ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3508/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința

comercială nr. 311din 30 ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, în dosarul nr. 7204/3/2003 a fost admisă cererea precizată

și completată a reclamantului D.F., dispunându-se obligarea în solidar a pârâților

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Fondul Național de

Investiții și SC S.O.V.I. SA la plata sumei de 2.552.124.580 ROL în favoarea

reclamantului, reprezentând contravaloarea unităților de fond actualizate cu

rata inflației, plus obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Premergător pronunțării soluției pe fond, potrivit art. 137 C. proc. civ.,

instanța a soluționat excepțiile invocate de către pârâți vizând lipsa

calității procesuale active și pasive și a prematurității cererii în sensul

respingerii și a admis excepția lipsa calității procesuale pasive în privința

pârâților, Comisiei Naționale de Valori Mobiliare și Ministerului Finanțelor

Publice.

Prin contestația la

executare formulată, contestatorul D.F. a solicitat lămurirea dispozitivului evocatei

sentințe în sensul precizării momentului de la care debitul urmează a fi

reactualizat cu rata inflației, care în opinia contestatorului este data

introducerii acțiunii, respectiv 30 mai 2003.

Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 12984 din 13 decembrie 2010, a respins cererea ca nefondată.

În pronunțarea

acestei soluții, instanța reținând, în esență, pe de o parte, că dispoziția la

care s-a referit contestatorul nu este susceptibilă de completări sau

explicitări, fiind clară sub aspectul pretențiilor admise și pe de altă parte

că reclamantul putea exercita apel pentru o eventuală cenzurare a hotărârii

instanței de fond în sensul arătat de reclamant.

Apelul declarat de

contestator împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia

nr. 195 din 4 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

În fundamentarea

acestei soluții instanța de control judiciar a reținut în esență, legalitatea și

temeinicia sentinței apelate din perspectiva criticilor formulate.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs contestatorul D.F., solicitând admiterea recursului și

lămurirea înțelesului sentinței comerciale nr. 311 din 30 ianuarie 2006 pronunțată

de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în sensul precizării că suma

acordată trebuie actualizată cu rata inflației începând cu data introducerii acțiunii,

respectiv 30 mai 2009.

Recurentul își

subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304.9 C. proc.

civ., cu următoarea argumentație:

· În condițiile în

care instanța a acordat suma de bani solicitată cu precizarea că ea va fi

actualizată cu rata inflației, era ilogică atacarea cu apel a respectivei

hotărâri din moment ce însăși suma acordata era rezultatul adunării unui debit

cu actualizarea sa până la data introducerii acțiunii.

· În aceste condiții,

neprecizarea faptului că suma va fi actualizată de la data introducerii

acțiunii, nu este decât o interpretare greșită a hotărârii întrucât hotărârea a

prevăzut actualizarea sumei, dar nu a detaliat acest aspect. Precizează

recurentul că actualizarea cu rata inflației, se referă la suma de

2.552.124.580/ROL, sumă care rezulta la 31 mai 2003 iar clarificarea acestei

fraze este necesară pentru executorul judecătoresc și acest aspect îl solicită

instanței.

· Interpretarea

frazei, ”actualizată cu rata inflației” poate fi clarificată pe calea

contestației la executare, având ca obiect lămurirea înțelesului dispozitivului

hotărârii, chiar dacă, atât instanța de fond, cât și cea de apel consideră că

această cale nu este cea legală, acest lucru este greșit, întrucât recurentul, ca

justițiabil, a ales singura cale de atac pe care legea o permite la acest moment.

Mai arată recurentul că din cauza unei interpretări greșite a formulării

hotărârii unei instanțe, se află în situația de a pierde actualizarea pe

perioada cuprinsă între data introducerii acțiunii și data pronunțării

hotărârii, cauzată de interpretări ale hotărârii menționate.

Înalta Curte,

examinând cererea de recurs din perspectiva criticilor invocate, astfel cum

acestea au fost circumscrise temeiului de drept indicat de parte, reține

nemotivarea în drept a acestora în raport de reglementarea cuprinsă în art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se

poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situațiile prevăzute expres

și limitativ la punctele 1-9.

Deși recurentul a

invocat în susținerea recursului său dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

se constată că nicio ipoteză prevăzută de aceste texte legale nu a fost

demonstrată, simpla nemulțumire a părții cu privire la soluțiile pronunțate

atât de prima instanță, cât și de instanța de apel, precum și succinta relatare

a situației de fapt neputând constitui obiectul analizei instanței de recurs în

raport de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Recursul fiind un

mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub

aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de

atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea

dispozițiilor legale. În speță nu se poate exercita un control efectiv de

legalitate în lipsa indicării motivelor prevăzute de dispozițiile mai sus

menționate, obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de

atac promovate.

În consecință,

constatând că recurentul nu s-a conformat obligației prevăzută de dispozițiile

art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs

va cuprinde, sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate și dezvoltarea

lor, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică,

care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va aplica acestei

cereri de recurs sancțiunea nulității.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii

privind recursul declarat de recurentul – reclamant D.F. împotriva deciziei nr.

195 din 4 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, în temeiul art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 noiembrie 2011.