ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5285/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță a) Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.G. a chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Procurorul General al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Procurorul Șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând suspendarea Ordinului nr. 2930 din 14 decembrie 2009 emis de Procurorul General, în măsura în care contravine sentinței civile nr. 72 din 03 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara, precum și suspendarea Ordinului nr. 188 din 15 decembrie 2009 al Procurorului Șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că primul ordin este nelegal întrucât nu reflectă întru totul dispozițiile sentinței civile nr. 72 din 03 martie 2009 prin care a fost admisă acțiunea sa, s-a anulat un alt ordin al pârâtului și reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii ordinului anulat. Ordinul menționat este nelegal prin omisiune, respectiv nu prevede reintegrarea efectivă a reclamantului în cadrul aceleiași unități de parchet din cadrul căreia a fost revocat și nici plata drepturilor salariale cuvenite pe perioada cuprinsă între emiterea ordinului anulat și până la reintegrarea în funcția deținută anterior.

În privința Ordinului nr. 188 din 15 decembrie 2009 emis de Procurorul Șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, reclamantul a susținut că prin acesta a fost schimbat locul său de muncă, fiind numit în funcția de procuror în cadrul Biroului Teritorial Giurgiu, deși sentința civilă menționată a stabilit reintegrarea sa pe postul și în funcția deținută înainte de emiterea ordinului anulat. A mai arătat reclamantul că prin cele două ordine a căror suspendare o solicită i se cauzează un însemnat prejudiciu, suspendarea fiind justificată pentru prevenirea unei pagube iminente.

b) Întâmpinările formulate Pârâta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare și invocând excepția de inadmisibilitate a acțiunii pe considerentul că, de vreme ce i s-a răspuns reclamantului în termenul legal la plângerea prealabilă, cererea de suspendare a devenit inadmisibilă, apreciind că interpretarea dată dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 este în sensul că cererea de suspendare poate fi formulată ulterior sesizării autorității publice emitente dar înainte de soluționarea plângerii prealabile de către aceasta.

Pe fond, pârâta a solicitat respingerea cererii de suspendare arătând că sentința civilă la care face referire reclamantul a dispus reintegrarea acestuia în funcția deținută, iar nu și pe postul deținut anterior anulării ordinului de revocare din funcție, că reintegrarea în cadrul Biroului Teritorial Timiș este obiectiv imposibilă întrucât toate cele șase posturi de procurori sunt ocupate și că nu sunt îndeplinite cele trei condiții. Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat de asemenea întâmpinare, invocând în primul rând excepția necompetentei teritoriale a Curții de Apel Timișoara. Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată arătând că cele trei condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite în cauză.

c) Sentința primei instanțe Prin sentința nr. 72 din 11 februarie 2010 Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității cererii; a respins excepția lipsei de interes; a admis în parte cererea formulată de reclamantul B.G.

în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Șeful Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; a suspendat executarea Ordinului nr. 188 din 15 decembrie 2009 emis de Procurorul Șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, până la pronunțarea instanței de fond; a respins cererea de suspendare a Ordinului nr. 2930 din 14 decembrie 2009 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5,3 RON reprezentând taxă judiciară și timbru judiciar.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut: Cu privire la excepția inadmisibilității cererii s-a arătat că dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu prevăd că cererea de suspendare poate fi introdusă doar în situația în care plângerea prealabilă nu ar fi soluționată. O astfel de interpretare echivalează cu o adăugare la lege, în condițiile în care din conținutul art. 14 alin. (1) rezultă cu claritate că partea vătămată poate solicita suspendarea actului oricând după sesizarea autorității publice și până la pronunțarea instanței de fond. Referitor la excepția lipsei de interes s-a apreciat că față de precizarea reclamantului prin apărător, că ordinul nr. 2930 din 14 decembrie 2009 îl lezează în măsura în care nu prevede expres Biroul Teritorial Timiș, precum și drepturile restante, Curtea a apreciat că această excepție este neîntemeiată, reclamantul afirmând astfel interesul demersului său judiciar.

Pe fondul cererii de suspendare prima instanță a reținut că sunt îndeplinite condițiile reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv s-a formulat plângere prealabilă, s-a dovedit existența cazului bine justificat și a pagubei iminente, cu privire la ordinul nr. 188/2009. S-a arătat că există o îndoială serioasă în privința legalității ordinului nr. 188/2009 constând în împrejurarea că, deși prin sentința civilă nr. 72 din 03 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara s-a dispus anularea ordinului de revocare și reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii ordinului, când reclamantul deținea funcția de procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș, totuși, prin ordinul menționat, s-a dispus desfășurarea activității în cadrul Biroului Teritorial Giurgiu.

