ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4999/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC Q.

SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.V. - Comisia pentru Autorizarea

Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate și cu pârâtul P.Ș., în calitate

de vicepreședinte al Comisiei, anularea deciziei nr. 115 din 13 august 2008 emisă

de autoritatea pârâtă, prin care i-a fost revocată autorizația de antrepozit fiscal

din 19 decembrie 2003.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că urmare a controlului efectuat la antrepozitul fiscal de producție

alcool etilic, în noaptea de 31 august - 01 septembrie 2008 a fost întocmită nota

de constatare ce a stat la baza emiterii deciziei nr. 115/2008.

S-a mai arătat că la întocmirea

notei de constatare echipa de control a dat dovadă de rea-credință și de necunoaștere

a proceselor tehnologice, unicul scop al acesteia fiind acela de a găsi o modalitate

prin care să dispună revocarea autorizației.

În cauză au fost administrate

probele cu înscrisuri și copia CD cu privire la înregistrarea efectuată cu ocazia

controlului, iar proba cu expertiză tehnică de specialitate propusă de societatea

reclamantă a fost respinsă cu motivarea că tindea la stabilirea unei situații de

fapt existente la data de 01 august 2008, situație care nu mai poate subzista la

momentul soluționării cauzei, aspectele contestate putând fi lămurite cu înscrisurile

și imaginile filmate pe CD.

Prin sentința civilă

nr. 1478 din 7 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta

SC Q. SRL - Ș.M.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că în perioada 03 iulie 2008 - 01 august 2008 la solicitarea

și sub coordonarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare s-a efectuat un

control inopinat la antrepozitul fiscal aparținând societății reclamante, de către

o echipă mixtă formată din comisari ai Gărzii Financiare, inspectori din cadrul

A.N.V. și inspectorii DJAOV Maramureș, precum și specialiști din cadrul Inspectoratului

Județean de Poliție, constatându-se abateri de la prevederile C. fisc. reținute

în nota de constatare comună din data de 1 august 2008.

A mai reținut prima instanță

că această notă de constatare, împreună cu CD-ul conținând filmarea abaterilor a

fost înaintat Comisiei pentru Autorizarea Operatorilor de Produse supuse Accizelor

Armonizate, care prin decizia nr. 115 din 13 august 2008 a dispus revocarea autorizației

de antrepozit fiscal emisă pe numele reclamantei.

Din analiza probatorului

administrat în cauză, instanța de fond a reținut că susținerile reclamantei menite

să combată constatările echipei de control, nu pot fi reținute pentru următoarele

considerente:

- susținerea privind faptul

că magazia de depozitare a materiilor prime și moara de cereale se află în incinta

antrepozitului, astfel cum figurează în schița privind amplasamentul acestuia, este

contrazisă de realitatea constată la fața locului, cele două obiective aflându-se

în afara gardului despărțitor ce delimitează antrepozitul de restul proprietății,

în aceeași incintă cu SC B. SRL;

- referitor la susținerea

reclamantei în sensul existenței contoarelor și certificatelor de calibrare pentru

rezervoarele și recipientele în care se depozitează alcoolul, aceasta nu poate fi

primită deoarece prin plângerea prealabilă chiar reclamanta a recunoscut că nu există

un astfel de contoar, existând doar un vas de tampon între coloanele de distilare

și cele de rafinare, ceea ce încalcă dispozițiile art. 224 alin. (2) C. fisc. De

asemenea, s-a reținut din actele dosarului că societatea nu deține certificat de

calibrare decât pentru două din rezervoare, recipientele de stocare a materiei prime,

rezervoarele de plămadă și cele pentru alcool brut, nefiind certificate în acest

sens;

- susținerea societății

reclamante că folosea furtunuri elastice doar de la rezervorul final, până la rampa

unde se face transferul de alcool în cisterne și alte vase nu poate fi reținută

deoarece așa cum rezultă din cuprinsul notei de constatare și din imaginile filmate

în timpul derulării controlului, existau montate furtunuri elastice pe întreg fluxul

tehnologic, contrar dispozițiilor C. fisc., care interzic folosirea conductelor

mobile;

- referitor la programul

de lucru, s-a reținut că pentru anul 2008 se aprobase ca activitatea de producție

să se desfășoare în intervalul orar cuprins între orele 9.00 - 17.00, or, la momentul

controlului, ora 0,15, centrala termică era în funcțiune, instalația de distilare

funcționa, existând plămadă în stare de fierbere. În acest context a apreciat instanța

de fond că, față de imaginile evidente înregistrate pe CD-ul atașat la dosar, efectuarea

unei expertize tehnice prin care să se lămurească dacă la închiderea programului

de lucru este firesc să rămână plămadă în instalație, este inutilă pentru soluționarea

cauzei.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta SC Q. SRL - Ș.M. susținând că hotărârea atacată este

nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente:

