ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 65/2010

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 165 din 29 august

2007, Tribunalul Sibiu l-a condamnat pe inculpatul Ț.F.Ș. la o pedeapsă de 2

ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de

art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. c) C. pen., cu

aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen.

S-a făcut aplicarea

art. 64 lit. a) - c) C. pen., și art. 71 C. pen.

În baza art. 14, art.

346 C. proc. pen., rap. la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să

plătească părții civile G.A. suma de 380 RON, daune materiale.

A fost respins

capătul de cerere privind obligarea inculpatului la plata daunelor morale și a

beneficiului nerealizat.

Prin Decizia penală

nr. 169/A din 20 noiembrie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a

respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpat și de partea civilă

împotriva Sentinței penale nr. 165 din 29 august 2007 a Tribunalului Sibiu.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, prin Decizia nr. 872 din 11 martie 2008, a

respins, ca nefondat, recursul declarat peste termen de inculpatul Ț.F.Ș.

împotriva Deciziei penale nr. 169 /A din 20 noiembrie 2007 a Curții de Apel

Alba Iulia, secția penală.

Împotriva Deciziei

penale nr. 872 din 11 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, a formulat contestație în anulare contestatorul Ț.F.Ș.

În temeiul art. 386

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a solicitat desființarea hotărârii atacate,

admiterea recursului în baza dispozițiilor art. 385

9

pct. 21 C.

proc. pen. și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În motivarea cererii

s-a susținut că, pe parcursul procesului penal, inclusiv în faza procesuală a

recursului nu a fost citat la adresa corectă: Sibiu, str. T. și, în aceste

condiții, nu a avut cunoștință de existența unui proces penal, neavând

posibilitatea de a se apăra.

În temeiul art. 390

C. proc. pen. a solicitat și suspendarea executării deciziei atacate.

Examinând

admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, potrivit art. 391 C.

proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este

inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 129 din

Constituție, părțile interesate pot exercita căile de atac, în condițiile legii

procesuale.

Corespunzător acestor

prevederi legea procesual penală stabilește hotărârile susceptibile a fi supuse

controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, precum și

cazurile de reformare sau retractare.

Prin urmare,

admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea

cumulativă a condițiilor prevăzute de legea procesual penală.

Cu privire la

titularii căilor de atac, sediul materiei se regăsește în art. 362 la care se

face trimitere în cazul exercitării altor căi de atac decât apelul.

Prin textul de lege

menționat au fost stabiliți participanții la procesul penal care pot exercita

căile de atac și limitele în care instanța sesizată poate verifica hotărârea

atacată.

Or, prin textul de

lege menționat au fost stabiliți, ca titulari ai unei căi de atac, părțile și

alți participanți, fiind prevăzut și dreptul la exercitarea unei căi de atac în

numele și interesul unei părți, al reprezentantului legal, al apărătorului iar

pentru inculpat, al soțului acestuia.

Examinând actele și

lucrările dosarului se constată că cererea de contestație în anulare este semnată

de Ț.F.Ș. prin avocat.

Cum apărătorul nu a

depus la dosar împuternicire avocațială, contestația în anulare va fi respinsă,

ca inadmisibilă, persoana care a semnat cererea neavând calitatea de

reprezentant al contestatorului.

Pentru aceste

considerente, Curtea va respinge, ca inadmisibilă contestația în anulare

formulată de contestatorul Ț.F.Ș. împotriva Deciziei penale nr. 872 din 11

martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Totodată

contestatorul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul Ț.F.Ș.

împotriva Deciziei penale nr. 872 din 11 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția penală.

Obligă recurentul

inculpat la 160 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 ianuarie 2010.