ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2335/2010

Asupra cauzei penale de față; Prin Sentința penală 138 din 04 martie 2009 a Tribunalului Galați s-a respins ca nefondată cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 33 din 24 mai 1989 a Tribunalului Galați formulată de condamnatul P.I. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la nr. 8287 din 23 decembrie 2009, petentul-condamnat P.I. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 33/1989 a Tribunalului Galați prin care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 25 ani închisoare. În motivarea cererii de revizuire condamnatul a precizat că judecata nu s-a desfășurat în mod legal deoarece nu a avut apărare asigurată, iar organele judiciare care au instrumentat cauza au comis abuzuri și infracțiuni în legătură cu această cauză.

În cauză s-au efectuat cercetări de către Parchetul de pe lângă Tribunalului Galați conf. art. 397 - 399 C. proc. pen., s-a întocmit referat care a concluzionat că cererea de revizuire formulată de petentul-condamnat P.I. nu poate fi admisă. Apărătorul ales al condamnatului-revizuent a solicitat la termenul de judecată din 04 martie 2009 admiterea cererii de revizuire, desființarea hotărârii de condamnare și punerea în libertate a condamnatului pentru o rejudecare a cauzei pe fond. Reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată. S-a apreciat că cererea de revizuire formulată de condamnatul P.I. este nefondată. Revizuirea este o cale extraordinară de atac și poate fi formulată împotriva hotărârilor penale definitive, atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă a cauzei, dar numai pentru motivele strict prev. de art. 394 lit. a) - e) C. proc.

pen. Motivele legale de revizuire prev. de art. 394 C. proc. pen. vizează aspecte precum: descoperirea unor împrejurări sau situații care nu erau cunoscute de instanță: declarații mincinoase ale martorilor sau experților, organele judiciare au comis fapte penale în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, s-au descoperit înscrisuri false care au stat la baza condamnării, două sau mai multe hotărâri penale definitive nu se pot concilia. Din enumerarea motivelor legale de revizuire arătate mai sus, s-a constatat că cererea condamnatului P.I. nu poate fi admisă deoarece aspectele arătate de acesta „ca motive" de revizuire nu pot fi încadrate la art. 394 C. proc. pen. Astfel, condamnatul P.I.

a arătat că nu i s-a asigurat apărarea corespunzătoare, ori acest motiv nu este un motiv de revizuire, iar pe de altă parte la momentul soluționării cauzei, inclusiv în căile ordinare de atac, s-au respectat prevederile privind asistența juridică a inculpatului. Pe de altă parte, nu există niciun indiciu că organele judiciare, experții sau martorii audiați ar fi comis fapte penale în legătură cu cauza în care revizuentul P.I. a avut calitate de inculpat și oricum existența unor vinovății penale în acest sens se poate dovedi numai cu hotărâri definitive de condamnare a persoanelor care au instrumentat cauza sau care au avut calitate de martor sau expert. În calea de atac a revizuirii nu este permisă prelungirea probei testimoniale sau administrarea altor probe care din punct de vedere tehnic nu mai pot releva nimic.

Susținerea revizuentului, prin apărător, în sensul de a se efectua o nouă expertiză a victimelor nu mai este posibilă deoarece infracțiunea de omor a fost comisă în urmă cu 21 ani la data de 1 septembrie 1988, ori după o perioadă atât de îndelungată probele biologice nu mai pot fi prelevate eficient deoarece cadavrul victimelor este descompus. Dosarul de fond și hotărârea de condamnare relevă fără echivoc vinovăția revizuentului P.I., faptul că această vinovăție a rezultat din mai multe probe administrate inclusiv declarații de martori, declarația părții vătămate B.V. Coinculpatul P.H. a confirmat participația inculpatului P.I. și a dat amănunte cu privire la întreaga situația de fapt fără să se facă presiuni asupra sa în faza de urmărire penală sau în faza de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul revizuent P.I. Revizuentul condamnat P.I. a solicitat admiterea apelului și în rejudecare admiterea cererii de revizuire. Urmare admiterii cererii de revizuire, condamnatul a solicitat rejudecarea cauzei și achitarea sa conform art. 11 pct. 2 lit. a) în ref. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 - art. 176 lit. b) și d) C. proc. pen. A susținut condamnatul că pe parcursul soluționării cauzei pe fond i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, lipsindu-l de posibilitatea de a avea un apărător. Tot cu privire la acest aspect, condamnatul a arătat că judecătorul care i-a soluționat cauza pe fond a comis un abuz.

Prin Decizia penală nr. 123/A din 7 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală, a fost respins ca nefondat apelul condamnatului. A fost obligat revizuentul la 300 RON cheltuieli judiciare către stat. Analizând cauza prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, s-a constatat că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică. Așa cum a reținut și instanța de fond, s-a considerat că aspectele invocate de condamnat în susținerea cererii nu se încadrează în cazurile strict și limitativ reglementate de art. 394 C. proc. pen. Susținerile condamnatului, în sensul că i-a fost încălcat dreptul la apărare prin neasigurarea asistenței juridice de către un avocat, așa cum prevăd dispozițiile art. 171, art. 172 și art. 6 C. proc.

pen., nu reprezintă o împrejurare nouă care să conducă la admiterea cererii de revizuire. Nici susținerea conform căreia judecătorul care a procedat la condamnarea sa ar fi comis un abuz, prin încălcarea drepturilor sale la un proces echitabil, nu poate fi încadrată în vreunul din cazurile reglementate de instituția revizuirii. Având în vedere cele mai sus arătate, față de împrejurarea că în speță nu este incidență nicio cauză care să impună desființarea hotărârii primei instanțe, a fost respins ca nefondat apelul declarat de condamnatul revizuent. Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul condamnat invocând cazurile de casare prev.de art. 385 9 pct. 9 și 10 C. proc. pen. Se arată că motivarea instanțelor de fond și apel este greșită și contrară unei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care statuează că desemnarea unui singur apărător pentru doi inculpați cu interese contrarii, echivalează cu neasistarea lor.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) și (2) C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri penale definitive poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, fapte sau împrejurări pe baza cărora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare. Pentru a fi incident acest caz de revizuire, cu referire la existența unei hotărâri de condamnare, este necesar ca după rămânerea definitivă a acesteia să se fi descoperit elemente noi, de natură a influența stabilirea situației de fapt și a vinovăției condamnatului, în sensul că pe baza acestora se ajunge la o soluție diametral opusă (achitare în loc de condamnare), înlăturându-se pe această cale eroarea judiciară existentă în hotărârea rămasă definitivă.

În speță, Înalta Curte constată că prin cererea de revizuire ce face obiectul prezentei cauze, condamnatul a invocat în principal încălcarea dreptului la apărare de către instanța de recurs, prin asistarea de către același apărător a unor inculpați cu interese contrare. De asemenea,condamnatul a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa și a solicitat completarea actelor medico-legale privind cauza decesului victimei. Or, potrivit celor expuse anterior, motivele concrete invocate de către condamnat nu pot susține o cerere de revizuire, fiind vorba despre neregularități procedurale ori despre reaprecierea respectiv prelungirea probatoriului asupra unor chestiuni deja tranșate prin hotărârea definitivă de condamnare.

Aceste aspecte nu se circumscriu niciunuia dintre cazurile în care se poate cere revizuirea unei hotărâri penale definitive,așa cum corect au reținut și motivat instanțele de fond și apel. În consecință,recursul este nefondat și va fi respins conform art. 385 15 pct. lit. b) C. proc. pen.,cu obligarea revizuentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat P.I. împotriva Deciziei penale nr. 123/A din 7 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 iunie 2010.