ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1891/2016

Decizia nr. 1891/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 15 ianuarie 2010, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții B., Statul Român prin Ministerul de Finanțe și D. solicitând obligarea pârâților în solidar, la plata sumei de 500.000 RON ce reprezintă o parte determinată astfel exclusiv din considerente ce țin de posibilitatea achitării taxelor judiciare de timbru, din suma în cuantum de 251.941.947,54 RON reprezentând valoarea actualizată a fondurilor bănești ce au aparținut fostului Comitet Central al Uniunii Tineretului Comunist și care, prin aplicarea Legii nr. 360/2006 au trecut în patrimoniul reclamantei, acest debit fiind compus din: 244.439.307,78 RON reprezentând valoarea actualizată, în raport de rata inflației de 287.188,17 aplicabilă intervalului octombrie 1990 - martie 2007, a sumei de 850.850.585,97 ROL preluată de Statul Român în baza Decretului nr. 150/1990; 7.502.639,76 RON reprezentând valoarea actualizată, în raport de rata inflației de 287.188,17 RON aplicabilă intervalului octombrie 1990 - martie 2007 a sumei de 850.850.585,97 ROL preluată de Statul Român în baza Decretului nr. 150/1990, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 3885 din 29 martie 2011, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții B., Statul Român prin Ministerul de Finanțe și D., ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.

Prin Decizia civilă nr. 273 din 31 mai 2012 Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva Sentinței comerciale nr. 3885 din 29 martie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială; a fost respinsă cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul Prefectul Județului Constanța în interesul Statului Român prin Ministerul de Finanțe. A fost desființată sentința apelată și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin Decizia nr. 1403 din 2 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a VI-a civilă a respins ca nefondate recursurile declarate de pârâtele D. București și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva Deciziei civile nr. 273/2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Prin Sentința civilă nr. 2873 din 3 iunie 2014, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. și a pârâtului Statul Român prin Ministerul de Finanțe și s-a respins cererea formulată în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B.; a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B.; a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtele B. și Statul Român în contradictoriu cu chemata în garanție A., ca rămasă fără obiect.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut în esență următoarele:

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta B., aceasta este fondată, deoarece fondurile bănești pretinse prin această acțiune nu se mai află la această pârâtă, ele fiind transferate încă din 1 decembrie 1990 la D.. Și excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice este fondată, obligația de plată a sumelor de bani instituită prin art. 14 din Legea nr. 350/2006 revenind persoanei juridice la care conturile au fost deschise, respectiv D. SA.

Pe fondul cauzei s-a reținut că la data de 4 ianuarie 2007 pârâta D. a transferat suma totală de 352.169,98 RON către A., cu sediul în București, în contul acesteia deschis la C.. Această plată este valabilă, fiind de natură să exonereze pârâta D. SA de obligația de restituire a acestei sume, potrivit art. 1097 C. civ. Condițiile prevăzute de art. 1097 C. civ. sunt îndeplinite în cauză, plata sumei de 352.169,68 RON a fost făcută unei persoane juridice care avea denumirea și sediul prevăzute de Legea nr. 350/2006, respectiv A., cu sediul în București.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel A., solicitând admiterea și modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii cererii introductive și obligarea pârâților la plata sumei de 4.500.000 RON și a cheltuielilor de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 2074/A din 11 decembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a respins apelul formulat de apelanta A., ca nefondat.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București a reținut în esență următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (2) din Legea tinerilor nr. 350/2006, patrimoniul A. (apelanta) este constituit din fondurile bănești prevăzute în anexă și din alte active care au aparținut structurilor centrale ale fostei Uniuni a Tineretului Comunist. În anexa 1 la lege, la pct. 2 erau indicate sumele aferente conturilor nr. x, nr. y și nr. z, care au aparținut Comitetului Central al fostei Uniuni a Tineretului Comunist, aflate la B. - Sucursala Municipiului București.

Sub aspectul faptelor ilicite imputate intimatelor pârâte, reclamanta-apelantă invocă în mod contradictoriu în cererea introductivă inacțiunea, în sensul lipsei măsurilor concrete de anihilare a efectului negativ al inflației, prin schimburi valutare în monede stabile, utilizarea fondurilor în activitatea de creditare, investiții/plasamente, bonificații cu dobânzi aferente unui depozit de lungă durată, etc. și pe de altă parte, utilizarea sumelor respective în folosul băncii. Asemenea operațiuni nu sunt, însă, prin aprecierea de oportunitate și doza de risc aferent operațiunilor speculative, circumscrise obligației de conservare, care nu poate avea ca scop valorificarea și obținerea unui câștig, ci prezervarea substanței dreptului.

Banca nu poate datora despăgubiri care să acopere riscul de inflație, acesta fiind suportat de titularul sumelor deținute în conturile bancare.

