ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 06 martie 2025

Deliberând asupra admisibilității cererii de recurs în casație formulată de petentul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 425 pronunțată la data de 12.07.2024, în dosarul nr. x/2024, Tribunalul Iași, în temeiul art. 585 C. proc. pen., a respins cererea formulată de persoana privată de libertate A., ca nefondată.

Prin decizia penală nr. 81 din 20.11.2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 425 din 12.07.2024, pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul a fost obligat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, a rămas în sarcina statului și urmează a fi achitat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Iași.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de contestație, la data de 25.11.2024, a declarat recurs în casație contestatorul petent A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În susținerea căii de atac, a invocat greșita stabilire a tratamentului sancționator, întrucât, pe de o parte, nu a fost avută în vedere infracțiunea de evaziune fiscală comisă în anul 2009, care, în opinia recurentului este concurentă cu fapta de conducere fără permis din data de 05.02.2016, iar, pe de altă parte, nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 35 C. pen. în raport de toate faptele de conducere fără permis comise în perioada 2018-2020.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată procurorului la data de 28.11.2024.

Termenul de 10 zile prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen. în care procurorul putea depune concluzii scrise a expirat cel mai târziu la data de 09 decembrie 2024, la dosar nefiind depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 20.12.2024. La înaintarea dosarului în calea de atac procedura de comunicare era îndeplinită.

La data de 15 ianuarie 2025, contestatorul petent a depus la dosar un memoriu în susținerea cererii formulate.

La data de 03 martie 2025, a fost depus la dosar raportul magistratului asistent.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele motive:

În conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care cu ocazia examinării admisibilității în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1), (2) și 6 C. proc. pen., art. 437 și art. 438 C. proc. pen., instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Verificând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte constată că, cererea de recurs în casație nu întrunește cerința prevăzută de art. 434 alin. (1) C. proc. pen., în conformitate cu care pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel, ca instanțe de apel, cu excepția celor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Sub acest aspect se observă că, decizia penală nr. 81 din 20.11.2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori nu face parte din categoria celor la care se referă art. 434 alin. (1) C. proc. pen. și care pot fi atacate cu această cale extraordinară de atac, fiind pronunțată de curtea de apel într-o cauză având ca obiect contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 425 din 12.07.2024 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. x/2024, având ca obiect cererea formulată de condamnat în procedura prevăzută de art. 585 C. proc. pen., iar nu de un complet de judecată ca instanță de apel.

Pe de altă parte, recurentul A., care în fața Curții de Apel Iași, a avut calitatea de contestator - condamnat, nu se numără printre titularii căii extraordinare de atac, aceștia fiind expres și limitativ prevăzuți de lege, situație în care sunt încălcate dispozițiile art. 436 alin. (1) C. proc. pen.

În aceste condiții, întrucât cererea de recurs în casație formulată de condamnatul A. nu îndeplinește două condiții esențiale din cele prevăzute de art. 440 C. proc. pen., aceasta fiind promovată de către o persoană fără calitate împotriva unei hotărâri ce nu întrunește cerința prevăzută de art. 434 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte nu va mai proceda la verificarea întrunirii celorlalte cerințe legale, calea de atac urmând a fi respinsă ca inadmisibilă în principiu.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere culpa procesuală, va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 81 din 20 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 martie 2025.