Referitor la paguba iminentă, judecătorul fondului a considerat că deoarece deplasarea reclamantului de la Timișoara la Giurgiu constituie, fără îndoială un prejudiciu material viitor și previzibil, în condițiile în care o astfel de deplasare, pe o distanță considerabilă, afectează, prin cheltuielile pe care le presupune, veniturile reclamantului și ale familiei sale. În ceea ce privește ordinul nr. 2930/2009, Curtea de apel a apreciat că cererea de suspendare a acestui ordin estre neîntemeiată întrucât prin acțiunea sa reclamantul tinde nu la suspendarea acestui ordin, ci la însăși modificarea lui. Astfel, reclamantul susține necesitatea suspendării ordinului menționat în ceea ce privește omisiunea menționării Biroului Teritorial Timiș și mențiunea achitării drepturilor salariale restante.

2. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin procurorul general și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. a) Motivele de recurs În motivele de recurs formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism s-a susținut că în cauză nu sunt întrunit cumulativ condițiile privind cazul bine justificat și paguba iminentă, reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Astfel, s-a arătat că prin sentința nr. 72/2009 a Curții de Apel Timișoara s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior, și nu pe postul deținut anterior, respectiv în funcția de procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

În ceea ce privește paguba iminentă s-a susținut că reclamantul nu suferă niciun prejudiciu întrucât potrivit art. 22 din O.U.G. nr. 27/2006 are dreptul la atribuirea unei locuințe de serviciu, sau la compensarea chiriei în cazul închirierii unei locuințe pe bază de contract de închiriere. De asemenea, s-a precizat că în baza art. 79 alin. (6) din Legea nr. 303/2004, reclamantul are dreptul la decontarea a 6 călătorii anuale dus-întors, fie pe calea ferată, fie cu autoturismul. În motivele de recurs formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că nu sunt îndeplinite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004, în sensul că nu există un prejudiciu iminent.

b) Examinarea motivelor de recurs Înalta Curte examinând motivele de recurs, cererea reclamantului, probele cauzei și legislația aplicată reține: Situația de fapt: Prin sentința nr. 72/2009, Curtea de Apel Timișoara a anulat Ordinul nr. 2184 din 23 octombrie 2007 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii ordinului anulat, cu plata drepturilor salariale pe perioada de la emiterea ordinului anulat și până la reintegrarea efectivă. Prin ordinul nr. 188 din 14 decembrie 2009, Procurorul Șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, urmare a ordinului nr. 2930/2009, s-a dispus ca începând cu 16 decembrie 2009 reclamantul B.G.

să desfășoare activitatea de procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Giurgiu. Acest ordin a fost suspendat de Curtea de Apel Timișoara. Legislația aplicabilă: Legea nr. 554/2004, art. 14 alin. „(1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.

” Art. 2 alin. (1) lit. „ ș) pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public ;” „t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ .” Din analiza prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se reține că pentru suspendarea unui act administrativ trebuie întrunite cumulativ trei condiții: formularea plângerii prealabile, existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. În cauza prezentă, nu sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru suspendarea actului.

Cazul bine justificat îl constituie acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului. Greșit a reținut prima instanță că ordinul nr. 188/2009 prezintă aparența de nelegalitate, deoarece prin ordinul respectiv s-a stabilit locul unde reclamantul își va desfășura activitatea de procuror. În ceea ce privește paguba iminentă nu se poate aprecia că desfășurarea activității de procuror într-o altă localitate decât cea de domiciliu produce prin ea însăși un prejudiciu, atâta vreme cât prin O.U.G. nr. 27/2006 și Legea nr. 303/2004 sunt reglementate drepturile procurorilor care își desfășoară activitatea într-o altă localitate.

Mai trebuie arătat că prin suspendarea ordinului nr. 188/2009 se ajunge în situația în care reclamantul nu are un alt loc de muncă pentru că în cadrul cererii de suspendare nu se pot dispune și măsuri pentru eventuala restabilire a legalității. c) Soluția instanței de recurs Ca urmare, criticile formulate în recurs sunt fondate, motiv pentru care în baza art. 312 C. proc. civ., recursurile se vor admite, se va modifica sentința atacată, în sensul că se va respinge cererea reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Procurorul General, și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva sentinței nr. 72 din 11 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge cererea reclamantului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2010.