- în mod greșit a fost

respinsă proba cu expertiză tehnică pentru lămurirea situației de fapt, cu motivarea

că această probă este neconcludentă în raport de înregistrările video efectuate

la data controlului și față de faptul că anumite elemente relevante puteau fi modificate

ulterior datei menționate. Astfel, se susține că proba era menită să elucideze următoarele

împrejurări: dacă magazia de materii prime se afla în incinta antrepozitului fiscal;

dacă procesul de fierbere a plămadei din rezervoare continuă și după închiderea

programului de lucru; dacă pe fluxul tehnologic au fost montate furtune elastice;

- nu au fost luate în

considerare actele de la dosar care atestă existența contoarelor și a certificatelor

de calibrare pentru rezervoarele și recipientele în care se depozitează alcoolul;

- sancțiunea anulării

autorizației de funcționare este disproporționat de aspră față de gravitatea faptelor

reținute, chiar și în ipoteza în care aceste fapte ar fi fost dovedite.

În drept reclamanta-recurentă

a invocat prevederile art. 304 și art. 312 C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat,

pentru următoarele considerente:

În mod corect instanța

de fond, în contextul probelor de la dosar a apreciat ca fiind neconcludentă proba

cu expertiza tehnică, având în vedere inclusiv împrejurarea că de la data constatărilor

menționate în procesul-verbal și până la momentul administrării acestei probe au

trecut mai multe luni de zile, interval de timp în care anumite elemente de fapt

puteau fi modificate.

Astfel, inspectorii echipei

de control au constatat pe teren că magazia de depozitare a materiilor prime și

a morii de cereale se află în afara antrepozitului, adică în afara gardului care

delimitează acest antrepozit de restul proprietății, expertiza tehnică nefiind concludentă

în prezent, deoarece s-ar fi putut aduce modificări împrejmuirii respective (gardului

despărțitor). Prin nota de constatare s-a stabilit că, dincolo de gardul ce delimitează

antrepozitul fiscal, se află, într-o clădire, 16 bazine din beton, din care unele

erau pline cu o mixtură cu puternic miros de alcool, aflată în proces de fermentație,

legate prin conducte metalice care conduc în antrepozitul fiscal.

În ceea ce privește inexistența

contoarelor pe coloanele de distilare, reclamanta însăși a recunoscut în contestația

formulată pe cale administrativă că nu există un astfel de contor, iar potrivit

art. 224 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. cu modificările și completările

ulterioare, în vederea înregistrării corecte a întregii producții de alcool, antrepozitarii

au obligația de a amplasa contoare la ieșirea din coloana de distilare pentru alcool

brut, la ieșirea din coloana de rafinare pentru alcool etilic și la ieșirea din

coloana aferentă pentru alcoolul tehnic.

Cu privire la existența

certificatelor de calibrare, susținerile recurentei-reclamante sunt valabile numai

pentru rezervorul de alcool tehnic R2 și rezervorul R1, menționate și în nota de

constatare, dar nu și pentru rezervoarele de alcool brut și alcool finit, pentru

care, în mod corect, s-a constatat că nu sunt calibrate.

Susținerea recurentei

că furtunele flexibile erau folosite doar pentru transferul cantităților de alcool

din rezervorul final în mijloacele de transport este contrazisă de existența acestor

furtune pe tot parcursul instalației tehnologice de producere a alcoolului, dar

fără a fi montate, iar faptul că întreaga instalație are doar țevi de inox, sudate,

ce nu permit sustragerea alcoolului, nu a fost dovedit de recurentă prin niciun

mijloc de probă aceste furtune fiind pe dimensiunea robineților aflați pe parcursul

instalației.

De asemenea, funcționarea

centralei termice în afara programului de lucru reprezintă o probă neechivocă a

faptului că producerea alcoolului se realiza și în afara programului de lucru, argumentându-se

în actul de control că, în caz contrar, centrala ar fi fost oprită, permițând plămadei

să se răcească.

Pentru considerentele

menționate Înalta Curte constată că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate,

iar în contextul și al celorlalte nereguli reținute de organul de control măsura

revocării autorizației de antrepozit se justifică, deoarece societatea nu a asigurat

condițiile prevăzute de lege pentru o evidență clară a cantităților de alcool pe

care le produce și le comercializează.

În baza art. 312

alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC Q. SRL, împotriva sentinței civile nr. 1478 din 7 aprilie 2009 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 11 noiembrie 2009.