ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3399/2011

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată

Tribunalului București, înregistrată la data de 26 mai 2009, reclamanta SC M.T.

SRL Alba Iulia a chemat în judecată pe pârâta R.A.D.E.F.R.F., solicitând ca

aceasta să fie obligată la executarea în natură a obligației de încheiere a

contractului de vânzare-cumpărare a activului Cinematograful „CFR Grădiște”,

situat în Arad județul Arad și la plata cheltuielilor de judecată, invocând în

drept dispozițiile art. 12 alin. (1) lit. b) și alin. (2), art. 13 și art. 14

din Legea nr. 346/2004 și art. 1073 C. civ.

Prin sentința

comercială nr. 6658 din 1 iunie 2010, Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă, reținând

că art. 8 din Legea nr. 303/2008 prevede că la data intrării în vigoare a

acestei legi, sălile și grădinile de spectacol cinematografic aflate în

domeniul privat al statului și în administrarea pârâtei, împreună cu terenurile

și bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităților

administrativ-teritoriale, că imobilul în litigiu se află înscris la poziția 12

din Anexa la O.G. nr. 39/2005, la care face referire expresă menționatul

articol, astfel că activul a trecut în proprietatea publică a statului ope

legis, iar încheierea protocolului și adoptarea hotărârii de acceptare de către

autoritățile administrației publice locale nu au valoarea și calitatea

constitutivă a dreptului de proprietate publică ci sunt acte juridice

individuale care fac dovada predării-primirii bunului, constituind baza

înscrierii lui în inventarul proprietății publice teritoriale.

Constatând că la data

introducerii acțiunii imobilul în litigiu aparținea domeniului public al

Municipiului Arad și că acesta nu se mai află în circuitul civil, invocând art.

136 alin. (4) din Constituție, instanța de fond a respins acțiunea ca

nefondată.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva sentinței instanței de fond a fost admis de Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 57 din 14

februarie 2011, potrivit căreia a fost schimbată în tot sentința apelată, în

sensul că a fost admisă cererea formulată de reclamantă și s-a dispus obligarea

pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a activului imobil

denumit „Cinematograful Grădiște”, situat în Arad, cu dobânditoarea dreptului

litigios, SC O.M.C. București.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de apel a reținut că prima instanță nu a avut în

vedere caracterul special al dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 346/2004 și

nici faptul că dispozițiile Legii nr. 303/2008 nu se pot aplica retroactiv

unor raporturi juridice născute anterior intrării sale în vigoare și că, în mod

greșit, s-a constatat că activul în litigiu face parte din domeniul public al

Municipiului Arad, deoarece potrivit anexei nr. 1 la O.G. nr. 39/2005,

„Cinematograful Grădiște” din Arad face parte din proprietatea privată a

statului aflată în administrarea R.A.D.E.F. R.F., iar trecerea în domeniul

public al statului nu se face automat prin efectul legii, fiind necesară

încheierea unui protocol între primarul unității administrativ-teritoriale

beneficiare și reprezentantul mandatat de către conducerea regiei, protocol

care în cauză nu s-a încheiat, considerând că aspectele reținute de tribunal

sunt contrare probelor administrate în cauză.

Instanța de apel a

apreciat că prima instanță nu a reținut că în speță sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2004, în sensul că

reclamanta făcea parte din categoria întreprinderilor mici și mijlocii, că

activul în litigiu face parte din patrimoniul unei regii autonome la care

statul este unic acționar, astfel că acesteia îi revenea obligația prevăzută de

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 346/2004, de a lua măsuri pentru vânzarea

activelor sale cu privire la care se aplică acest act normativ, că activul este

disponibil în sensul art. 13 din Legea nr. 346/2004, întrucât din anul 2003

până la pronunțarea deciziei a fost utilizat de reclamantă și autoarea sa în

baza unui contract de închiriere, acesta figurând la poziția 2 din lista

aprobată de Ministerul Culturii și Cultelor printre activele disponibile

propuse pentru vânzare prin negociere directă și încheierea contractelor de

leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare și că reclamanta a efectuat

investiții a căror valoare depășește 15% din valoarea activului, aceasta

manifestându-și opțiunea pentru cumpărare.

Împotriva

deciziei instanței de apel, pârâta R.A.D.E.F. R.F. București a declarat recurs,

prin care a solicitat admiterea acestei cereri, modificarea în tot a deciziei

atacate, în sensul respingerii apelului, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Recurenta

a susținut că decizia recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu

încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 12 alin.

(1) lit. b) și art. 13 din Legea nr. 346/2004 precum și a Legii nr. 303/2008

privind aprobarea O.U.G. nr.7/2008 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 39/2005

precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea O.G. nr. 39/2005

privind cinematografia, arătând că reclamanta nu îndeplinește în mod cumulativ

condițiile impuse la art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr.346/2004 deoarece

nu utilizează activul în baza unui contract de închiriere, neputând fi încadrat

astfel în condițiile impuse de Legea nr. 346/2004, că societatea reclamantă se

află în procedura falimentului și că activul în litigiu nu este disponibil,

întrucât a trecut de drept în domeniul public la 30 decembrie 2008, prin

efectul legii, devenind inalienabil, insesizabil și imprescriptibil, astfel că

odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2008 activul deținut de reclamantă

a fost scos de sub incidența Legii nr. 346/2004.

