ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5285/2010

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

a) Cererea de chemare

în judecată

Prin cererea înregistrată

pe Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul

B.G. a chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, Procurorul General al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție și Procurorul Șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, solicitând suspendarea Ordinului nr. 2930 din 14 decembrie 2009 emis

de Procurorul General, în măsura în care contravine sentinței civile nr. 72 din

03 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara, precum și suspendarea Ordinului nr.

188 din 15 decembrie 2009 al Procurorului Șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor

de Criminalitate Organizată și Terorism.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că primul ordin este nelegal întrucât nu reflectă întru totul

dispozițiile sentinței civile nr. 72 din 03 martie 2009 prin care a fost admisă

acțiunea sa, s-a anulat un alt ordin al pârâtului și reintegrarea reclamantului

în funcția deținută anterior emiterii ordinului anulat. Ordinul menționat este nelegal

prin omisiune, respectiv nu prevede reintegrarea efectivă a reclamantului în cadrul

aceleiași unități de parchet din cadrul căreia a fost revocat și nici plata drepturilor

salariale cuvenite pe perioada cuprinsă între emiterea ordinului anulat și până

la reintegrarea în funcția deținută anterior.

În privința Ordinului

nr. 188 din 15 decembrie 2009 emis de Procurorul Șef al Direcției de Investigare

a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, reclamantul a susținut

că prin acesta a fost schimbat locul său de muncă, fiind numit în funcția de procuror

în cadrul Biroului Teritorial Giurgiu, deși sentința civilă menționată a stabilit

reintegrarea sa pe postul și în funcția deținută înainte de emiterea ordinului anulat.

A mai arătat reclamantul

că prin cele două ordine a căror suspendare o solicită i se cauzează un însemnat

prejudiciu, suspendarea fiind justificată pentru prevenirea unei pagube iminente.

b) Întâmpinările formulate

Pârâta Direcția de Investigare

a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din cadrul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare și invocând

excepția de inadmisibilitate a acțiunii pe considerentul că, de vreme ce i s-a răspuns

reclamantului în termenul legal la plângerea prealabilă, cererea de suspendare a

devenit inadmisibilă, apreciind că interpretarea dată dispozițiilor art. 14 din

Legea nr. 554/2004 este în sensul că cererea de suspendare poate fi formulată ulterior

sesizării autorității publice emitente dar înainte de soluționarea plângerii prealabile

de către aceasta.

Pe fond, pârâta a solicitat

respingerea cererii de suspendare arătând că sentința civilă la care face referire

reclamantul a dispus reintegrarea acestuia în funcția deținută, iar nu și pe postul

deținut anterior anulării ordinului de revocare din funcție, că reintegrarea în

cadrul Biroului Teritorial Timiș este obiectiv imposibilă întrucât toate cele șase

posturi de procurori sunt ocupate și că nu sunt îndeplinite cele trei condiții.

Pârâtul Ministerul Public

- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat de asemenea

întâmpinare, invocând în primul rând excepția necompetentei teritoriale a Curții

de Apel Timișoara.

Pe fondul cauzei, pârâtul

a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată arătând că cele trei condiții prevăzute

de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite în cauză.

c) Sentința primei instanțe

Prin sentința nr. 72 din

11 februarie 2010 Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și

fiscal, a respins excepția inadmisibilității cererii; a respins excepția lipsei

de interes; a admis în parte cererea formulată de reclamantul B.G. în contradictoriu

cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Șeful

Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; a suspendat

executarea Ordinului nr. 188 din 15 decembrie 2009 emis de Procurorul Șef al Direcției

de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, până la pronunțarea

instanței de fond; a respins cererea de suspendare a Ordinului nr. 2930 din 14

decembrie 2009 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție; a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată în

cuantum de 5,3 RON reprezentând taxă judiciară și timbru judiciar.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut:

Cu privire la excepția

inadmisibilității cererii s-a arătat că dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 nu prevăd că cererea de suspendare poate fi introdusă doar în situația

în care plângerea prealabilă nu ar fi soluționată. O astfel de interpretare echivalează

cu o adăugare la lege, în condițiile în care din conținutul art. 14 alin. (1) rezultă

cu claritate că partea vătămată poate solicita suspendarea actului oricând după

sesizarea autorității publice și până la pronunțarea instanței de fond.

Referitor la excepția

lipsei de interes s-a apreciat că față de precizarea reclamantului prin apărător,

că ordinul nr. 2930 din 14 decembrie 2009 îl lezează în măsura în care nu prevede

expres Biroul Teritorial Timiș, precum și drepturile restante, Curtea a apreciat

că această excepție este neîntemeiată, reclamantul afirmând astfel interesul demersului

său judiciar.

Pe fondul cererii de suspendare

prima instanță a reținut că sunt îndeplinite condițiile reglementate de art. 14

din Legea nr. 554/2004, respectiv s-a formulat plângere prealabilă, s-a dovedit

existența cazului bine justificat și a pagubei iminente, cu privire la ordinul

nr. 188/2009.

S-a arătat că există o

îndoială serioasă în privința legalității ordinului nr. 188/2009 constând în împrejurarea

că, deși prin sentința civilă nr. 72 din 03 martie 2009 pronunțată de Curtea de

Apel Timișoara s-a dispus anularea ordinului de revocare și reintegrarea reclamantului

în funcția deținută anterior emiterii ordinului, când reclamantul deținea funcția

de procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș, totuși, prin ordinul menționat,

s-a dispus desfășurarea activității în cadrul Biroului Teritorial Giurgiu.

