nr. 75/2008 se stipula că cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006 „privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției”, cu modificările și completările ulterioare … sunt soluționate, în primă instanță, de curțile de apel. Corelativ, alin. (2) al textului prevedea că recursul declarat împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de apel, se judecă de Înalta Curte de Casație și Justiție. Curtea Constituțională a stabilit însă că atât dispozițiile art. I cât și cele ale art. II ale O.U.G. nr. 75/2008, contravin exigențelor art. 21 alin. (3) și respectiv art. 115 alin. (4) și (6) din legea fundamentală, prin decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009 constatându-se că acestea sunt neconstituționale.

Ca atare, s-a revenit la competențele anterioare edictării actului normativ mai sus citat, stabilite prin dispozițiile legale în vigoare la data introducerii acțiunii – ce viza obligarea pârâților la plata actualizată în favoarea reclamanților a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică. Sentința civilă nr. 43 din 14 ianuarie 2009 – titlul executoriu, în cauză – a fost pronunțată de către Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale. Cât privește cererea de față, ea ține de executarea silită, ultima fază a procesului civil, ulterioară recunoașterii judecătorești a dreptului afirmat prin acțiune. Or, nu există niciun argument de lege lata ca în această etapă procesuală, menită să obțină realizarea hotărârii definitive, competențele să fie diferite, față de cele care au fost stabilite pentru soluționarea fondului cauzei.

Așa fiind, cum curtea de apel era instanța competentă să soluționeze calea extraordinară de atac în litigiul prin care s-a realizat efectiv dreptul subiectiv pretins, aceleiași instanțe îi revine și competența soluționării recursului declarat împotriva unei hotărâri pronunțată în etapa executării silite, ca fază succesivă a procesului civil. În considerarea celor ce preced, urmează a se declina competența soluționării recursului în favoarea Curții de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Declină competența de soluționare a recursului declarat de petentul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinței nr. 2 din 10 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, în favoarea Curții de Apel Craiova. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2012.