ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4920/2006

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 116 din 21 aprilie 2006, pronunțată de Tribunalul Alba, s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul B.N., din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., în infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen. și în baza acestui text legal a fost condamnat inculpatul B.N. la pedeapsa de 9 ani închisoare. În baza art. 83 alin. (1) C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 331 din 28 noiembrie 2003 a Judecătoriei Sânicolaul Mare, pe care a adăugat-o la pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani și 3 luni închisoare.

S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu 29 noiembrie 2005 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului. S-a constatat că partea vătămată SC S.U. SRL Alba Iulia nu s-a constituit parte civilă în cauză. S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M.S. și în baza art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul B.N. la plata sumei de 2 000 RON cu titlu de despăgubiri civile în favoarea acesteia. A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 850 lei, la fond și urmărire penală, din care 200 lei reprezintă onorariile apărătorilor desemnați din oficiu.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: La data de 28 noiembrie 2005, inculpatul B.N., care locuia în municipiul Hunedoara, a venit în Alba Iulia și a vizitat mai multe magazine care comercializau bijuterii. Astfel, în jurul orei 10,00, inculpatul a intrat în magazinul de bijuterii al SC S.G., unde a provocat un incident, încercând să intre din spațiul destinat clienților în cel din spatele tejghelei, folosit de vânzătoare și unde se aflau bijuteriile. Întrucât vânzătoarea, martora M.N., a avut prezență de spirit și curaj, ținându-l de piept, a reușit să-l scoată pe inculpat afară din incinta magazinului. Ulterior, inculpatul B.N. s-a deplasat la restaurantul U.T.

situat pe B-dul Revoluției din Alba Iulia unde a consumat mâncare și băuturi alcoolice. În jurul orei 16,00, a părăsit pentru aproximativ 15 minute localul și s-a deplasat la magazinul de bijuterii SC S.U. SRL, situat pe același bulevard, solicitându-i părții vătămate M.S., care vindea în magazin, un lanț de aur în valoare de 50 grame. Întrucât i s-a răspuns că magazinul nu avea bijuteria cerută, inculpatul a revenit la restaurantul U.T., a comandat din nou mâncare și băuturi alcoolice și înainte de orele 17, 00 a părăsit din nou localul și a revenit în magazinul SC S.U. SRL. Aici a așteptat până au ieșit ceilalți clienți și i-a cerut părții vătămate M.S. să-i arate un lanț mai gros din aur.

Partea vătămată a cântărit un lanț care avea 19,49 gr. și l-a pus pe tejgheaua din fața inculpatului, iar la cererea acestuia, i-a arătat o brățară având același model. În momentul în care partea vătămată intenționa să ia din vitrină încă o brățară pe care o ceruse inculpatul, acesta i-a aplicat un pumn în față, a luat lanțul și brățara și a părăsit în fugă magazinul, dar a scăpat din mână brățara, aceasta fiind găsită imediat după incident de către martora D.M. Inculpatul, având asupra sa lanțul de aur sustras, s-a reîntors la restaurantul U.T. unde a făcut o nouă comandă, dar întrucât a refuzat să achite consumația a fost anunțată poliția. Deși inițial inculpatul a fost luat din restaurant de lucrătorii de poliție, pentru neachitarea notei de plată și dus la sediu, aici a fost identificat de partea vătămată, care sesizase între timp poliția cu privire la tâlhăria comisă în magazin.

Urmare a violențelor exercitate asupra sa, partea vătămată a suferit o fractură piramidală nazală, leziune ce a necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale. În actul de sesizare al instanței, fapta inculpatului a fost încadrată în drept în prevederile art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., reținându-se de către procuror că tâlhăria a fost săvârșită în timpul nopții și într-un loc public. Instanța a apreciat că fapta inculpatului B.N., așa cum rezultă din probele administrate, constituie infracțiunea de tâlhărie prevăzută art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., neputându-se reține și agravanta comiterii pe timp de noapte, întrucât la ora 16,30 -16,45 la sfârșitul lunii noiembrie nu este întuneric.

Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal achitarea, deoarece nu a săvârșit infracțiunea, iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate. Prin decizia penală nr. 193/ A din 22 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, s-a admis apelul inculpatului împotriva sentinței penale nr. 116 din 21 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul Arad. S-a desființat sentința cu privire la latura penală a cauzei și rejudecând, s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului, de la 9 ani închisoare la 6 ani închisoare. În baza art. 83 alin. (1) C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării executării pedepsei de 3 luni, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 331 din 28 noiembrie 2003 a Judecătoriei Sânicolau Mare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare.

S-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, s-a dedus din durata pedepsei, timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 29 noiembrie 2005 la 22 iunie 2006. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și s-a stabilit că cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită, în baza materialului probator administrat în cauză, dar că pedeapsa aplicată este exagerată, în raport de fapta comisă și de persoana inculpatului. Împotriva deciziei instanței de prim control judiciar, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, invocând cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc.

pen., reiterând solicitările formulate și în fața instanței de apel, respectiv, în principal achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei, prin reducerea cuantumului acesteia. Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare: Analizând actele și lucrările dosarului, se constată că instanțele au reținut corect, în baza probatoriului administrat în cauză, vinovăția inculpatului, în săvârșirea la data de 28 noiembrie 2005 a infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de dispozițiile art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., asupra părții vătămate M.S.

În acest sens sunt declarațiile martorilor R.M., L.M.D., D.M., M.N., declarațiile părții vătămate M.S., care l-a recunoscut fără ezitare pe inculpat, procesul verbal încheiat cu ocazia recunoașterii din grup, planșele foto, raportul medico-legal de constatare a leziunilor suferite de partea vătămată, fotogramele urmelor papilare ale inculpatului ridicate de pe sticla magazinului unde s-a comis fapta, dovada de ridicare de la inculpat a lanțului de aur sustras. De altfel, deși inițial inculpatul a negat că ar fi fost în magazin și a afirmat că nu a văzut-o pe partea vătămată până când nu a întâlnit-o la poliție, ulterior, dându-și seama că există probe ale prezenței sale în magazin, a revenit arătând că este posibil să fi intrat în acel magazin, susținând în continuare că nu el a comis fapta.

Cu privire la cererea de reindividualizare a pedepsei aplicate inculpatului, Înalta Curte constată că nu sunt elemente de reapreciere, în sensul solicitat, întrucât inculpatul a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal și nu este la prima confruntare cu legea penală, fiind condamnat încă din minoritate pentru furt calificat, apoi pentru vătămare corporală și ulterior pentru fals privind identitatea precum și în Italia, pentru abuz de încredere, jaf cu mână armată și alte infracțiuni. Astfel, pedeapsa stabilită de către instanța de apel este corect individualizată, fiind respectate criteriile instituite de art. 72 C. pen., și este în măsură să asigure atât finalitatea preventivă cât și cea educativă, prevăzută de dispozițiile art. 52 C. pen.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 29 noiembrie 2005 la 30 august 2006. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N. împotriva deciziei penale nr. 193/ A din 22 iunie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 29 noiembrie 2005 la 30 august 2006. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 august 2006.