Intimata-pârâtă D. SA a bonificat dobânda la vedere pentru sumele preluate de la fostul Comitet Central al Uniunii Tineretului Comunist, acestea fiind consemnate în conturi curente, fiind aplicabile dispozițiile art. 1604 C. civ.

Prin constituirea unui depozit de fonduri, instituția de credit dobândește proprietatea asupra sumelor de bani depuse, fiind obligată să restituie la cererea persoanei îndreptățite aceeași cantitate monetară, de aceeași specie.

Apelanta-reclamantă nu poate pretinde daune compensatorii pentru perioada octombrie 1990 - ianuarie 2007, aceasta fiind înființată abia în ianuarie 2007, tocmai în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea tinerilor nr. 350/2006, situația patrimoniului acesteia în ce privește fondurile bănești la care avea dreptul fiind reglementată expres în cuprinsul aceleiași legi.

Având în vedere că reclamanta apelantă și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 350/2006, întrucât fondurile bănești care au aparținut structurilor centrale ale fostei Uniuni a Tineretului Comunist fuseseră preluate încă din 30 noiembrie 1990 de către intimata-pârâtă D. SA, în mod corect s-a reținut lipsa calității procesuale pasive a pârâtelor intimate B. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, neexistând obligația acestora de a răspunde față de pretențiile formulate de reclamanta apelantă.

Disponibilul care a figurat în conturile preluate de intimata D. SA de la B., întreaga sumă de 352.169,98 RON a fost plătită în data de 4 ianuarie 2007 către A. (actuala Fundație Europeană pentru Tineret - chemata în garanție), aflându-ne în situația plăților făcute unui creditor aparent potrivit dispozițiilor art. 1097 C. civ.

Este îndeplinită condiția bunei-credințe a intimatei D. care a efectuat plata cu încrederea legitimă, dar eronată a calității chematei în garanție, de adevărat creditor. În actele constitutive ale intimatei chemate în garanție, având la data plății (4 ianuarie 2007) și o denumire identică cu a apelantei reclamante, se prevedea expres că patrimoniul acesteia cuprinde fondurile bănești și activele care au aparținut structurilor centrale ale fostei Uniuni a Tineretului Comunist, precum și că aceasta constituie succesorul în drepturi al fostei UTC la nivel central, actele fiind înregistrate în temeiul încheierii din 30 mai 2002 a Judecătoriei Constanța în registrul asociațiilor și fundațiilor.

Chemata în garanție și-a indicat drept sediu imobilul din București, chiar în imobilul care aparținuse Comitetului Central al fostei UTC și care, prin varianta inițială a Legii tinerilor nr. 350/2006 fusese atribuit în patrimoniul A..

Intimata s-a manifestat ca succesor al fostei UTC în conformitate cu Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București. În această calitate a solicitat D. transferul sumelor aferente conturilor care au aparținut fostului Comitet Central al UTC în contul A.. Președintele acestei fundații, E. face în prezent obiectul unui dosar penal, fiind inculpat pentru însușirea în nume personal a sumelor ridicate de la B. în numele fundației.

La data plății efectuate de B. - 4 ianuarie 2007 - către chemata în garanție, reclamanta-apelantă nici nu ar fi putut emite pretenții asupra fondurilor bănești aflate în conturile băncii, constituindu-se abia în data de 27 ianuarie 2007, iar în ce privește reprezentativitatea sub aspectul condițiilor relevate de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 350/2006 și implicit, calitatea sa procesuală, acestea au fost contestate și au primit o soluționare în instanță abia în data de 31 mai 2012.

Se poate reține eroarea de fapt asupra calității de creditor, care a existat la data efectuării plății, cunoașterea ulterioară a calității de creditor aparent a accipiensului (chemata în garanție) neputând, oricum, să afecteze valabilitatea plății, în aplicarea principiului "mala fides superveniens non nocet".

Cerința bunei-credințe este îndeplinită în persoana solvensului, nefiind o condiție și în ce privește creditorul aparent al cărui comportament nu are relevanță asupra plății.

Intimata-chemată în garanție se manifesta ca posesor al creanței, în sensul art. 1097 C. civ., respectiv prin aparența de reprezentativitate rezultată din actele sale constitutive, prin elementele de identificare privind numele și sediul și prin cererile repetate adresate intimatei D., comportându-se ca un titular legitim al creanței.

Prin efectul plății către creditorul aparent, debitorul-intimata D. este liberat de datorie, în privința sa obligația stingându-se prin plată.

Așa fiind, apelanta reclamantă are dreptul să se îndrepte pentru restituirea prestațiilor primite cu titlu de plată, fie pe calea unei acțiuni în răspundere civilă delictuală, fie a unei acțiuni întemeiate pe îmbogățirea fără justă cauză împotriva intimatei A. și nu a intimatelor pârâte.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate:

Hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 1097 C. civ.

