ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4999/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC Q. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.V. - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate și cu pârâtul P.Ș., în calitate de vicepreședinte al Comisiei, anularea deciziei nr. 115 din 13 august 2008 emisă de autoritatea pârâtă, prin care i-a fost revocată autorizația de antrepozit fiscal din 19 decembrie 2003. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că urmare a controlului efectuat la antrepozitul fiscal de producție alcool etilic, în noaptea de 31 august - 01 septembrie 2008 a fost întocmită nota de constatare ce a stat la baza emiterii deciziei nr. 115/2008.

S-a mai arătat că la întocmirea notei de constatare echipa de control a dat dovadă de rea-credință și de necunoaștere a proceselor tehnologice, unicul scop al acesteia fiind acela de a găsi o modalitate prin care să dispună revocarea autorizației. În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri și copia CD cu privire la înregistrarea efectuată cu ocazia controlului, iar proba cu expertiză tehnică de specialitate propusă de societatea reclamantă a fost respinsă cu motivarea că tindea la stabilirea unei situații de fapt existente la data de 01 august 2008, situație care nu mai poate subzista la momentul soluționării cauzei, aspectele contestate putând fi lămurite cu înscrisurile și imaginile filmate pe CD.

Prin sentința civilă nr. 1478 din 7 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC Q. SRL - Ș.M. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în perioada 03 iulie 2008 - 01 august 2008 la solicitarea și sub coordonarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare s-a efectuat un control inopinat la antrepozitul fiscal aparținând societății reclamante, de către o echipă mixtă formată din comisari ai Gărzii Financiare, inspectori din cadrul A.N.V. și inspectorii DJAOV Maramureș, precum și specialiști din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție, constatându-se abateri de la prevederile C. fisc.

reținute în nota de constatare comună din data de 1 august 2008. A mai reținut prima instanță că această notă de constatare, împreună cu CD-ul conținând filmarea abaterilor a fost înaintat Comisiei pentru Autorizarea Operatorilor de Produse supuse Accizelor Armonizate, care prin decizia nr. 115 din 13 august 2008 a dispus revocarea autorizației de antrepozit fiscal emisă pe numele reclamantei.

Din analiza probatorului administrat în cauză, instanța de fond a reținut că susținerile reclamantei menite să combată constatările echipei de control, nu pot fi reținute pentru următoarele considerente: - susținerea privind faptul că magazia de depozitare a materiilor prime și moara de cereale se află în incinta antrepozitului, astfel cum figurează în schița privind amplasamentul acestuia, este contrazisă de realitatea constată la fața locului, cele două obiective aflându-se în afara gardului despărțitor ce delimitează antrepozitul de restul proprietății, în aceeași incintă cu SC B. SRL; - referitor la susținerea reclamantei în sensul existenței contoarelor și certificatelor de calibrare pentru rezervoarele și recipientele în care se depozitează alcoolul, aceasta nu poate fi primită deoarece prin plângerea prealabilă chiar reclamanta a recunoscut că nu există un astfel de contoar, existând doar un vas de tampon între coloanele de distilare și cele de rafinare, ceea ce încalcă dispozițiile art. 224 alin. (2) C. fisc.

De asemenea, s-a reținut din actele dosarului că societatea nu deține certificat de calibrare decât pentru două din rezervoare, recipientele de stocare a materiei prime, rezervoarele de plămadă și cele pentru alcool brut, nefiind certificate în acest sens; - susținerea societății reclamante că folosea furtunuri elastice doar de la rezervorul final, până la rampa unde se face transferul de alcool în cisterne și alte vase nu poate fi reținută deoarece așa cum rezultă din cuprinsul notei de constatare și din imaginile filmate în timpul derulării controlului, existau montate furtunuri elastice pe întreg fluxul tehnologic, contrar dispozițiilor C. fisc., care interzic folosirea conductelor mobile; - referitor la programul de lucru, s-a reținut că pentru anul 2008 se aprobase ca activitatea de producție să se desfășoare în intervalul orar cuprins între orele 9.00 - 17.00, or, la momentul controlului, ora 0,15, centrala termică era în funcțiune, instalația de distilare funcționa, existând plămadă în stare de fierbere.

