ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2145/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 23 din 19 februarie

2010 Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondată plângerea formulată de

petentul C.I. împotriva Rezoluției nr. 629/P/2009 din 28 octombrie 2009 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești precum și a Rezoluției nr.

1353/II/2/2009 din 10 decembrie 2009 a procurorului general al aceluiași

parchet.

Instanța a reținut,

în esență, că la data de 7 octombrie 2009 petentul C.I. a formulat plângere

penală împotriva comisarului de poliție T.D., șeful Poliției orașului Vălenii

de Munte, jud. Prahova, arătând că este nemulțumit de modul în care i-au fost

rezolvate plângerile anterioare, suspectând anumite relații ale șefului

poliției cu persoanele reclamate și pentru faptul că la data de 27 mai 2009,

când s-a prezentat la poliție pentru a depune o altă plângere, comisarul a avut

față de el o comportare necorespunzătoare, refuzând să-i primească sesizarea și

insultându-l.

Prin Rezoluția nr.

629/P/2009 din 28 octombrie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunilor prev. de art.

246 C. pen. și art. 250 C. pen., constatând că faptele nu există.

Procurorul a

constatat, urmare actelor premergătoare efectuate, că plângerea din 27 mai 2009

a petentului C.I. a fost înregistrată la aceeași dată sub nr. 829237 în

evidențele Poliției oraș Vălenii de Munte, fiind repartizată pentru verificare

subinspectorului E.I.

La data de 2 iunie

2009 petentul a fost ascultat de ofițerul de poliție și, de asemenea, a fost

ascultat și C.D., fratele petentului, care a arătat că acesta din urmă este

bolnav psihic, cu diagnosticul „schizofrenie paranoidă”.

Verificând situația

plângerilor anterioare ale petentului, s-a constatat că unele sunt înregistrate

cu petiții iar rezultatul verificărilor a fost comunicat sus-numitului iar

altele sunt înregistrate și formate dosare penale (Dosar nr. 285/P/2009, Dosar

nr. 994/P/2009).

Ofițerul de poliție a

întocmit, urmare verificărilor, procesul-verbal din 1 iunie 2009 și raportul

din 3 iunie 2009 și în final raportul din 9 iunie 2009, cu propunerea de

clasare a lucrării, aprobat de șeful Poliției orașului Vălenii de Munte.

Constatările și

rezultatul verificărilor au fost comunicate petentului C.I.

Procurorul a reținut

că nu se confirmă comportarea abuzivă reclamată de petent, ce ar fi avut-o

comisarul T.D. la data de 27 mai 2009 și nici alte acte contrare atribuțiilor

de serviciu ale aceluiași ofițer, în legătură cu dispunerea verificării

plângerilor sus-numitului.

Plângerea petentului

împotriva acestei rezoluții de neurmărire a fost respinsă prin Rezoluția nr.

1353/II/2/2009 din 10 decembrie 2009 a procurorului general al Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Ploiești.

Împotriva rezoluției

de neurmărire, în conformitate cu prevederile art. 278

1

C. proc.

pen., petentul a formulat plângere la judecătorul Curții de Apel Ploiești,

care, așa cum s-a arătat, prin Sentința penală nr. 23 din 19 februarie 2010 a

respins-o ca nefondată.

Instanța a constatat

că ofițerul de poliție T.D. a procedat în conformitate cu dispozițiile legale

în ce privește activitatea de primire și soluționare a petițiilor,

nedovedindu-se nici pretinsa purtare abuzivă din data de 27 mai 2009, fiind

stabilit că plângerea petentului din acea dată a fost primită și înregistrată

și, de asemenea, că s-au efectuat verificările legale.

Hotărârea

sus-menționată a fost atacată de petiționar cu recurs, nemotivat în scris,

solicitând oral, la dezbateri, tragerea la răspundere a comisarului de poliție

întrucât i-a clasat petiția.

Verificând hotărârea

atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar sub toate aspectele, în

conformitate cu disp. art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte constată că recursul nu este fondat.

Petiționarul C.I. a

formulat plângere împotriva comisarului T.D., șeful Poliției orașului Vălenii de

Munte, nemulțumit fiind de modul în care ofițerul de poliție desemnat să

efectueze verificări în legătură cu plângerile sale anterioare, și-a îndeplinit

obligațiile de serviciu și, în mod direct, pentru că la 27 mai 2009 când a

depus o altă plângere, șeful de poliție l-ar fi apelat cu expresia „vino

dracului încoace”.

Instanța, prin

hotărârea atacată, a analizat judicios aspectele invocate de petent și a

constatat întemeiat că plângerea acestuia împotriva rezoluției de netrimitere

în judecată este nefondată.

Atribuțiile șefului

unei unități de poliție în privința petițiilor constau în asigurarea, prin

măsuri de organizare interne, primirii și înregistrării acestora precum și în

delegarea lucrătorilor de poliție cu efectuarea verificărilor conform dispozițiilor

legale și, după caz, aprobarea clasării sau sesizării procurorului pentru

soluționare în regim procesual penal.

Aceste atribuții au

fost îndeplinite de comisarul de poliție reclamat.

Întemeiat s-a reținut

că nu există dovezi cu privire la fapta din 27 mai 2009 constând în folosirea

unor expresii jignitoare reproduse anterior, de către comisarul T.D. la adresa

petentului.

Constatând că

hotărârea atacată, prin care a fost respinsă plângerea petentului împotriva

rezoluției procurorului de netrimitere în judecată, este legală și temeinică,

Înalta Curte urmează să respingă ca nefondat recursul petentului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul C.I. împotriva Sentinței penale nr.

23 din 19 februarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 1 iunie 2010.

Procesat

de GGC - NN