Referitor la paguba iminentă,

judecătorul fondului a considerat că deoarece deplasarea reclamantului de la Timișoara

la Giurgiu constituie, fără îndoială un prejudiciu material viitor și previzibil,

în condițiile în care o astfel de deplasare, pe o distanță considerabilă, afectează,

prin cheltuielile pe care le presupune, veniturile reclamantului și ale familiei

sale.

În ceea ce privește ordinul

nr. 2930/2009, Curtea de apel a apreciat că cererea de suspendare a acestui ordin

estre neîntemeiată întrucât prin acțiunea sa reclamantul tinde nu la suspendarea

acestui ordin, ci la însăși modificarea lui. Astfel, reclamantul susține necesitatea

suspendării ordinului menționat în ceea ce privește omisiunea menționării Biroului

Teritorial Timiș și mențiunea achitării drepturilor salariale restante.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție prin procurorul general și Direcția de Investigare a Infracțiunilor

de Criminalitate Organizată și Terorism.

a) Motivele de recurs

În motivele de recurs

formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția

de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism s-a susținut

că în cauză nu sunt întrunit cumulativ condițiile privind cazul bine justificat

și paguba iminentă, reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, s-a arătat că

prin sentința nr. 72/2009 a Curții de Apel Timișoara s-a dispus reintegrarea reclamantului

în funcția deținută anterior, și nu pe postul deținut anterior, respectiv în funcția

de procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată

și Terorism.

În ceea ce privește paguba

iminentă s-a susținut că reclamantul nu suferă niciun prejudiciu întrucât potrivit

art. 22 din O.U.G. nr. 27/2006 are dreptul la atribuirea unei locuințe de serviciu,

sau la compensarea chiriei în cazul închirierii unei locuințe pe bază de contract

de închiriere.

De asemenea, s-a precizat

că în baza art. 79 alin. (6) din Legea nr. 303/2004, reclamantul are dreptul la

decontarea a 6 călătorii anuale dus-întors, fie pe calea ferată, fie cu autoturismul.

În motivele de recurs

formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat

că nu sunt îndeplinite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004, în sensul că nu

există un prejudiciu iminent.

b) Examinarea motivelor

de recurs

Înalta Curte examinând

motivele de recurs, cererea reclamantului, probele cauzei și legislația aplicată

reține:

Situația de fapt:

Prin sentința nr. 72/2009,

Curtea de Apel Timișoara a anulat Ordinul nr. 2184 din 23 octombrie 2007 emis de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii ordinului

anulat, cu plata drepturilor salariale pe perioada de la emiterea ordinului anulat

și până la reintegrarea efectivă.

Prin ordinul nr. 188 din

14 decembrie 2009, Procurorul Șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism, urmare a ordinului nr. 2930/2009, s-a dispus

ca începând cu 16 decembrie 2009 reclamantul B.G. să desfășoare activitatea de procuror

în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată

și Terorism - Biroul Teritorial Giurgiu.

Acest ordin a fost suspendat

de Curtea de Apel Timișoara.

Legislația aplicabilă:

Legea nr. 554/2004,

art. 14 alin. „(1)

În cazuri bine justificate și pentru

prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității

publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată

poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ

unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată

nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează

de drept și fără nicio formalitate.

”

Art. 2 alin. (1) lit.

„

ș)

pagubă iminentă

- prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă

gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public

;”

„t)

cazuri bine

justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură

să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ

.”

Din analiza prevederilor

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se reține că pentru suspendarea unui act

administrativ trebuie întrunite cumulativ trei condiții: formularea plângerii prealabile,

existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

În cauza prezentă, nu

sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru suspendarea actului.

Cazul bine justificat

îl constituie acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt

de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului.

Greșit a reținut prima

instanță că ordinul nr. 188/2009 prezintă aparența de nelegalitate, deoarece prin

ordinul respectiv s-a stabilit locul unde reclamantul își va desfășura activitatea

de procuror.

În ceea ce privește paguba

iminentă nu se poate aprecia că desfășurarea activității de procuror într-o altă

localitate decât cea de domiciliu produce prin ea însăși un prejudiciu, atâta vreme

cât prin O.U.G. nr. 27/2006 și Legea nr. 303/2004 sunt reglementate drepturile procurorilor

care își desfășoară activitatea într-o altă localitate.

Mai trebuie arătat că

prin suspendarea ordinului nr. 188/2009 se ajunge în situația în care reclamantul

nu are un alt loc de muncă pentru că în cadrul cererii de suspendare nu se pot dispune

și măsuri pentru eventuala restabilire a legalității.

c) Soluția instanței de

recurs

Ca urmare, criticile formulate

în recurs sunt fondate, motiv pentru care în baza art. 312 C. proc. civ., recursurile

se vor admite, se va modifica sentința atacată, în sensul că se va respinge cererea

reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

prin Procurorul General, și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism împotriva sentinței nr. 72 din 11 februarie 2010 a Curții

de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată,

în sensul că respinge cererea reclamantului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 noiembrie 2010.