ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 398/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele : Prin cererea înregistrată la data de 14 mai 2012 pe rolul Curții de Apel București - secția a IV-a civilă, contestatorii C.C. și C.L. au formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 864 din 02 mai 2012 pronunțată Curtea de Apel București - secția a IV-a civilă, pe motiv că instanța de recurs a omis să analizele cel puțin unul dintre motivele de recurs și nu a soluționat o serie de excepții ridicate de către recurenți. În motivarea contestației s-a arătat că, nesoluționând excepțiile și nepronunțându-se asupra unui motiv de recurs, instanța a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. (5) C. proc. civ., mai ales că instanța de recurs trebuia să observe cu prioritate faptul că intimata nu avea niciun titlu de proprietate asupra imobilului și nu putea dovedi calitatea de proprietar sau de locator.

În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ. Prin decizia nr. 1169/R din 7 iunie 2012, Curtea de Apel București - secția a IV-a civilă a respins excepția inadmisibilității, ca neîntemeiată și a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorii C.C. și C.L. împotriva deciziei civile nr. 864/R din 02 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a IV-a civilă, în dosarul nr. 3196/3/2006, în contradictoriu cu intimatele Parohia Sfântul Gheorghe Vechi și Primăria Municipiului București, prin Primarul General, cu obligarea contestatorilor la plata către intimata Parohia Sfântul Gheorghe Vechi a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin decizia civilă nr. 864/R din 02 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a IV-a civilă, în dosarul nr. 3196/3/2006, s-au respins, ca nefondate, cererea de suspendare și cererea de recurs formulate de recurenții-pârâți C.C. și C.L. împotriva deciziei civile nr. 481/A din 23 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul București - secția a IV-a civilă, în dosarul nr. 3196/3/2006 și au fost obligați recurenții la 1050 lei, cheltuieli de judecată către intimată. S-a reținut că, în considerentele deciziei menționate au fost analizate atât motivele de recurs, cât și excepțiile invocate de către recurenți, astfel cum rezultă din filele 9, 10 și 11 ale deciziei.

De asemenea, instanța de recurs a reținut în finalul considerentelor că nu există o greșită aplicare a legii sau interpretare a acesteia în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Instanța a mai constatat că recurenții nu au indicat, în concret, care este motivul de recurs rămas necercetat de către instanța de recurs, mai ales că în cererea de recurs se făcea referire doar la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Art. 318 C. proc. civ. stabilește că „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare". Întrucât contestatorii au indicat formal unul dintre motivele prevăzute de lege pentru promovarea contestației în anulare, Curtea de Apel București a respins excepția inadmisibilității.

Cu toate acestea, date fiind cele arătate anterior, instanța a constatat că prezenta cale de atac, extraordinară și de retractare, este vădit nefondată și că prin aceasta se încearcă provocarea unei noi judecăți, respectiv a unei noi interpretări a probelor administrate, ceea ce nu poate fi primit. Din această perspectivă, s-a reținut că instanța nu analizează în cadrul contestației în anulare aspectele relative la dovedirea existenței titlului de proprietate de către intimată sau la efectele contractului de asociere încheiat cu un partener străin, la care se face referire de către contestatori. Împotriva deciziei date în contestația în anulare au exercitat recurs contestatorii, fără să indice motivele de drept și de fapt.

Calea de atac astfel formulată este inadmisibilă, având în vedere următoarele: Potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ., „hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată". Or, în speță, a fost supusă recursului o hotărâre irevocabilă, nesusceptibilă de cenzurare în această modalitate, având în vedere că hotărârea atacată pe calea contestației în anulare a fost pronunțată în recurs și, pe cale de consecință, nici hotărârea pronunțată în contestația în anulare nu este supusă recursului. Astfel, potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot constitui obiect al recursului, „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională". Rezultă că, deducând judecății în recurs o hotărâre irevocabilă, partea a tins la obținerea unei judecăți în afara cadrului legal, ceea ce nu poate fi primit.

În consecință, față de caracterul irevocabil al hotărârii atacate (în sensul art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.), recursul exercitat împotriva acesteia va fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorii C.C. și C.L. împotriva deciziei nr. 1169/R din 7 iunie 2012 a Curții de Apel București - secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2013