ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2335/2010

Asupra cauzei penale

de față;

Prin Sentința penală 138 din 04 martie 2009 a

Tribunalului Galați s-a respins ca nefondată cererea de revizuire a Sentinței

penale nr. 33 din 24 mai 1989 a Tribunalului Galați formulată de condamnatul

P.I.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la nr. 8287 din 23 decembrie 2009,

petentul-condamnat P.I. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 33/1989 a

Tribunalului Galați prin care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 25

ani închisoare.

În motivarea cererii

de revizuire condamnatul a precizat că judecata nu s-a desfășurat în mod legal

deoarece nu a avut apărare asigurată, iar organele judiciare care au

instrumentat cauza au comis abuzuri și infracțiuni în legătură cu această

cauză.

În cauză s-au

efectuat cercetări de către Parchetul de pe lângă Tribunalului Galați conf.

art. 397 - 399 C. proc. pen., s-a întocmit referat care a concluzionat că

cererea de revizuire formulată de petentul-condamnat P.I. nu poate fi admisă.

Apărătorul ales al

condamnatului-revizuent a solicitat la termenul de judecată din 04 martie 2009

admiterea cererii de revizuire, desființarea hotărârii de condamnare și punerea

în libertate a condamnatului pentru o rejudecare a cauzei pe fond.

Reprezentantul

Parchetului a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată.

S-a apreciat că

cererea de revizuire formulată de condamnatul P.I. este nefondată.

Revizuirea este o

cale extraordinară de atac și poate fi formulată împotriva hotărârilor penale

definitive, atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă

a cauzei, dar numai pentru motivele strict prev. de art. 394 lit. a) - e) C.

proc. pen.

Motivele legale de

revizuire prev. de art. 394 C. proc. pen. vizează aspecte precum: descoperirea

unor împrejurări sau situații care nu erau cunoscute de instanță: declarații

mincinoase ale martorilor sau experților, organele judiciare au comis fapte

penale în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, s-au descoperit

înscrisuri false care au stat la baza condamnării, două sau mai multe hotărâri

penale definitive nu se pot concilia.

Din enumerarea

motivelor legale de revizuire arătate mai sus, s-a constatat că cererea

condamnatului P.I. nu poate fi admisă deoarece aspectele arătate de acesta „ca

motive" de revizuire nu pot fi încadrate la art. 394 C. proc. pen.

Astfel, condamnatul

P.I. a arătat că nu i s-a asigurat apărarea corespunzătoare, ori acest motiv nu

este un motiv de revizuire, iar pe de altă parte la momentul soluționării

cauzei, inclusiv în căile ordinare de atac, s-au respectat prevederile privind

asistența juridică a inculpatului.

Pe de altă parte, nu

există niciun indiciu că organele judiciare, experții sau martorii audiați ar

fi comis fapte penale în legătură cu cauza în care revizuentul P.I. a avut

calitate de inculpat și oricum existența unor vinovății penale în acest sens se

poate dovedi numai cu hotărâri definitive de condamnare a persoanelor care au

instrumentat cauza sau care au avut calitate de martor sau expert.

În calea de atac a

revizuirii nu este permisă prelungirea probei testimoniale sau administrarea

altor probe care din punct de vedere tehnic nu mai pot releva nimic.

Susținerea

revizuentului, prin apărător, în sensul de a se efectua o nouă expertiză a

victimelor nu mai este posibilă deoarece infracțiunea de omor a fost comisă în

urmă cu 21 ani la data de 1 septembrie 1988, ori după o perioadă atât de

îndelungată probele biologice nu mai pot fi prelevate eficient deoarece

cadavrul victimelor este descompus.

Dosarul de fond și

hotărârea de condamnare relevă fără echivoc vinovăția revizuentului P.I.,

faptul că această vinovăție a rezultat din mai multe probe administrate

inclusiv declarații de martori, declarația părții vătămate B.V.

Coinculpatul P.H. a

confirmat participația inculpatului P.I. și a dat amănunte cu privire la

întreaga situația de fapt fără să se facă presiuni asupra sa în faza de

urmărire penală sau în faza de judecată.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel condamnatul revizuent P.I.

Revizuentul condamnat

P.I. a solicitat admiterea apelului și în rejudecare admiterea cererii de revizuire.

