ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 65/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 165 din 29 august 2007, Tribunalul Sibiu l-a condamnat pe inculpatul Ț.F.Ș. la o pedeapsă de 2 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 64 lit. a) - c) C. pen., și art. 71 C. pen. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., rap. la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile G.A. suma de 380 RON, daune materiale. A fost respins capătul de cerere privind obligarea inculpatului la plata daunelor morale și a beneficiului nerealizat.

Prin Decizia penală nr. 169/A din 20 noiembrie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpat și de partea civilă împotriva Sentinței penale nr. 165 din 29 august 2007 a Tribunalului Sibiu. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin Decizia nr. 872 din 11 martie 2008, a respins, ca nefondat, recursul declarat peste termen de inculpatul Ț.F.Ș. împotriva Deciziei penale nr. 169 /A din 20 noiembrie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Împotriva Deciziei penale nr. 872 din 11 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a formulat contestație în anulare contestatorul Ț.F.Ș. În temeiul art. 386 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., a solicitat desființarea hotărârii atacate, admiterea recursului în baza dispozițiilor art. 385 9 pct. 21 C. proc. pen. și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. În motivarea cererii s-a susținut că, pe parcursul procesului penal, inclusiv în faza procesuală a recursului nu a fost citat la adresa corectă: Sibiu, str. T. și, în aceste condiții, nu a avut cunoștință de existența unui proces penal, neavând posibilitatea de a se apăra. În temeiul art. 390 C. proc. pen. a solicitat și suspendarea executării deciziei atacate. Examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, potrivit art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente: Potrivit art. 129 din Constituție, părțile interesate pot exercita căile de atac, în condițiile legii procesuale.

Corespunzător acestor prevederi legea procesual penală stabilește hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de reformare sau retractare. Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de legea procesual penală. Cu privire la titularii căilor de atac, sediul materiei se regăsește în art. 362 la care se face trimitere în cazul exercitării altor căi de atac decât apelul. Prin textul de lege menționat au fost stabiliți participanții la procesul penal care pot exercita căile de atac și limitele în care instanța sesizată poate verifica hotărârea atacată.

Or, prin textul de lege menționat au fost stabiliți, ca titulari ai unei căi de atac, părțile și alți participanți, fiind prevăzut și dreptul la exercitarea unei căi de atac în numele și interesul unei părți, al reprezentantului legal, al apărătorului iar pentru inculpat, al soțului acestuia. Examinând actele și lucrările dosarului se constată că cererea de contestație în anulare este semnată de Ț.F.Ș. prin avocat. Cum apărătorul nu a depus la dosar împuternicire avocațială, contestația în anulare va fi respinsă, ca inadmisibilă, persoana care a semnat cererea neavând calitatea de reprezentant al contestatorului. Pentru aceste considerente, Curtea va respinge, ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul Ț.F.Ș.

împotriva Deciziei penale nr. 872 din 11 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Totodată contestatorul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul Ț.F.Ș. împotriva Deciziei penale nr. 872 din 11 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă recurentul inculpat la 160 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2010.