ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2885/2008

Asupra cererii de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1008 din 18 iulie 2007, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat, printre alții, pe inculpatul S.C. zis T. la pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. In baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a dispus obligarea inculpatului S.C., în solidar cu ceilalți doi inculpați condamnați în aceeași cauză, la plata sumei de 45.000 lei către partea civilă SC C.P.S.

SRL și la plata sumei de 15.000 lei către partea civilă B.P. Prin decizia penală nr. 351 din 30 octombrie 2007, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de părțile civile B.P. și SC C.P.S. SRL împotriva sentinței penale nr. 1008 din 18 iulie 2007 a Tribunalului București, secția I penală, a desființat parțial sentința și, în fond, în baza art. 118 C. pen. i-a interzis inculpatului T.M.R. prezența în municipiul București pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei. S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii. Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații T.M.R. și S.M.C. împotriva aceleiași sentințe.

Prin decizia nr. 1084 din 25 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.M.C. și T.M.R., precum și recursurile declarate de părțile civile SC C.P.S. SRL și B.P. împotriva deciziei penale nr. 351 din 30 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală. La data de 7 aprilie 2008, S.C., aflat în Penitenciarul Jilava, s-a adresat Tribunalului București, secția I penală, și a contestat hotărârea sa de condamnare, arătând că nu a putut participa nici la judecarea în fond a cauzei, nici în apel, deoarece înainte cu două zile de judecata în fond a fost arestat în altă cauză și nu a fost citat la locul de deținere.

Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 542 din 25 aprilie 2008, luând act de precizarea făcută de S.C. în ședința din 25 aprilie 2008, a considerat cererea „contestație în anulare" și și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, ca instanță de control judiciar. Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 389 alin. (1) C. proc. pen. , și-a declinat competența de judecare a contestației în anulare în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele: Referitor Ia obiectul cererii formulate de inculpatul S.C., Înalta Curte urmează a constata că îl constituie apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 1008 din 18 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția I p enală, în dosarul cu nr. unic 29759/3/2006, iar nu recurs ori contestație în anulare.

Inculpatul S.C. nu a putut lua cunoștință de conținutul sentinței, deoarece, astfel cum rezultă din dovada de comunicare a hotărârii către acest inculpat, a fost restituită copia minutei, cu mențiunea „destinatar necunoscut" (acte aflate la filele 16-17 din dosarul nr. 29759/3/2006 - 647/2007). Astfel fiind, inculpatul nu a cunoscut conținutul hotărârii de condamnare, motiv pentru care nu a declarat apel. Cererea sa depusă la 7 aprilie 2008, prin care cere rejudecarea cauzei, întrucât nu a fost legal citat și nu a cunoscut conținutul sentinței și deciziei, fiind arestat în altă cauză, nu poate fi altfel considerată decât apel iar nu recurs (prin decizie fiind menținută hotărârea primei instanțe în privința sa).

De asemenea, obiectul cererii nu îl poate constitui nici contestație în anulare, deoarece Înalta Curte nu s-a pronunțat în recurs cu privire la acest inculpat (care la data pronunțării deciziei în apel și a celei în recurs era deja arestat în altă cauză). Nefiind legal citat, S.C. nu a putut să exercite nici o cale de atac). Cu privire la starea de arest a inculpatului, se va dispune punerea, de îndată, în libertate, dacă nu este arestat în altă cauză. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. în consecință, Înalta Curte va trimite cererea de apel a inculpatului S.C. împreună cu dosarul cauzei, spre competentă soluționare la Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată că obiectul cererii formulată de inculpatul S.C. adresată Tribunalului București la data de 7 aprilie 2008, îl constituie apelul declarat de acesta împotriva sentinței penale nr. 1008 din 18 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. unic 29759/3/2006 și nu recurs ori contestație în anulare. Trimite cererea de apel spre competentă soluționare la Curtea de Apel București. Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 septembrie 2008.