ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3399/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului București, înregistrată la data de 26 mai 2009, reclamanta SC M.T. SRL Alba Iulia a chemat în judecată pe pârâta R.A.D.E.F.R.F., solicitând ca aceasta să fie obligată la executarea în natură a obligației de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare a activului Cinematograful „CFR Grădiște”, situat în Arad județul Arad și la plata cheltuielilor de judecată, invocând în drept dispozițiile art. 12 alin. (1) lit. b) și alin. (2), art. 13 și art. 14 din Legea nr. 346/2004 și art. 1073 C. civ.

Prin sentința comercială nr. 6658 din 1 iunie 2010, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă, reținând că art. 8 din Legea nr. 303/2008 prevede că la data intrării în vigoare a acestei legi, sălile și grădinile de spectacol cinematografic aflate în domeniul privat al statului și în administrarea pârâtei, împreună cu terenurile și bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale, că imobilul în litigiu se află înscris la poziția 12 din Anexa la O.G.

nr. 39/2005, la care face referire expresă menționatul articol, astfel că activul a trecut în proprietatea publică a statului ope legis, iar încheierea protocolului și adoptarea hotărârii de acceptare de către autoritățile administrației publice locale nu au valoarea și calitatea constitutivă a dreptului de proprietate publică ci sunt acte juridice individuale care fac dovada predării-primirii bunului, constituind baza înscrierii lui în inventarul proprietății publice teritoriale. Constatând că la data introducerii acțiunii imobilul în litigiu aparținea domeniului public al Municipiului Arad și că acesta nu se mai află în circuitul civil, invocând art. 136 alin. (4) din Constituție, instanța de fond a respins acțiunea ca nefondată.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței instanței de fond a fost admis de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 57 din 14 februarie 2011, potrivit căreia a fost schimbată în tot sentința apelată, în sensul că a fost admisă cererea formulată de reclamantă și s-a dispus obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a activului imobil denumit „Cinematograful Grădiște”, situat în Arad, cu dobânditoarea dreptului litigios, SC O.M.C. București. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că prima instanță nu a avut în vedere caracterul special al dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 346/2004 și nici faptul că dispozițiile Legii nr. 303/2008 nu se pot aplica retroactiv unor raporturi juridice născute anterior intrării sale în vigoare și că, în mod greșit, s-a constatat că activul în litigiu face parte din domeniul public al Municipiului Arad, deoarece potrivit anexei nr. 1 la O.G.

nr. 39/2005, „Cinematograful Grădiște” din Arad face parte din proprietatea privată a statului aflată în administrarea R.A.D.E.F. R.F., iar trecerea în domeniul public al statului nu se face automat prin efectul legii, fiind necesară încheierea unui protocol între primarul unității administrativ-teritoriale beneficiare și reprezentantul mandatat de către conducerea regiei, protocol care în cauză nu s-a încheiat, considerând că aspectele reținute de tribunal sunt contrare probelor administrate în cauză.

Instanța de apel a apreciat că prima instanță nu a reținut că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2004, în sensul că reclamanta făcea parte din categoria întreprinderilor mici și mijlocii, că activul în litigiu face parte din patrimoniul unei regii autonome la care statul este unic acționar, astfel că acesteia îi revenea obligația prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 346/2004, de a lua măsuri pentru vânzarea activelor sale cu privire la care se aplică acest act normativ, că activul este disponibil în sensul art. 13 din Legea nr. 346/2004, întrucât din anul 2003 până la pronunțarea deciziei a fost utilizat de reclamantă și autoarea sa în baza unui contract de închiriere, acesta figurând la poziția 2 din lista aprobată de Ministerul Culturii și Cultelor printre activele disponibile propuse pentru vânzare prin negociere directă și încheierea contractelor de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare și că reclamanta a efectuat investiții a căror valoare depășește 15% din valoarea activului, aceasta manifestându-și opțiunea pentru cumpărare.

