ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2892/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Reclamanta M.D. a chemat în judecată pe pârâtul

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a

Finanțelor Publice, pentru ca prin hotărârea ce urma să o pronunțe instanța de

judecată, să constate caracterul politic al măsurilor administrative la care a

fost supusă, respectiv deportarea cu stabilire de domiciliu obligatoriu în

comuna Olaru, raion Călărași, în perioada cuprinsă între 18 iunie 1951 și 20

decembrie 1955 și să oblige Statul Român, să-i achite în lei suma de 50.000

Euro cu titlu de daune morale pentru prejudiciul suferit ca urmare a măsurii

administrative cu caracter politic anterior menționată.

Prin sentința civilă nr. 3279 din 25 noiembrie 2010

Tribunalul Timiș a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și 1-a obligat

pe pârâtul Statul Român să plătească reclamantei suma de 10.000 Euro,

respingând cererea pentru diferența de 40.000 Euro.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a

reținut că aceasta are calitatea de persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 221/2009

și odată dovedită condamnarea cu caracter politic sau măsura administrativă cu

caracter politic, legea prezumă existența prejudiciului moral.

Apreciind dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 221/2009, în raport de împrejurările concrete ale măsurii

administrative cu caracter politic la care au fost supuși reclamanta și autorii

săi, la durata acesteia, tribunalul a apreciat că reclamanta are dreptul la

10.000 Euro cu titlul de daune morale.

Împotriva acestei sentințe reclamanta M.D. și pârâtul

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a

Finanțelor Publice au exercitat calea de atac a apelului, soluționate prin

decizia civilă nr. 1044 din 18 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara.

Apelul declarat de pârâtul Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a fost

admis și în consecință a fost schimbată sentința atacată în sensul respingerii

acțiunii.

A fost respins apelul reclamantei.

In considerentele deciziei instanța de apel a invocat

dispozițiile deciziei nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Culții Constituționale

prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a art. 5 alin. (1)

lit. a) teza

I

din Legea nr. 221/2009 astfel că aceste prevederi au

rămas fără efecte juridice.

Față de împrejurarea că a fost desființat temeiul

juridic care a stat la baza acțiunii reclamantei, instanța a apreciat că

cererea nu poate fi primită.

La data de 30 noiembrie 2011, reclamanta a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, invocând dispozițiile art. 304

pct. 7 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea

deciziei atacate, admiterea apelului și a cererii de chemare în judecată, în

sensul constatării caracterului politic al măsurilor administrative la care a

fost supusă și obligarea pârâtului la plata daunelor morale în sumă de 50.000

Euro.

Motivele invocate de reclamantă

vizează situația de fapt raportată la

aplicarea

art. 3 și art. 5 din Legea nr. 221/2009.

Analizând actele și lucrările dosarului Înalta Curte

constată că

referitor la criticile aduse

deciziei atacate, acestea nu se justifică în ceea ce

privește cercetarea

și soluționarea celui de-al doilea capăt de cerere privind acordarea daunelor

morale, instanța de apel apreciind corect dispozițiile deciziei nr. 1358 din 21

octombrie 2010 a Curții de Apel.

Problema de drept, lămurită de altfel de instanța de

apel, este aceea a aplicării art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009,

în condițiile în care a fost declarat neconstituțional, printr-un control a

posteriori de constituționalitate prin deciziile nr. 1358 din 21 octombrie 2010

și nr. 1360/2010.

Fiind în discuție aplicarea acestor decizii

acțiunilor în curs sau numai situației celor care nu au formulat încă o cerere

în acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 12 din 19

septembrie 2011 a dezlegat această problemă în sensul că deciziile nr.

1358/2010 și nr. 1360/2010 ale Curții Constituționale produc efecte juridice

asupra proceselor în curs de judecată la data publicării în Monitorul Oficial,

cu excepția situației în care la această dată era deja pronunțată a hotărâre

definitivă.

Dat fiind că Decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii

a fost publicată în M.Of. nr. 789 din 7 noiembrie 2011, criticile

recurentei referitoare la respingerea cererii ce

vizează greșita înlăturare a

dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 221/2009 vor fi analizate și din perspectiva acesteia.

