ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 398/2013

Asupra cauzei de față, constată

următoarele

:

Prin cererea înregistrată la data de

14 mai 2012 pe rolul Curții de Apel București - secția a IV-a civilă,

contestatorii C.C. și C.L. au formulat contestație în anulare împotriva

deciziei civile nr. 864 din 02 mai 2012 pronunțată Curtea de Apel București - secția

a IV-a civilă, pe motiv că instanța de recurs a omis să analizele cel puțin

unul dintre motivele de recurs și nu a soluționat o serie de excepții ridicate

de către recurenți.

În motivarea

contestației s-a arătat că, nesoluționând excepțiile și

nepronunțându-se asupra unui motiv de

recurs, instanța a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 261 alin.

(5) C. proc. civ., mai ales că instanța de recurs trebuia să observe cu

prioritate faptul că intimata nu avea niciun titlu de proprietate asupra

imobilului și nu putea dovedi calitatea de proprietar sau de locator.

În drept, contestația a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1169/R din 7 iunie

2012, Curtea de Apel București - secția a IV-a civilă a respins excepția

inadmisibilității, ca neîntemeiată și a respins, ca nefondată, contestația în

anulare formulată de contestatorii C.C. și C.L.

împotriva deciziei civile nr. 864/R din 02 mai 2012, pronunțată de

Curtea de

Apel București - secția a IV-a civilă, în dosarul nr. 3196/3/2006,

în contradictoriu cu intimatele Parohia Sfântul Gheorghe Vechi și Primăria

Municipiului București, prin Primarul General, cu obligarea contestatorilor la

plata către intimata Parohia Sfântul Gheorghe Vechi a sumei de 1000 lei, cu

titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că, prin decizia civilă nr. 864/R din 02 mai 2012, pronunțată de Curtea

de Apel București - secția a IV-a civilă, în dosarul nr. 3196/3/2006, s-au

respins, ca nefondate, cererea de suspendare și cererea de recurs formulate de

recurenții-pârâți C.C. și C.L. împotriva deciziei civile nr. 481/A din 23

aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul București - secția

a IV-a civilă, în dosarul nr. 3196/3/2006 și au

fost obligați recurenții la

1050 lei, cheltuieli de judecată către

intimată.

S-a reținut

că, în considerentele deciziei menționate au fost analizate atât motivele de

recurs, cât și excepțiile invocate de către recurenți, astfel cum rezultă din

filele 9, 10 și 11 ale deciziei. De asemenea, instanța de recurs a reținut în

finalul considerentelor că nu există o greșită aplicare a legii sau

interpretare a acesteia în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Instanța a mai

constatat că recurenții nu au indicat, în concret, care este motivul de recurs

rămas necercetat de către instanța de recurs, mai ales că în cererea de recurs

se făcea referire doar la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Art. 318 C. proc. civ. stabilește că

„hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când

dezlegarea

dată este rezultatul unei

greșeli materiale sau când instanța, respingând

recursul sau admițându-l

numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de

modificare sau de casare".

Întrucât contestatorii au indicat formal

unul dintre motivele

prevăzute de lege

pentru promovarea contestației în anulare, Curtea de

Apel București a

respins excepția inadmisibilității.

Cu toate acestea, date fiind cele

arătate anterior, instanța a constatat că prezenta cale de atac, extraordinară

și de retractare, este vădit nefondată și că prin aceasta se încearcă

provocarea unei noi judecăți, respectiv a unei noi interpretări a probelor

administrate, ceea ce nu poate fi primit.

Din această perspectivă, s-a reținut

că instanța nu analizează în cadrul contestației în anulare aspectele relative

la dovedirea existenței titlului de proprietate de către intimată sau la

efectele contractului de asociere încheiat cu un partener străin, la care se

face referire de către contestatori.

Împotriva deciziei date în contestația

în anulare au exercitat recurs contestatorii, fără să indice motivele de drept

și de fapt.

Calea de atac

astfel formulată este inadmisibilă, având în vedere

următoarele:

Potrivit art. 320 alin. (3) C. proc.

civ., „hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și

hotărârea atacată".

Or, în speță, a fost supusă recursului

o hotărâre irevocabilă, nesusceptibilă de cenzurare în această modalitate,

având în vedere că hotărârea atacată pe calea contestației în anulare a fost

pronunțată în recurs și, pe cale de consecință, nici hotărârea pronunțată în

contestația în anulare nu este supusă recursului.

Astfel, potrivit

art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot

constitui

obiect al recursului, „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel

precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu

activitate jurisdicțională".

Rezultă că, deducând judecății în

recurs o hotărâre irevocabilă, partea a tins la obținerea unei judecăți în

afara cadrului legal, ceea ce nu poate fi primit.

În consecință, față de caracterul

irevocabil al hotărârii atacate (în sensul art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc.

civ.), recursul exercitat împotriva acesteia va fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de contestatorii C.C. și C.L. împotriva deciziei nr. 1169/R din 7

iunie 2012 a Curții de Apel București - secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

31 ianuarie 2013