D., în calitate de depozitar al respectivelor fonduri, avea obligația de a verifica calitatea celui care a solicitat restituirea și nu putea elibera sumele în baza unei cereri făcute de către o persoană juridică cu denumire similară.

Nu poate fi considerată "eroare" eliberarea unor sume către altcineva, doar pe considerentul că există o similitudine a numelui. Era de notorietate faptul că sumele erau ținute spre conservare până la reglementarea situației juridice, reglementare dată de Legea nr. 350/2006.

Hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 1604 C. civ.

În opinia recurentei, problemele de drept pe care le presupune soluționarea cauzei sunt următoarele:

- Interpretarea sintagmei "conservare", care nu poate însemna decât prezervarea valorii de cumpărare a fondurilor bănești.

- Admisibilitatea cuantificării prejudiciului produs ca efect al devalorizării monedei naționale.

- Neincidența prevederilor art. 1604 C. civ. care instituie principiul nominalismului monetar, luând în considerare faptul că în speță nu suntem în situația unui depozit voluntar.

Se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului și schimbarea în tot a sentinței de fond în sensul admiterii cererii introductive.

În drept sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În cauză, intimata D. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

De asemenea, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază recursul ca nefondat și acesta urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor Decretului-lege nr. 150/1990: "Bunurile, inclusiv fondurile bănești, aflate în patrimoniul fostei organizații a tineretului comunist, administrate în trecut pe plan central, trec în conservare la stat; regimul juridic al acestora urmează a fi stabilit ulterior, cu consultarea organizațiilor de tineret legal constituite la nivel național și a reprezentanților consiliilor fundațiilor pentru tineret din județe și municipiul București".

Comitetul Central al UTC a deținut conturi curente în B., iar prin preluarea activității comerciale a B. de către D., același regim de cont curent s-a menținut și după preluarea în B., în cadrul activității comerciale a băncii.

Așadar, conturile au funcționat în regim de cont curent cu capitalizarea dobânzii curente.

Contrar criticilor recurentei, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 1604 C. civ. de la 1864.

O bancă comercială nu datorează despăgubiri care să acopere riscul inflaționist. Riscul devalorizării monedei este suportat exclusiv de titularul sumelor de bani deținute în conturi bancare.

Banca restituie aceiași sumă indiferent de fluctuația puterii de cumpărare a banilor depuși și de deprecierea monedei naționale.

Așa fiind, hotărârea recurată nu a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 1604 C. civ. potrivit cărora: "Depozitarul trebuie să înapoieze tot acel lucru ce a primit.

Un depozit de bani, când depozitarul, conform art. 1602, făcuse întrebuințare de dânsul, trebuie să se restituie în acele monede în care s-a făcut, atât în cazul de sporire, cât și în acela de scădere a valorii lor".

În sarcina B. în evidențele căreia au figurat conturile curente în care au fost transferate fondurile bănești ale Comitetului Central al UTC de la D. nu a fost stabilită vreo obligație de conservare a sumelor.

La momentul introducerii acțiunii reclamantei, la B. nu mai figurau conturile Comitetului Central al UTC.

Disponibilul a fost virat la 4 ianuarie 2007 către A. cu sediul în București, la solicitarea acesteia.

În favoarea acestei Fundații a operat aparența de drept, ceea ce a permis eliberarea sumelor din conturile fostei UTC. Astfel, A. a prezentat adresa Secretariatului General al Guvernului care atesta existența fundației și a prevederilor statutare ale acesteia referitor la succesiunea în drepturi privind patrimoniul fostului Comitet Central al UTC, statut autorizat de instanțele de judecată.

În cauză sunt întrunite cerințele art. 1097 C. civ., intimata D. SA făcând plata unei persoane ce avea, aparent, calitatea de creditor.

Astfel, elementele de identificare ale persoanei juridice, respectiv denumirea și sediul erau cele menționate de Legea nr. 350/2006 ca fiind cele ale creditorului îndreptățit să pretindă plata sumelor aflate în conturile menționate la pct. 2 din Anexa Legii nr. 350/2006.

Statutul acestei persoane juridice, înregistrat în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor corespundea atât din punct de vedere al obiectivelor fundației cât și în ceea ce privește mențiunile privind patrimoniul cu prevederile Decretului Lege nr. 150/1990 și Legii nr. 350/2006.

În aceste condiții B. nu ar fi putut refuza transferul banilor către A. cu sediul menționat la pct. 1 al Anexei Legii nr. 350/2006, respectiv în București.

Așa fiind, decizia recurată nu a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 1097 C. civ.

Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea deciziei recurate, și, pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. București împotriva Deciziei civile nr. 2074 A din 11 decembrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 noiembrie 2016.

Procesat de GGC - CL