Recursul

este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. hotărârea atacată poate fi modificată dacă este

lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a

legii.

Din

dezvoltarea motivelor de recurs rezultă că recurenta a înțeles să invoce cea

de-a doua ipoteză a precitatului articol.

Motivele

de recurs vizează regimul juridic aplicabil în speță, care va fi analizat în

raport de modul de derulare a raportului juridic în care s-au aflat părțile.

Se

constată că vocația reclamantei de a cumpăra activul s-a născut sub incidența

Legii nr. 346/2004 iar cererea de chemare în judecată pentru dobândirea

activului a fost formulată sub incidența Legii nr. 303/2008 privind aprobarea O.U.G.

nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 39/2005 privind

cinematografia precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea

O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia.

Este

de necontestat că între intimata reclamantă și recurenta pârâtă s-a încheiat

contractul de închiriere nr. 2 din 1 noiembrie 2003 și actele adiționale

aferente; că reclamanta a notificat-o pe pârâtă pentru cumpărarea activului

Cinematograful „CFR Grădiște” situat în Arad județul Arad; că reclamanta și-a

întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 12 alin. (1) lit. b) și alin. (2), art.

13 și art. 14 din Legea nr. 347/2004 cu referire la art. 1073 C. civ., invocând

și dispozițiile pct. 8 din Legea nr. 303/2008 privind modificarea art. II pct. 1

din O.G. nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 39/2005 privind

cinematografia precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea

O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, în sensul că nu au fost îndeplinite

prevederile art. II pct. 5 cu privire la inexistența protocolului de punere în

aplicare a dispozițiilor pct. 1 – 4 din același articol al aceluiași act

normativ.

Legea

nr. 303/2008, prin pct. 8, a modificat art. II pct. 1 și art. II din O.G. nr. 7/2008

pentru modificarea și completarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia

precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea O.G. nr. 39/2005

privind cinematografia, în sensul că art. II pct. 1 prevede că la data intrării

în vigoare a Legii nr. 303/2008, sălile și grădinile de spectacol

cinematografic prevăzute în Anexa nr. 1 la O.G. nr. 39/2005 privind

cinematografia, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 328/2006,

cu modificările și completările ulterioare, aflate în domeniul privat al

statului și în administrarea R.A.D.E.F. R.F., împreună cu terenurile și

bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităților

administrativ-teritoriale, locale, comunale, orășenești, municipale și al

sectoarelor municipiului București, după caz și în administrarea consiliilor

locale respective, iar art. II pct. 5 reglementează punerea în aplicare a

dispozițiilor pct. 1 – 4 în baza unui protocol încheiat între primarul unității

administrativ-teritoriale beneficiare și reprezentantul mandatat de către

conducerea R.A.D.E.F. R.F.

În

contextul în care art. 12 alin. (1) din Legea nr. 346/2004 prevede că

întreprinderile mici și mijlocii au acces la activele disponibile ale regiilor

autonome, societăților comerciale cu capital majoritar de stat, cu respectarea

dispozițiilor legale privind proprietatea publică și regimul juridic al

acesteia și având în vedere că activul în litigiu prevăzut la poziția 12 din Anexa

nr. 1 a O.G. nr. 39/2005 a trecut în domeniul public al unității

administrativ-teritoriale, devenind astfel inalienabil, se constată că instanța

de apel a pronunțat o hotărâre nelegală admițând apelul reclamantei și

schimbând sentința instanței de fond în sensul admiterii acțiunii privind

vânzarea unui imobil scos din circuitul civil.

În

consecință, având în vedere că motivele invocate de recurentă cu privire la

greșita aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 12 alin. (1) lit. b), art.

13 și art. 14 din Legea nr. 346/2004 și a Legii nr. 303/2008 privind aprobarea O.U.G.

nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 39/2005, precum și pentru

modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea O.G. nr. 39/2005 privind

cinematografia, sunt întemeiate, în conformitate cu art. 312 alin. (1), (2) și

(3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica hotărârea

atacată în sensul respingerii apelului reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D

E

Admite

recursul declarat de pârâta R.A.D.E.F. R.F. BUCUREȘTI împotriva deciziei

comerciale nr. 57 din 14 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a V

–a comercială, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul formulat de

reclamanta SC M.T. SRL ALBA IULIA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR SC E.I. S.P.R.L

HUNEDOARA împotriva sentinței comerciale nr. 6658 din 1 iunie 2010 a

Tribunalului București, secția a VI a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

2

noiembrie 2011

.