ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 01 octombrie 2024

Prin decizia penală nr. 545 din 19 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași - noul C. proc. pen.., secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A., împotriva sentinței penale nr. 110/12.03.2024, pronunțată de Judecătoria Pașcani, în dosarul nr. x/2023, sentință pe care a menținut-o.

În baza art. 424 alin. (3) C. proc. pen.. și art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus perioada arestului la domiciliu executată în continuare de inculpat de la 12.03.2024 la zi.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul-apelant la plata sumei de 400 RON, reprezentând cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea apelului formulat.

Examinând actele și lucrările cauzei, prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 417 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., Curtea de Apel a constatat că instanța de fond a făcut o analiză corectă și coroborată a probatoriilor administrate în cauză și a concluzionat corect că fapta pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, respectiv conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (două acte materiale) cu aplicarea dispozițiile art. 41 alin. (1) C. pen., există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpat, vinovăția acestuia fiind stabilită în cauză dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Mai mult, inculpatul însuși a uzat de procedura recunoașterii învinuirii, recunoscând integral fapta astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu, în sensul că, în seara de 01.11.2023, a condus autoturismul marca B. cu nr. de înmatriculare x, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, atât pe DC 133 pe raza comunei Moțca, jud. Iași, la orele 18:28, când a fost oprit de poliție și condus la sediu pentru întocmirea dosarului penal cât și pe DC 129 pe raza localității Cristești, jud. Iași, la ora 22:40.

Curtea, în urma propriei evaluări a probațiunii, nu a identificat date sau împrejurări noi care să conducă la reținerea unei situații de fapt sau încadrări juridice a faptei diferite de cele reținute de instanța de fond.

De altfel inculpatul apelant a invocat doar critici privind cuantumul pedepsei stabilite de instanța de fond.

În ceea ce privește stabilirea pedepsei de aplicat pentru inculpat, instanța de fond a apreciat în mod just criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen. stabilind, o pedeapsă orientată spre limita minimă prevăzută de lege, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în contextul reținerii dispozițiilor privind recidiva postexecutorie.

Aplicarea procedurii recunoaștere învinuirii nu echivalează cu aplicarea, de plano, a cuantumului minim de pedeapsă, ci, instanța de fond este ținută a analiza circumstanțele și împrejurările săvârșirii faptelor, respectiv faptul că inculpatul reprezintă un pericol concret pentru siguranța circulației pe drumurile publice, câtă vreme a condus pe drumurile publice fără a deține permis de conducere, în mod repetat, fiind condamnat și anterior pentru fapte similare și chiar în contextul în care tocmai i se întocmise dosar penal pentru conducere fără permis. În acest context inculpatul demonstrează lipsă de conștientizare a gravității conduitei infracționale adoptate, astfel încât, în absența aplicării unei pedepse corespunzătoare gradului de pericol demonstrat pentru ordinea publică scopul pedepsei de reeducare nu poate fi atins. În ciuda conduitei procesuale sincere, inculpatul nu prezintă garanții că își poate controla comportamentul infracțional care face obiectul prezentei cauze, în lipsa unei reacții ferme a autorităților, prin aplicarea unei pedepse corespunzătoare gravității faptei săvârșite cu perseverență infracțională, atât prin forma continuată a faptei cât și prin antecedentele penale care vizează o condamnare pentru fapte similare.

În contextul în care o pedeapsă de 1 an și 10 luni cu suspendarea sub supraveghere nu si-a produs efectul de reeducare și nici pe cel preventiv, este evident că o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru reiterarea aceluiași gen de comportament infracțional este mai mult decât necesară în cauză, instanța de fond manifestând maximul de clemență posibil în cauză.

