ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.10.2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3760/2012

HOTĂRÂRE
02.10.2012
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3760/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând

asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr. 6502/204 din 05 decembrie

2011, revizuenta B.M. a chemat în judecată pe intimatul T.A.N. solicitând să se

dispună revizuirea încheierii de ședință din 9 noiembrie 2011, pronunțată în Dosarul

nr. 5174/204/2011 al aceRONași instanțe.

Prin sentința civilă nr. 68 din

12 ianuarie 2012, Judecătoria Câmpina, a respins cererea de revizuire ca

inadmisibilă.

În motivarea

soluției sale, instanța a reținut că prin încheierea din 9 noiembrie 2011,

pronunțată în Dosarul nr. 5174/204/2011 al Judecătoriei Câmpina, s-a respins în

mod irevocabil, cererea de suspendare provizorie a executării silite și de

restituire a cauțiunii în sumă de 500 RON formulată de reclamanta B.M. în

contradictoriu cu pârâtul T.A.N.

De asemenea,

instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 403 alin. (4) C. proc. civ.,

care statuează că: „în cazuri urgente, dacă s-a plătit cauțiunea, președintele

instanței poate să dispună prin încheiere și fără citarea- părților,

suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare

de către instanță. încheierea nu este supusă nici unei căi de atac."

În raport de

norma legală precitată, s-a reținut că, soluționând cererea de suspendare

provizorie, instanța nu dispune asupra fondului cauzei, ci asupra unei măsuri

cu caracter urgent și vremelnic, pentru care legiuitorul nu a prevăzut nicio

cale de atac, tocmai pentru a nu prelungi nejustificat judecarea definitivă și

irevocabilă a fondului pricinii.

Împotriva

sentinței civile nr. 68 din 12 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina,

a declarat recurs revizuenta B.M., criticând-o pentru netemeinicie, susținând

că a fost pronunțată, tară ca instanța să analizeze riguros cauza.

Prin decizia

civilă nr. 415 din 14 martie 2012, Tribunalul Prahova, secția

I

civilă, a admis excepția inadmisibilității recursului, invocată din

oficiu și a respins ca inadmisibil recursul declarat de B.M.

Împotriva

hotărârii mai sus menționate a declarat din nou recurs revizuenta, calea de

atac fiind soluționată de Curtea de Apel Ploiești, secția

I

civilă

prin decizia nr. 2099 din 23 mai 2012, de asemenea, în sensul respingerii

recursului ca inadmisibil, motivat de incidența în speță a dispozițiilor art.

403 alin. (4) coroborat cu art. 328 alin. (1) C. proc. civ., raportate la

prevederile art. 129 din Constituția României.

Revizuenta B.M.

a declarat recurs și împotriva deciziei din 23 mai 2012 pronunțată de Curtea de

Apel Ploiești, secția

I

civilă, calea de atac fiind

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă

sub nr. 6502/204/2011.

Înalta Curte,

în baza art. 137 C. proc. civ., deliberând cu prioritate asupra excepției

inadmisibilității căii extraordinare de atac, analizând actele și lucrările

dosarului din perspectiva normelor legale incidente prin raportare la excepția

invocată oficiu, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, în considerarea

următoarelor:

Unul dintre

principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității

căilor de atac, și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării

drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale

prevăzute de lege, și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate

legal.

Principiul

enunțat este consacrat și la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129

din Constituție, care prevede dreptul părților și al procurorului de a folosi

căile de atac, însă numai în condițiile legii.

Astfel,

împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de

lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

În speța

dedusă judecății, B.M., a solicitat revizuirea unei încheierii de ședință prin

care s-a dispus asupra cererii de suspendare provizorie și restituire a

cauțiunii, revizuirea fiind respinsă ca inadmisibilă, în baza dispozițiilor

art. 403 alin. (4) C. proc. civ., care statuează că hotărârea pronunțată în

cadrul procedurii suspendării provizorii, până la soluționarea cauzei, nu este

supusă niciunei căi de atac.

Împotriva

sentinței civile nr. 68 din 12 ianuarie 2012, prin care Judecătoria Câmpina, a

soluționat revizuirea, revizuenta a declarat recurs soluționat de Tribunalul

Prahova, secția civilă, prin decizia civilă nr. 415 din 14 martie 2012,

împotriva căreia a formulat aceeași cale de atac, respinsă de asemenea, ca

inadmisibilă, de Curtea de Apel Ploiești, secția

I

civilă

prin decizia nr. 2099 din 23 mai 2012, atacată și aceasta cu recurs de B.M.

În speță, se

constată că decizia recurată este o hotărâre pronunțată în calea de atac a

recursului, fiind deci irevocabilă, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc.

civ., nesusceptibilă de a fi atacată, la rândul său, cu recurs, nemaiputând fi

supusă unui nou control judiciar specific căii de reformare.

Potrivit art.

328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea pronunțată în revizuire este supusă

căilor de atac prevăzute pentru hotărârea revizuită, în speță, hotărârea a

cărei revizuire s-a solicitat, respectiv sentința civilă nr. 68 din 12 ianuarie

2012 a Judecătoriei Câmpina, nefiind supusă niciunei căi de atac, conform art.

403 alin. (4) C. proc. civ.

Această

concluzie decurge și din observarea dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc.

civ., care enumera categoriile de hotărâri ce pot fi atacate cu recurs, și în

cuprinsul cărora nu sunt incluse și deciziile date în recurs, precum și din

principiul unicității dreptului de a folosi o cale de atac.

În concluzie,

față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. raportat la art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-revizuentă B.M.

împotriva deciziei nr. 2099 din 23 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel

Ploiești, secția

I

civilă.

Respinge ca

inadmisibil recursul declarat de recurenta-revizuentă B.M. împotriva deciziei

nr. 2099 din 23 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția

I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 2 octombrie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-11-22
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4663/2012
C. proc. civ., în sensul că textul citat condiționează restituirea cauțiunii de rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a soluționat fondul cauzei, în speță cererea de ordonanță președințială și nicidecum cererea din Dosarul nr. 36860/
ÎCCJ 2011-05-26
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4454/2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin încheierea din data de 21 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 5353/63/2010, s-a admis cererea formulată de petenta SC A.C. SA în contradictoriu cu intimatul C.C. S-a di
ÎCCJ 2013-04-09
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1505/2013
nr. 5791/3/2010, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a respins cererea formulată de apelanta pârâtă SC P.B. SA, sediul ales în București, prin care a solicitat suspendarea executării silite a Sentinței civile nr. 14146 din 15 oct
ÎCCJ 2011-11-04
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3476/2011
tură a considera că suspendarea executării silite are caracter urgent cu atât mai mult cu cât, cu aceleași înscrisuri s-a făcut dovada că pârâta are în continuare personalitate juridică. Cât privește condiția neprejudecării fondului, în ana
ÎCCJ 2012-11-27
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4687/2012
ie a executării se cere, nu poate face aprecieri asupra îndeplinirii sau nu a acestui criteriu, fără să aibă posibilitatea efectuării unei minime cenzuri asupra elementelor care au format convingerea instanței în sensul pronunțării soluției
Sursă