ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3222/2012

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 43

din 14 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a

civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. 1568/54/2008

s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul

Economiei și Finanțelor.

S-a admis acțiunea

reclamanților S.G., ș.a., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public -

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Economiei

și Finanțelor, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Consiliul Național pentru

Combaterea Discriminării și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

S-a dispus obligarea

pârâților Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Craiova la plata despăgubirilor constând în sporul de 50% din salariul

brut lunar pe perioada 01 septembrie 2007 până în prezent și în viitor, sumă

reactualizată cu coeficientul de devalorizare monetară la care să se adauge și

dobânda legală, iar pentru reclamantul D.M. despăgubirile se vor acorda cu

începere de la 25 aprilie 2008, pentru reclamanta P.L. cu începere de la 18

februarie 2008, pentru C.M. cu începere de la 01 iulie 2008, pentru reclamantul

V.L. cu începere de la 01 august 2008 și pentru reclamanta P.G. cu începere de

la 01 august 2008, până în prezent și pentru viitor, reactualizate cu coeficientul

de devalorizare monetară, plus dobânda legală.

S-a admis cererea de

chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și s-a dispus

obligarea acestuia să aloce fondurile necesare achitării sumelor solicitate de

reclamanți.

Prin decizia nr. l

din 26 septembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr.

1610/54/2011 s-a admis cererea de suspendare provizorie a executării formulată

de petentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și

Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, în contradictoriu cu creditorii S.G., ș.a.

S-a dispus

suspendarea provizorie a executării sentinței nr. 43 din 14 ianuarie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte

de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. 1568/54/2008 până la soluționarea

cererii de suspendare formulate potrivit art. 6 alin. (4) din O.G. nr. 22/2002,

modificată prin Legea nr. 92/2011.

Prin sentința nr. 2

din 10 noiembrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru

conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins cererea de suspendare provizorie

a executării silite, respectiv de acordare a unui termen de grație privind

sentința civilă nr. 43 din 14 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale,

în dosarul nr. 1568/54/2008, formulată de petenții Ministerul Public -

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă

Tribunalul Dolj, în contradictoriu cu intimații S.G., BEJ T., N. și T., ș.a.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că Ord. nr. 22 din 30 ianuarie 2002 privind

executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin

titluri executorii, la art. 2 prevede că dacă executarea creanței stabilite

prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri,

instituția debitoare este obligată ca în termen de 6 luni să facă demersurile

necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată.

Acest termen curge de

la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent

de executare la cererea creditorului.

Art. 3 prevede că în

cazul în care instituțiile publice nu-și îndeplinesc obligația de plată în

termenul prev de art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării

silite potrivit Codului de procedură civilă și / sau potrivit altor dispoziții

legale aplicabile în materie.

Art. 4 alin. (1) dispune

că ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate

măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare în condițiile legii

pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a

creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor.

Prin O.U.G. nr. 4 din

02 februarie 2011 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea

Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului și pentru executarea

obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri

executorii publicată în M.Of. nr. 96 din 04 februarie 2011 se arată că luând în

considerare că în lumina interpretării Curții Constituționale și a Curții

Europene a Drepturilor Omului, autoritățile dispun de o marjă de apreciere și

un termen rezonabil în identificarea celor mai adecvate mijloace de punere în executare

a hotărârilor judecătorești ce stabilesc obligații de plată în sarcina statului

și autorităților / instituțiilor publice.

Cum, în speță, nu s-a

făcut dovada că instituția debitoare a făcut demersurile necesare pentru a-și

îndeplini obligația de plată în punerea în executare a hotărârii judecătorești

ce stabilește în sarcina sa obligații de plată, instanța a respins cererea de

suspendare a executării silite, respectiv de acordare a unui termen de grație.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs petentul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Craiova, invocând dispozițiile art. 304

1

C. proc.

civ. și ale art. 6 alin. (4) și (6) al O.G. nr. 22/2002, astfel cum aceasta a

fost modificată prin Legea nr. 92/2011.

La termenul din 10 mai

2012, Înalta Curte a pus în discuția părților necompetența sa materială în

judecarea recursului, în raport de competențele instituite prin lege pentru

soluționarea cauzelor de natura celei de față, precum și de dispozițiile

deciziei nr. 104 din 20 ianuarie 2009 a Curții Constituționale.

Se constată

competența Curții de Apel Craiova, în soluționarea recursului de față, având în

vedere argumentele ce succed.

Prin dispozițiile

art. I ale O.U.G. nr. 75/2008 se stipula că cererile având ca obiect acordarea

unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit O.U.G. nr.

27/2006 „privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor

și altor categorii de personal din sistemul justiției”, cu modificările și

completările ulterioare … sunt soluționate, în primă instanță, de curțile de

apel.

Corelativ, alin. (2)

al textului prevedea că recursul declarat împotriva hotărârilor pronunțate în

primă instanță de curțile de apel, se judecă de Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Curtea Constituțională

a stabilit însă că atât dispozițiile art. I cât și cele ale art. II ale O.U.G. nr.

75/2008, contravin exigențelor art. 21 alin. (3) și respectiv art. 115 alin. (4)

și (6) din legea fundamentală, prin decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009

constatându-se că acestea sunt neconstituționale.

Ca atare, s-a revenit

la competențele anterioare edictării actului normativ mai sus citat, stabilite

prin dispozițiile legale în vigoare la data introducerii acțiunii – ce viza

obligarea pârâților la plata actualizată în favoarea reclamanților a sporului

de risc și suprasolicitare neuropsihică.

Sentința civilă nr.

43 din 14 ianuarie 2009 – titlul executoriu, în cauză – a fost pronunțată de

către Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă

și asigurări sociale.

Cât privește cererea

de față, ea ține de executarea silită, ultima fază a procesului civil,

ulterioară recunoașterii judecătorești a dreptului afirmat prin acțiune.

Or, nu există niciun

argument de lege lata ca în această etapă procesuală, menită să obțină

realizarea hotărârii definitive, competențele să fie diferite, față de cele

care au fost stabilite pentru soluționarea fondului cauzei.

Așa fiind, cum curtea

de apel era instanța competentă să soluționeze calea extraordinară de atac în

litigiul prin care s-a realizat efectiv dreptul subiectiv pretins, aceleiași

instanțe îi revine și competența soluționării recursului declarat împotriva

unei hotărâri pronunțată în etapa executării silite, ca fază succesivă a

procesului civil.

În considerarea celor

ce preced, urmează a se declina competența soluționării recursului în favoarea

Curții de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare

a recursului declarat de petentul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Craiova împotriva sentinței nr. 2 din 10 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale,

în favoarea Curții de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 mai 2012.