Împotriva deciziei instanței de apel, pârâta R.A.D.E.F. R.F. București a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea acestei cereri, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta a susținut că decizia recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 12 alin. (1) lit. b) și art. 13 din Legea nr. 346/2004 precum și a Legii nr. 303/2008 privind aprobarea O.U.G. nr.7/2008 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 39/2005 precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea O.G.

nr. 39/2005 privind cinematografia, arătând că reclamanta nu îndeplinește în mod cumulativ condițiile impuse la art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr.346/2004 deoarece nu utilizează activul în baza unui contract de închiriere, neputând fi încadrat astfel în condițiile impuse de Legea nr. 346/2004, că societatea reclamantă se află în procedura falimentului și că activul în litigiu nu este disponibil, întrucât a trecut de drept în domeniul public la 30 decembrie 2008, prin efectul legii, devenind inalienabil, insesizabil și imprescriptibil, astfel că odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2008 activul deținut de reclamantă a fost scos de sub incidența Legii nr. 346/2004. Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Conform art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. hotărârea atacată poate fi modificată dacă este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Din dezvoltarea motivelor de recurs rezultă că recurenta a înțeles să invoce cea de-a doua ipoteză a precitatului articol. Motivele de recurs vizează regimul juridic aplicabil în speță, care va fi analizat în raport de modul de derulare a raportului juridic în care s-au aflat părțile. Se constată că vocația reclamantei de a cumpăra activul s-a născut sub incidența Legii nr. 346/2004 iar cererea de chemare în judecată pentru dobândirea activului a fost formulată sub incidența Legii nr. 303/2008 privind aprobarea O.U.G. nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea O.G.

nr. 39/2005 privind cinematografia precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia. Este de necontestat că între intimata reclamantă și recurenta pârâtă s-a încheiat contractul de închiriere nr. 2 din 1 noiembrie 2003 și actele adiționale aferente; că reclamanta a notificat-o pe pârâtă pentru cumpărarea activului Cinematograful „CFR Grădiște” situat în Arad județul Arad; că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 12 alin. (1) lit. b) și alin. (2), art. 13 și art. 14 din Legea nr. 347/2004 cu referire la art. 1073 C. civ., invocând și dispozițiile pct. 8 din Legea nr. 303/2008 privind modificarea art. II pct. 1 din O.G. nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea O.G.

nr. 39/2005 privind cinematografia precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, în sensul că nu au fost îndeplinite prevederile art. II pct. 5 cu privire la inexistența protocolului de punere în aplicare a dispozițiilor pct. 1 – 4 din același articol al aceluiași act normativ. Legea nr. 303/2008, prin pct. 8, a modificat art. II pct. 1 și art. II din O.G. nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, în sensul că art. II pct. 1 prevede că la data intrării în vigoare a Legii nr. 303/2008, sălile și grădinile de spectacol cinematografic prevăzute în Anexa nr. 1 la O.G.

nr. 39/2005 privind cinematografia, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 328/2006, cu modificările și completările ulterioare, aflate în domeniul privat al statului și în administrarea R.A.D.E.F. R.F., împreună cu terenurile și bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale, locale, comunale, orășenești, municipale și al sectoarelor municipiului București, după caz și în administrarea consiliilor locale respective, iar art. II pct. 5 reglementează punerea în aplicare a dispozițiilor pct. 1 – 4 în baza unui protocol încheiat între primarul unității administrativ-teritoriale beneficiare și reprezentantul mandatat de către conducerea R.A.D.E.F.

R.F. În contextul în care art. 12 alin. (1) din Legea nr. 346/2004 prevede că întreprinderile mici și mijlocii au acces la activele disponibile ale regiilor autonome, societăților comerciale cu capital majoritar de stat, cu respectarea dispozițiilor legale privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia și având în vedere că activul în litigiu prevăzut la poziția 12 din Anexa nr. 1 a O.G. nr. 39/2005 a trecut în domeniul public al unității administrativ-teritoriale, devenind astfel inalienabil, se constată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală admițând apelul reclamantei și schimbând sentința instanței de fond în sensul admiterii acțiunii privind vânzarea unui imobil scos din circuitul civil.

În consecință, având în vedere că motivele invocate de recurentă cu privire la greșita aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 12 alin. (1) lit. b), art. 13 și art. 14 din Legea nr. 346/2004 și a Legii nr. 303/2008 privind aprobarea O.U.G. nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 39/2005, precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, sunt întemeiate, în conformitate cu art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica hotărârea atacată în sensul respingerii apelului reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta R.A.D.E.F. R.F. BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 57 din 14 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a V –a comercială, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul formulat de reclamanta SC M.T. SRL ALBA IULIA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR SC E.I. S.P.R.L HUNEDOARA împotriva sentinței comerciale nr. 6658 din 1 iunie 2010 a Tribunalului București, secția a VI a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2011 .