Problema de drept ce se impune a fi lămurită în cauza

dedusă judecății nu este aceea a îndreptățirii reclamantei la acordarea

daunelor morale în condițiile textului de lege anterior menționat, ci aceea

dacă

respectivul text de lege mai poate fi

aplicat în cauză, în condițiile în care a

fost declarat

neconstituțional, printr-un control a posteriori de constituționalitate, prin

deciziile nr. 1358 din 21 octombrie 2010 și nr. 1360/2010, decizii publicate în

M.Of. al României nr. 61 din 15 noiembrie 2010.

Astfel, conform art. 47 din Constituția României,

dispozițiile din legile în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își

încetează efectele la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții

Constituționale, dacă în acest interval, Parlamentul nu pune de acord

prevederile neconstituționale cu dispozițiile legii fundamentale, pe durata

acestui termen respectivele dispoziții fiind suspendate de drept.

Cum, alin. (4) al aceluiași

articol prevede obligativitatea numai pentru

viitor - de la data publicării - și

erga omnes

s-a pus problema dacă deciziile

Curții

Constituționale se aplică și acțiunilor în curs sau numai situației celor care

nu au formulat încă o cerere în acest sens, problemă dezlegată prin Decizia nr.

12 din 19 septembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în

soluționarea recursului în interesul legii, în sensul că deciziile nr.

1358/2010 și nr. 1360/2010 ale Curții Constituționale produc efecte juridice

asupra proceselor în curs de judecată la data publicării acestora în Monitorul

Oficial, cu excepția situației în care la această dată era deja pronunțată o

hotărâre definitivă.

În consecință, urmare deciziilor anterior menționate,

dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 și-au încetat

efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate

definitiv la data publicării deciziei instanței de contencios constituțional în

Monitorul Oficial.

În cauza dedusă judecății, la data publicării

deciziei în M.Of. (nr.761 din 15 noiembrie 2010) a deciziilor Curții

Constituționale nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010, în fond acțiunea reclamantei nu

a fost soluționată definitiv ceea ce denotă că la data publicării, nu se poate

reține existența unui drept definitiv câștigat și nici că reclamanta era

titulara unui bun susceptibil de protecție în sensul reglementat de art. 1 din

Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, câtă

vreme la data publicării deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/2010 și nr.

1360/2010 nu exista o hotărâre definitivă, care să confirme dreptul său.

In plus, prin intervenția instanței de contencios

constituțional, urmare sesizării acesteia cu o excepție de

neconstituționalitate s-a dat eficiență unui mecanism normal într-un stat

democratic, realizându-se controlul aposteriori de constituționalitate.

Pentru considerentele expuse, criticile recurentei

privind acest capăt de cerere sunt nefondate.

In ceea ce privește soluționarea primului capăt de

cerere Înalta Curte apreciază că nici prima instanță și nici instanța de apel

nu s-au pronunțat asupra constatării caracterului politic al măsurilor

administrative la care a fost supusă reclamanta, fiind stabilite doar

împrejurările de fapt.

In acest context în conformitate cu art. 314 C. proc.

civ., Înalta Curte va aprecia asupra aplicării corecte a legii în pronunțarea

asupra acestui capăt de cerere.

Astfel, se constată că potrivit art. 3 lit. e) din

Legea nr. 221/2009 constituie măsură administrativă cu caracter politic orice

măsură luată de organele fostei miliții sau securității, având ca obiect

dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și

colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost

întemeiate pe decizia nr. 200/1951.

Raportând situația de fapt reținută, la textul de

lege invocat și față de împrejurarea că reclamanta a fost dislocată de la

domiciliul său fiindu-i stabilit un domiciliu obligatoriu, se constată

caracterul politic al măsurilor administrative la care a fost supusă, urmând a

se admite primul capăt de cerere, sens în care se va admite recursul, se va

modifica decizia atacată, se va admite apelul, și se va schimba sentința în

sensul că se va admite în parte acțiunea fiind constatat caracterul politic al măsurilor

administrative, urmând a se respinge capătul de cerere privind acordarea

despăgubirilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta M.R. împotriva

deciziei civile nr. 1044 din 18 octombrie 2011, pronunțată de Curtea de

Apel Timișoara, secția civilă, pe care o modifică

și în consecință:

Admite apelul declarat de reclamanta M.D. și de

pârâtul STATUL ROMAN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE REPREZENTAT DE DIRECȚIA

GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 3279 din 25

noiembrie 2010 a Tribunalului Timiș, pe care o schimbă în sensul că:

Admite în parte acțiunea

reclamantei și constată caracterul politic al

măsurilor administrative.

Respinge capătul de cerere privind acordarea

despăgubirilor.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 mai 2012.