Urmare admiterii

cererii de revizuire, condamnatul a solicitat rejudecarea cauzei și achitarea

sa conform art. 11 pct. 2 lit. a) în ref. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 - art. 176 lit. b) și d) C. proc.

pen.

A susținut

condamnatul că pe parcursul soluționării cauzei pe fond i-a fost încălcat

dreptul la un proces echitabil, lipsindu-l de posibilitatea de a avea un

apărător. Tot cu privire la acest aspect, condamnatul a arătat că judecătorul

care i-a soluționat cauza pe fond a comis un abuz.

Prin Decizia penală

nr. 123/A din 7 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală, a fost

respins ca nefondat apelul condamnatului.

A fost obligat

revizuentul la 300 RON cheltuieli judiciare către stat.

Analizând cauza prin

prisma motivelor de apel cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de

drept, s-a constatat că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.

Așa cum a reținut și

instanța de fond, s-a considerat că aspectele invocate de condamnat în

susținerea cererii nu se încadrează în cazurile strict și limitativ

reglementate de art. 394 C. proc. pen.

Susținerile

condamnatului, în sensul că i-a fost încălcat dreptul la apărare prin

neasigurarea asistenței juridice de către un avocat, așa cum prevăd

dispozițiile art. 171, art. 172 și art. 6 C. proc. pen., nu reprezintă o

împrejurare nouă care să conducă la admiterea cererii de revizuire.

Nici susținerea

conform căreia judecătorul care a procedat la condamnarea sa ar fi comis un

abuz, prin încălcarea drepturilor sale la un proces echitabil, nu poate fi

încadrată în vreunul din cazurile reglementate de instituția revizuirii.

Având în vedere cele

mai sus arătate, față de împrejurarea că în speță nu este incidență nicio cauză

care să impună desființarea hotărârii primei instanțe, a fost respins ca

nefondat apelul declarat de condamnatul revizuent.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs revizuentul condamnat invocând cazurile de casare

prev.de art. 385

9

pct. 9 și 10 C. proc. pen. Se arată că motivarea

instanțelor de fond și apel este greșită și contrară unei decizii a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, care statuează că desemnarea unui singur apărător

pentru doi inculpați cu interese contrarii, echivalează cu neasistarea lor.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate

Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Potrivit art. 394

alin. (1) lit. a) și (2) C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri penale

definitive poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au

fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, fapte sau împrejurări pe

baza cărora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a

procesului penal ori de condamnare.

Pentru a fi incident

acest caz de revizuire, cu referire la existența unei hotărâri de condamnare,

este necesar ca după rămânerea definitivă a acesteia să se fi descoperit

elemente noi, de natură a influența stabilirea situației de fapt și a

vinovăției condamnatului, în sensul că pe baza acestora se ajunge la o soluție

diametral opusă (achitare în loc de condamnare), înlăturându-se pe această cale

eroarea judiciară existentă în hotărârea rămasă definitivă.

În speță, Înalta

Curte constată că prin cererea de revizuire ce face obiectul prezentei cauze,

condamnatul a invocat în principal încălcarea dreptului la apărare de către

instanța de recurs, prin asistarea de către același apărător a unor inculpați

cu interese contrare.

De

asemenea,condamnatul a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea

infracțiunii reținute în sarcina sa și a solicitat completarea actelor

medico-legale privind cauza decesului victimei.

Or, potrivit celor

expuse anterior, motivele concrete invocate de către condamnat nu pot susține o

cerere de revizuire, fiind vorba despre neregularități procedurale ori despre

reaprecierea respectiv prelungirea probatoriului asupra unor chestiuni deja

tranșate prin hotărârea definitivă de condamnare.

Aceste aspecte nu se

circumscriu niciunuia dintre cazurile în care se poate cere revizuirea unei

hotărâri penale definitive,așa cum corect au reținut și motivat instanțele de

fond și apel.

În

consecință,recursul este nefondat și va fi respins conform art. 385

15

pct. lit. b) C. proc. pen.,cu obligarea revizuentului la plata cheltuielilor

judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

revizuentul condamnat P.I. împotriva Deciziei penale nr. 123/A din 7 decembrie

2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurentul

revizuent condamnat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 iunie 2010.