ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.10.2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3449/2012

HOTĂRÂRE
24.10.2012
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3449/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin

decizia penală nr. 517 din 17 aprilie 2012 a Curții de Apel lași, secția penală

și pentru cauze cu minori, a fost respinsă ca nefondată contestația în anulare

formulată de contestatorul I.l. împotriva deciziei penale nr. 1263 din 17

noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel lași.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. contestatorul a fost obligat la plata sumei de 150 RON cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că prin cererea de contestație în anulare formulată, de contestatorul I.l.,

acesta a solicitat instanței desființarea deciziei sale penale nr. 1263 din 17

noiembrie 2011, invocând cazul prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc. pen.

În motivarea cererii, contestatorul a

invocat împrejurarea că a fost condamnat de două ori pentru aceeași faptă,

„conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei

permis de conducere a fost anulat, cu referire la sentința penală nr. 503/2005

a Judecătoriei Pașcani, desființată prin decizia penală nr. 438 din 24 mai 2007

a Curții de Apel lași și, respectiv, sentința penală nr. 1741 din 1 iunie 2011

a Judecătoriei lași, definitivă prin decizia penală nr. 1263 din 17 noiembrie

2011 a Curții de Apel lași.

Contestatorul susține că la momentul

când a intervenit cea de-a doua condamnare, nu s-a reținut că era reabilitat de

drept și nu s-a avut în vedere nici Legea nr. 543/2002, privind grațierea unor

pedepse, act de clemență la care el avea vocație.

Examinând actele și lucrările

dosarului din perspectiva motivelor invocate, instanța a constatat că, potrivit

legii procesual penale contestația în anulare este o cale extraordinară de

atac, iar cazurile, temeiurile și persoanele care pot face această cerere sunt

strict reglementate de dispozițiile art. 386 și urm. C. proc. pen.

Contestatorul I.l. susține că se află

în situația prevăzută de art. 386 lit. d) C. proc. pen. „când împotriva unei

persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă".

Prin sentința penală nr. 503/2005 a

Judecătoriei Pașcani în latură penală s-a hotărât condamnarea inculpatului I.I.,

la:

- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 178 alin. (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 74, 76

În temeiul Legii nr. 543/2002 s-a constatat

grațiată pedeapsa de 2 ani închisoare.

- 5 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 184 alin. (2), (4) C. pen. cu aplicarea art. 13 C.

pen. art. 74, 76 C. pen., art. 33 lit. b) C. pen. și art. 81 C. pen.

În temeiul Legii nr. 543/2002 s-a

constatat grațiată executarea pedepsei de 5 luni închisoare.

- 5 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 184 alin. (2), (4) C. pen. cu aplicarea art. 13 C.

pen., art. 74, 76 C. pen., art. 33 lit. b) C. pen. și art. 81 C. pen.

În temeiul Legii nr. 543/2002 s-a

constatat grațiată executarea pedepsei de 5 luni închisoare. A fost atrasă

atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

Faptele au fost comise la data de 21

noiembrie 2001.

Prin decizia penală nr. 688 din 17

octombrie 2006 a Tribunalului lași și respectiv decizia penală nr. 438 din 24

mai 2007 a Curții de Apel lași, a fost menținută hotărârea instanței de fond.

Prin sentința penală nr. 1741 din 1

iunie 2011 a Judecătoriei Iași, a fost condamnat inculpatul I.I., pentru săvârșirea

infracțiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană

al cărei permis de conducere a fost anulat", prev. și ped. de art. 86

alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, modificată și republicată prin Legea nr. 49/2006,

cu aplicarea disp. art. 40 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice dată faptei

prin actul de sesizare a instanței, conform disp. art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea

prev. și ped. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, modificată și republicată

prin Legea nr. 49/2006, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare (faptă comisă la data

de 07 februarie 2009).

În baza disp. art. 7 din Legea nr. 543/2002,

s-a revocat grațierea condiționată a pedepselor aplicate inculpatului I.I. prin

sentința penală nr. 503 din 04 aprilie 2005 a Judecătoriei Pașcani, menținută prin

decizia penală nr. 688 din 17 octombrie 2006 a Tribunalului lași, menținută și rămasă

definitivă prin decizia penală nr. 438 din 24 mai 2007 a Curții de Apel lași, respectiv:

- pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, aplicată

inculpatului pentru săvârșirea - la data de 21 noiembrie 2001 - a infracțiunii de

„ucidere din culpă", prev. și ped. de art. 178 alin. (2), (3) C. pen., cu aplicarea

disp. art. 74, 76 C. pen.

- pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare

aplicată inculpatului pentru săvârșirea - la data de 21 noiembrie 2001 - a infracțiunii

de „vătămare corporală din culpă", prev. și ped. de art. 184 alin. (2), (4)

- pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare

aplicată inculpatului pentru săvârșirea - la data de 21 noiembrie 2001 - a infracțiunii

de „vătămare corporală din culpă", prev. și ped. de art. 184 alin. (2), (4)

În baza disp. art. 33 lit. b) și art. 34

lit. b) C. pen., contopește pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatului I.I.

prin sentința penală nr. 503 din 04 aprilie 2005 a Judecătoriei Pașcani, menținută

prin decizia penală nr. 688 din 17 octombrie 2006 a Tribunalului lași, menținută

și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 438 din 24 mai 2007 a Curții de Apel

lași, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare.

