ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4967/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 147 din 03 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția civilă, a fost respinsă excepția lipsei fără obiect a cauzei, formulată de S.A. în contradictoriu cu Autoritatea Administrativ-Teritorială Municipiul Bacău, Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001, prin Primar, ca nefondată. A obligat pe pârâtul Municipiul Bacău, prin Primar, să emită o dispoziție motivată pentru terenul din mun. Bacău, în condițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Prin dispoziția nr. 1691 din 03 iulie 2002, s-a respins notificarea formulată de contestatoarea S.A., întrucât aceasta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului din litigiu.

Ulterior, după modificarea Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 contestatoarea a formulat o nouă cerere către Primarul Municipiului Bacău la care a anexat și acte referitoare la dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu, solicitând revocarea dispoziției nr. 1691/2002. Prima instanță a apreciat că depunerea, ulterioară notificării, de acte doveditoare noi și care nu au putut fi procurate de solicitant odată cu notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, nu poate fi sancționată de intimat cu refuzul de a-și reconsidera și reanaliza răspunsul la notificări. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Primarul Municipiului Bacău, criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât acțiunea reclamantei este rămasă fără obiect atâta timp cât prin dispoziția emisă au fost rezolvate ambele capete de cerere.

Curtea de Apel Bacău, secția civilă, cauze cu minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, prin decizia nr. 87 din 13 septembrie 2010 a admis apelul declarat de Primăria Municipiului Bacău împotriva sentinței civile nr. 147 din 03 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău și, în consecință, a schimbat în tot sentința atacată și a respins acțiunea ca nefondată. Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut, că soluția privind sentința este greșită întrucât notificarea formulată de reclamantă a fost soluționată prin dispoziția nr. 1691 din 03 iulie 2007, necontestată în termenul prevăzut de lege, iar Legea nr. 247/2005 nu are nicio relevanță sub aspectul termenului în care poate fi contestată dispoziția.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta S.A. susținând că instanța de apel a interpretat greșit modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 privind modalitatea de soluționare a notificărilor formulate în temeiul legii speciale. Respingerea cererii cu privire la teren s-a datorat lipsei actelor doveditoare, iar în aceste condiții promovarea prezentei acțiuni a avut la bază principiul revocabilității actelor administrative. În raport cu cele expuse, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și, în rejudecare, păstrarea hotărârii primei instanțe. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor de nelegalitate ce pot fi încadrate în cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare: Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, decizia sau, după caz, dispoziția de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a Tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al unității învestite cu soluționarea notificării în termen de 30 de zile de la comunicare. În speță, decizia ce formează obiectul litigiului i-a fost comunicată recurentei la 08 iulie 2002. În raport de această dată, formularea contestației la 13 martie 2009 apare cu evidență ca fiind făcută cu depășirea termenului de 30 de zile.

Acesta este un termen de decădere și nu este susceptibil de întrerupere. Prin dispozițiile Legii nr. 247/2005 nu au fost aduse modificări cu privire la termenul în care poate fi formulată contestația împotriva deciziei/dispoziției emise de unitatea deținătoare a imobilului și nici la depunerea actelor doveditoare ale dreptului de proprietate. Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta S.A. împotriva deciziei civile nr. 87 din 13 septembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 iunie 2011.