În acest context a apreciat instanța de fond că, față de imaginile evidente înregistrate pe CD-ul atașat la dosar, efectuarea unei expertize tehnice prin care să se lămurească dacă la închiderea programului de lucru este firesc să rămână plămadă în instalație, este inutilă pentru soluționarea cauzei. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC Q. SRL - Ș.M. susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente: - în mod greșit a fost respinsă proba cu expertiză tehnică pentru lămurirea situației de fapt, cu motivarea că această probă este neconcludentă în raport de înregistrările video efectuate la data controlului și față de faptul că anumite elemente relevante puteau fi modificate ulterior datei menționate.

Astfel, se susține că proba era menită să elucideze următoarele împrejurări: dacă magazia de materii prime se afla în incinta antrepozitului fiscal; dacă procesul de fierbere a plămadei din rezervoare continuă și după închiderea programului de lucru; dacă pe fluxul tehnologic au fost montate furtune elastice; - nu au fost luate în considerare actele de la dosar care atestă existența contoarelor și a certificatelor de calibrare pentru rezervoarele și recipientele în care se depozitează alcoolul; - sancțiunea anulării autorizației de funcționare este disproporționat de aspră față de gravitatea faptelor reținute, chiar și în ipoteza în care aceste fapte ar fi fost dovedite. În drept reclamanta-recurentă a invocat prevederile art. 304 și art. 312 C. proc.

civ. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: În mod corect instanța de fond, în contextul probelor de la dosar a apreciat ca fiind neconcludentă proba cu expertiza tehnică, având în vedere inclusiv împrejurarea că de la data constatărilor menționate în procesul-verbal și până la momentul administrării acestei probe au trecut mai multe luni de zile, interval de timp în care anumite elemente de fapt puteau fi modificate.

Astfel, inspectorii echipei de control au constatat pe teren că magazia de depozitare a materiilor prime și a morii de cereale se află în afara antrepozitului, adică în afara gardului care delimitează acest antrepozit de restul proprietății, expertiza tehnică nefiind concludentă în prezent, deoarece s-ar fi putut aduce modificări împrejmuirii respective (gardului despărțitor). Prin nota de constatare s-a stabilit că, dincolo de gardul ce delimitează antrepozitul fiscal, se află, într-o clădire, 16 bazine din beton, din care unele erau pline cu o mixtură cu puternic miros de alcool, aflată în proces de fermentație, legate prin conducte metalice care conduc în antrepozitul fiscal. În ceea ce privește inexistența contoarelor pe coloanele de distilare, reclamanta însăși a recunoscut în contestația formulată pe cale administrativă că nu există un astfel de contor, iar potrivit art. 224 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc.

cu modificările și completările ulterioare, în vederea înregistrării corecte a întregii producții de alcool, antrepozitarii au obligația de a amplasa contoare la ieșirea din coloana de distilare pentru alcool brut, la ieșirea din coloana de rafinare pentru alcool etilic și la ieșirea din coloana aferentă pentru alcoolul tehnic. Cu privire la existența certificatelor de calibrare, susținerile recurentei-reclamante sunt valabile numai pentru rezervorul de alcool tehnic R2 și rezervorul R1, menționate și în nota de constatare, dar nu și pentru rezervoarele de alcool brut și alcool finit, pentru care, în mod corect, s-a constatat că nu sunt calibrate.

Susținerea recurentei că furtunele flexibile erau folosite doar pentru transferul cantităților de alcool din rezervorul final în mijloacele de transport este contrazisă de existența acestor furtune pe tot parcursul instalației tehnologice de producere a alcoolului, dar fără a fi montate, iar faptul că întreaga instalație are doar țevi de inox, sudate, ce nu permit sustragerea alcoolului, nu a fost dovedit de recurentă prin niciun mijloc de probă aceste furtune fiind pe dimensiunea robineților aflați pe parcursul instalației. De asemenea, funcționarea centralei termice în afara programului de lucru reprezintă o probă neechivocă a faptului că producerea alcoolului se realiza și în afara programului de lucru, argumentându-se în actul de control că, în caz contrar, centrala ar fi fost oprită, permițând plămadei să se răcească.

Pentru considerentele menționate Înalta Curte constată că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate, iar în contextul și al celorlalte nereguli reținute de organul de control măsura revocării autorizației de antrepozit se justifică, deoarece societatea nu a asigurat condițiile prevăzute de lege pentru o evidență clară a cantităților de alcool pe care le produce și le comercializează. În baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC Q. SRL, împotriva sentinței civile nr. 1478 din 7 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2009.