În baza disp. art. 83 C. pen. și art. 7

din Legea nr. 543/2002, dispune revocarea suspendării sub supraveghere a executării

pedepsei totale rezultante de 2 (doi) ani închisoare, aplicată inculpatului prin

sentința penală nr. 503 din 04 aprilie 2005 a Judecătoriei Pașcani, menținută prin

decizia penală nr. 688 din 17 octombrie 2006 a Tribunalului lași, menținută și rămasă

definitivă prin decizia penală nr. 438 din 24 mai 2007 a Curții de Apel lași, pedeapsă

pe care inculpatul o va executa, în întregime, alături de pedeapsa stabilită prin

prezenta hotărâre.

Total pedeapsă de executat pentru inculpatul

I.I., pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, în regim de detenție.

Pe durata și în condițiile prev. de

art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului I.I. pedeapsa accesorie a interzicerii

exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza disp. art. 349 și art. 191 C.

proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului, cu titlu de cheltuieli

judiciare avansate de către acesta, suma de 1.000 RON.

Această hotărârea a fost menținută prin

decizia penală nr. 1263 din 17 noiembrie 2011 a Curții de Apel lași.

Infracțiunea comisă la data de 07

februarie 2009, a fost săvârșită în cursul termenului de încercare de 3 ani, pentru

grațierea condiționată, respectiv, în cursul termenului de suspendare condiționată

pentru infracțiunile comise din culpă și pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului

I.l. prin hotărârea menționată anterior, fiind astfel incidente în cauză dispozițiile

privitoare la pluralitatea intermediară, prev. de art. 40 C. pen.

Potrivit art. 83 C. pen., „Dacă în cursul

termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care

s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța

revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care

nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune".

În baza disp. art. 83 C. pen. și art. 7

din Legea nr. 543/2002, a dispus în mod legal revocarea suspendării sub supraveghere

a executării pedepsei totale rezultante de 2 (doi) ani închisoare, aplicată inculpatului

prin sentința penală nr. 503 din 04 aprilie 2005 a Judecătoriei Pașcani, menținută

prin decizia penală nr. 688 din 17 octombrie 2006 a Tribunalului lași, menținută

și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 438 din 24 mai 2007 a Curții de Apel

lași, cumulându-se cele două pedepse.

Instanțele care au judecat cauza au verificat

și apărarea invocată de inculpat, potrivit căreia nu a avut cunoștință despre măsura

anulării permisului de conducere, rezultând că prin adresa Serviciului Poliției

Rutiere lași din 17 noiembrie 2008 i-a fost comunicată această dispoziție, urmare

a celor hotărâte prin sentința penală nr. 503 din 4 aprilie 2005 a Judecătoriei

Pașcani.

Din probatoriul cauzei rezultă fără echivoc

că nu sunt incidente dispozițiile art. 386 lit. d) C. proc. pen., faptele pentru

care a fost condamnat I.l., prin hotărârile examinate, fiind diferite, astfel că,

cererea contestatorului a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva acestei din urmă decizii contestatorul

a declarat recursul de față.

Recursul este inadmisibil, deoarece din

interpretarea corectă a art. 392 alin. (4) C. proc. pen., potrivit cu care sentința

dată în contestație este supusă apelului iar decizia dată în apel este supusă recursului,

rezultă indubitabil că decizia pronunțată în recurs (în această cale extraordinară

de atac) nu mai este supusă nici unei căi de atac.

Față de cele expuse, Înalta Curte, în conformitate

cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va

respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul contestator I.l. cu obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de contestatorul I.l. împotriva deciziei penale nr. 517 din 17 aprilie 2012 a Curții

de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurentul contestator la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 24 octombrie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția penală
care a mai fost condamnat anterior pentru aceeași infracțiune, prin Sentința penală nr. 347/R din 12 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, definitivă prin Decizia penală nr. 2.887/R din 19 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și
ÎCCJ 2014-06-20
0,93
ÎCCJ, Secția penală
lit. h) C. proc. pen., apelantul aflându-se în eroare la momentul săvârșirii presupusei fapte. În motivarea apelului s-a arătat că din adresele existente la dosar, în baza de date a Serviciului Poliției Rutiere, la data săvârșirii faptei in
ÎCCJ 2012-01-24
0,92
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 191/2012
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 48 din 9 februarie 2011 a Judecătoriei Vișeu de Sus s-a dispus condamnarea inculpatului G.G., pentru săvârșirea infracțiunii de conducer
ÎCCJ 2015-01-16
0,92
ÎCCJ, Secția penală
at penal în cel puțin două dosare (faptele din 17 martie 2013 si respectiv 29 martie 2013) măsura reținerii permisului a intervenit de drept. Permisul se afla deja în posesia organelor de poliție astfel că nu a mai fost necesară o înștiința
ÎCCJ 2012-06-20
0,92
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2169/2012
în rezoluțiile dispuse ca fiind fundamentate pe datele cauzei. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționara P.G.C. La primul termen de judecată fixat pentru soluționarea recursului, respectiv 20 iunie 2012, petiționara a depus l
Sursă