Cât privește susținerea apelantului privind reținerea circumstanței atenuate judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) C. pen., Curtea de apel a constatat că infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere este o infracțiune de pericol și nu de rezultat, astfel încât nu se poate reține incidența art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., neexistând consecințe pe care acesta să le fi diminuat sau înlăturat, iar în legătură cu fapta comisă nici nu există și nici nu au fost indicate împrejurări care să vizeze fapta și să diminueze în vreun fel gravitatea acesteia sau periculozitatea inculpatului. Dimpotrivă, modul în care a acționat inculpatul, depistat de două ori în aceeași zi conducând pe drumurile publice fără permis, reprezintă o împrejurare care accentuează gravitatea faptei. De altfel, inculpatul nici nu a invocat în apel argumente sau împrejurări care să nu fi fost analizate în mod judicios și de instanța de fond, iar datele mai sus expuse și reținute și de instanța de fond nu permit reținerea vreunei circumstanțe atenuante.

În acest context, având în vedere faptul că nu există împrejurări sau circumstanțe care să permită reducerea cuantumului pedepsei, Curtea a apreciat că nu poate fi reformată sentința instanței de fond sub aspectul cuantumului pedepsei stabilite.

Alegerea modalității de executare a pedepsei de către judecătorul fondului apare ca fiind conformă cu gravitatea faptei săvârșite și starea de pericol creată față de valorile sociale ocrotite de norma de incriminare în contextul în care inculpatul este cunoscut cu antecedente penale sub forma recidivei postexecutorii.

Deși inculpatul a recunoscut faptele și a adoptat o poziție sinceră, față de împrejurările anterior menționate, prezintă un grad ridicat de pericol social, fapta sa neputând fi considerată un simplu incident lipsit de relevanță.

Contrar susținerilor apelantului, Curtea de apel a subliniat că la individualizarea pedepsei și a modalității de executare trebuie avută în vedere funcția de prevenție și exemplaritate a pedepsei care trebuie să contribuie atât la prevenirea reiterării comportamentului infracțional de către inculpat cât și la prevenția generică a faptelor de aceeași natură, realizându-se astfel în mod eficient protejarea valorilor sociale ocrotite de norma de incriminare.

Împotriva deciziei penale nr. 545 din 19 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași - noul C. proc. pen.., secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023 a formulat cale de atac condamnatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind acordat termen aleatoriu la data de 01 octombrie 2024.

În dezbateri, la termenul de judecată stabilit, a fost ridicată excepția inadmisibilității căii de atac de către reprezentantul Ministerului Public, având în vedere că este exercitată o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive.

Examinând cauza de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că această cale de atac este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

În speță, Înalta Curte reține că a fost învestită cu soluționarea unei căi de atac denumită "contestație" împotriva deciziei penale nr. 545 din 19 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași - noul C. proc. pen.., secția penală și pentru cauze cu minori, prin care a fost soluționat apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 110/12.03.2024, pronunțată de Judecătoria Pașcani, în dosarul nr. x/2023. Conform art. 552 alin. (1) C. proc. pen.. hotărârea instanței de apel rămâne definitivă la data pronunțării acesteia (...)

Raportând aceste considerente la contestația formulată în cauză, Înalta Curte constată că decizia penală contestată în speță, nr. 545 din 19 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași - noul C. proc. pen.., secția penală și pentru cauze cu minori, a fost pronunțată urmare a soluționării apelului declarat împotriva sentinței instanței de fond, decizia din apel fiind așadar definitivă la data pronunțării sale, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu contestație.

Prin urmare, decizia atacată este o hotărâre definitivă cu privire la care legea nu prevede posibilitatea exercitării căii de atac a contestației, iar potrivit dispozițiilor art. 425

1

alin. (1) C. proc. pen.., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, aceste dispoziții legale nefiind aplicabile în cauză.

În consecință, față de cele reținute, rezultă că inculpatul A. a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac neprevăzute de legea procesual penală, ceea ce încalcă principiul legalității căilor de atac și, din acest motiv, soluționarea contestației apare ca o soluție inadmisibilă.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii. În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia.

Față de considerentele expuse anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 545 din 19 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași - noul C. proc. pen.., secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 360 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției, conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 545 din 19 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași - noul C. proc. pen.., secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 octombrie 2024.