ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3906/2010

Asupra recursului

penal de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea de ședință din 28 octombrie

2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 1494/85/2009 s-a

dispus, printre altele, înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului

B.B.R. cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută de

art. 145 C. proc. pen.

I-au fost instituite

inculpatului obligațiile prevăzute de art. 145 alin. (1

1

) lit. a) -

d) C. proc. pen. și art. 145 alin. (1

2

) C. pen. lit. a) - c) C.

proc. pen.

I-au fost puse în

vedere dispozițiile art. 145 alin. (2

2

) C. proc. pen.

S-a dispus punerea de

îndată în libertate a inculpatului B.B.R. de sub puterea mandatului de arestare

preventivă din 13 aprilie 2009 emis de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr.

1259/85/2009, dacă nu este arestat în altă cauză.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut în esență următoarele:

Față de inculpatul

B.B.R. s-a dispus luarea măsurii arestării preventive pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 322 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991, începând cu data de 13 aprilie 2009, măsura fiind

prelungită în mod succesiv.

S-a apreciat că temeiurile care au determinat luarea

măsurii arestării nu mai subzistă, impunându-se luarea unei alte măsuri

preventive față de inculpat.

Se invocă timpul

scurs de la data arestării - 1 an și 7 luni - interval mai mare decât jumătate

din durata pedepsei aplicate de prima instanță. În aceste condiții, avându-se

în vedere că judecata în apel este în fază incipientă, fiind în cursul

administrării probelor, prelungirea arestării preventive tinde să depășească

limitele unei durate rezonabile și să aibă caracterul unei executări a

pedepsei.

S-au avut în vedere

și datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia

solicitând casarea și în cadrul rejudecării respingerea cererii de înlocuire a

măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art.

385

14

alin. (1) C. proc. pen. și art. 385

9

C. proc. pen.

constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 139 alin. (1) C. proc. pen., măsura preventivă luată se

înlocuiește cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au

determinat luarea măsurii.

Este de esență că

pentru a se putea dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă

măsură preventivă mai puțin severă este necesar și obligatoriu ca temeiurile

inițiale care au condus la luarea măsurii arestării preventive să se fi

schimbat.

În cauza dedusă

judecății acestea nu numai că subzistă dar a intervenit și un alt element

respectiv condamnarea inculpatului de către prima instanță la o pedeapsă

privativă de libertate.

Hotărârea de

condamnare, chiar nedefinitivă, constituie un motiv suplimentar de a aprecia că

judecata în continuare se impune a fi parcursă cu inculpatul în stare de

detenție.

Din actele dosarului

rezultă că inculpatul B.B.R. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea

infracțiunilor de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C.

pen. raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 175 alin. (1) lit.

i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., asociere în vederea săvârșirii de

infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. și port ilegal de

cuțit sau arme albe prevăzută de art. 1

1

pct. 1 din Legea nr.

61/1991.

În fapt, s-a reținut

că inculpații și părțile vătămate M.C., D.E., C.R. și B.B. locuiesc în orașul

A.

Între inculpatul T.I.

și partea vătămată D.E. au avut loc neînțelegeri pe fondul unor reproșuri

privind restituirea unor sume de bani date de partea vătămată inculpatului, pe

teritoriul Spaniei, ca taxă de protecție.

Pe acest fond, în

noaptea de 11/12 aprilie 2009, între inculpatul L.I. și părțile vătămate s-a

produs o altercație, inculpatul fiind lovit de părțile vătămate.

Pe baza unui plan

conceput de inculpatul T.I., au fost convocați telefonic inculpații B.B.R.,

L.A., M.A. și L.I. care s-au deplasat la locul unde se aflau părțile vătămate,

înarmați cu cuțite și bâte de baseball, au blocat cu autoturismele lor

autoturismul părților vătămate și le-au atacat.

Deși la fața locului

au sosit organele de poliție inculpații au continuat să fie agresivi și să le

lovească pe părțile vătămate, conflictul fiind greu aplanat.

Din actele medicale

existente la dosar rezultă că părțile vătămate au suferit leziuni grave:

traumatism cranio-cerebral deschis cu fractură parietală, traumatisme toracice,

traumatism facial cu fractura sinusului maxilar, contuzii ale membrelor.

Instanța de fond a

schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de tentativă la omor deosebit de

grav în infracțiunea de încăierare.

În ceea ce privește

temeiul arestării preventive, pentru inculpatul B.B.R. s-au reținut dispozițiile

art. 148 lit. f) C. proc. pen.

În raport de

împrejurările comiterii faptelor - inculpatul B.B.R. acceptând propunerea unui

alt inculpat de a participa la agresarea părților vătămate folosind obiecte

apte de a produce moartea - corelate cu pronunțarea unei hotărâri de condamnare

în regim de privare de libertate de către prima instanță, nu se poate aprecia

că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive au

dispărut sau modificat.

Aspectul invocat de

instanța de fond în sensul că durata arestului preventiv este mai mare decât

pedeapsa aplicată nu justifică înlocuirea măsurii în condițiile în care

pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina

inculpatului sunt considerabil mai aspre și nu se putea pune în discuție o

eventuală încetare de drept a măsurii arestării preventive.

Pe de altă parte se

observă că aceeași instanță, la data de 7 octombrie 2010 - cu câteva zile

înainte de a pronunța încheierea atacată - a menținut starea de arest,

făcându-se referire la caracterul violent al inculpaților, la existența

pericolului concret pentru ordinea publică.

În atare condiții, în

lipsa unor elemente evidente care să reflecte schimbarea temeiurilor inițiale,

Înalta Curte apreciază că nu se poate dispune înlocuirea măsurii arestării

preventive a inculpatului B.B.R. cu măsura obligării de a nu părăsi

localitatea.

Așa fiind, Înalta

Curte, în temeiul art. 385

15

alin. (2) lit. d) C. proc. pen. va

admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și

în rejudecare, în temeiul dispozițiilor art. 139 C. proc. pen. va respinge ca

nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura

preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpatul

B.B.R.

Va menține celelalte

dispoziții ale hotărârii atacate.

Văzând și

dispozițiile art. 192 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva

Încheierii de ședință din 28 octombrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

penală, pronunțată în Dosarul nr. 1494/85/2009, privind pe intimatul inculpat

B.B.R.

Casează în parte

încheierea recurată și rejudecând:

Respinge ca nefondată

cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu

părăsi localitatea, formulată de inculpatul B.B.R.

Menține restul

dispozițiilor încheierii recurate.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu intimatului inculpat B.B.R., în sumă de 100

RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Alba Iulia - rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 noiembrie 2010.