ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1858/2011

Asupra recursului

penal de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 123 din 17 mai 2010

a Tribunalului Mehedinți, a fost condamnat inculpatul P.N., în baza art. 20

raportat la art. 174 cu aplicarea art. 73 lit. b), 74 lit. c) și 76 alin. (2)

C. pen. la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-au aplicat

dispozițiile art. 71 și 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.,

iar potrivit art. 86

1

din același cod, s-a dispus suspendarea

executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 6

ani.

Totodată, s-a dispus

ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (1) lit. a), b), c), și d), alin. (2) și alin. (3) C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

Conform art. 118 lit.

b) C. pen., s-a dispus confiscarea toporului corp delict ridicat de la

inculpat.

S-a luat act că

partea vătămată B.N. nu s-a constituit parte civilă.

Inculpatul a fost

obligat la plata sumei de 1.686,17 RON către S.C.U. Craiova.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut că în ziua de 24 iulie 2009 inculpatul P.N.

și fiica sa, P.M.D. s-au deplasat cu căruța la un teren situat în punctul „I.”

în apropierea comunei B. După ce inculpatul a cosit iarbă și a încărcat-o în

căruță, a plecat spre casă împreună cu fiica sa, iar pe traseu, pe drumul

situat în câmp, inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată B.N., care se afla

lângă un autoturism D. de culoare neagră având capota ridicată.

Pe fondul unui

conflict anterior dintre inculpat și fiul părții vătămate, acesta din urmă i-a

cerut inculpatului să oprească pentru a discuta și l-a apucat de tricou și l-a

tras pe inculpat din căruță.

Cei doi au început să

se lovească reciproc, inculpatul a căzut cu spatele pe sol, iar partea

vătămată, fiind poziționată deasupra acestuia, a continuat să îl lovească.

Pentru a-și asigura

scăparea, inculpatul a mușcat-o pe partea vătămată de urechea dreaptă.

După aceea,

inculpatul a mers la căruță, a luat toporul și i-a aplicat câteva lovituri în

zona capului părții vătămate care se afla la pământ.

Partea vătămată a

rămas pe sol, iar inculpatul s-a urcat în căruță și a plecat de la locul

faptei. În drum spre casă, inculpatul a oprit căruța și a coborât pentru a se

spăla de sânge într-un pârâu. Cu acest prilej a fost observat de martorul

B.M.A., pe care l-a amenințat cu moartea dacă va spune vreunei persoane despre

acest fapt.

Ulterior, partea

vătămată a reușit să se ridice de la pământ și s-a urcat în autoturism cu

intenția de a merge acasă, dar după câteva sute de metri, întrucât s-a simțit

rău, a coborât din autoturism și a rămas lângă acesta.

Aici a fost găsită de

fratele său, B.M., apoi a ajuns și nepotul părții vătămate, B.I., care cu

autoturismul propriu a transportat partea vătămată în sat.

A fost anunțată

salvarea, iar partea vătămată a fost transportată la S.J. Drobeta-Turnu

Severin, apoi la S.J.U. Craiova, unde a fost internată în perioada 25 iulie - 9

august 2009.

Potrivit raportului

de constatare medico-legală întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova

la 6 octombrie 2009, partea vătămată a fost internată la Secția Neurochirurgie,

cu diagnosticul „traumatism cranio-cerebral grad II, plăgi multiple craniene,

contuzie frontală dreapta, cu plagă subiacentă, contuzie mediană dreapta (lipsa

de substanță), edem perilezionar parietal drept posterior, supraventricular,

fractură cominutivă cu minimă înfundare parietal dreapta posterior, hematom

epicranian parietal dreapta posterior”. S-a concluzionat că partea vătămată a

prezentat leziuni de violență ce pot data din 24 iulie 2009, că acestea au

putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure și cu un corp

tăietor-despicător, posibil topor, loviturile au putut fi aplicate din față,

lateral dreapta stânga, că leziunile de violență au necesitat 45 - 50 zile de

îngrijiri medicale și că ele au pus în primejdie viața victimei.

S-a apreciat că fapta

întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., că inculpatul a acționat cu

intenția de ucidere a victimei și că a fost posibilă salvarea vieții acesteia

datorită îngrijirilor medicale acordate în timp util.

Totodată s-a apreciat

că fapta a fost comisă în condițiile art. 73 lit. b) C. pen., avându-se în

vedere că victima a declanșat conflictul, că i-a cerut inculpatului să

oprească, apoi l-a tras din căruță pe acesta și l-a lovit.

Având în vedere

conduita sinceră a inculpatului, s-au aplicat și dispozițiile art. 74 lit. e)

C. pen.

S-a mai apreciat că

scopul pedepsei, care a fost individualizată sub minimul prevăzut de lege,

poate fi atins chiar fără executare, aplicându-se dispozițiile art. 86 C. pen.

Situația de fapt și

vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza procesului-verbal de

constatare întocmit de organele de urmărire penală, a declarațiilor părții

vătămate B.N., a declarațiilor martorilor B.A.G. și B.M., probe coroborate cu

declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.

Prin Decizia penală

nr. 248 din 7 decembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori, s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul

P.N., a fost admis apelul declarat de procuror și s-a desființat hotărârea

primei instanțe.

Rejudecând cauza, s-a

dispus înlăturarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen. și condamnarea

inculpatului P.N., în baza art. 20 raportat la art. 174 lit. c) și 76 alin. (2)

C. pen., la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-au aplicat

dispozițiile art. 71 și 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Inculpatul a fost

obligat la plata sumei de 843,085 RON, cheltuieli de spitalizare către partea

civilă S.C.J.U. Craiova.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Pentru a decide

astfel, instanța de control judiciar a luat act de manifestarea de voință a

inculpatului de a-și retrage apelul declarat.

Referitor la apelul

declarat de parchet, s-a apreciat că în mod greșit s-a dispus suspendarea

executării sub supraveghere a pedepsei aplicate și s-a considerat că executarea

acesteia într-un loc de deținere este de natură a asigura scopul preventiv,

educativ și sancționator al pedepsei.

S-a avut în vedere că

anterior inculpatul a mai fost condamnat pentru infracțiuni de violență

prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., în anul 1993, și de art. 182 alin. (1)

C. pen., în anul 1999.

Sub aspectul laturii

civile s-a considerat că suma acordată părții civile S.C.J.U. Craiova se impune

a fi redusă în proporție de 50%, având în vedere incidența dispozițiilor art.

73 lit. b) C. pen.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul care, invocând dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susținut că pedeapsa aplicată de instanța de

apel a fost greșit individualizată și a solicitat, în raport și cu dispozițiile

art. 320

1

din același cod, menținerea soluției primei instanțe.

Recursul declarat nu

este întemeiat.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului P.N. în săvârșirea în ziua de

24 iulie 2009 a infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 cu

aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Probele administrate

în cauză, evocate anterior, au confirmat că la data arătată, partea vătămată

B.N. l-a tras pe inculpat din căruță și l-a lovit, apoi cei doi s-au îmbrâncit

și lovit reciproc, inculpatul fiind doborât la pământ și lovit de partea

vătămată. După ce a scăpat, inculpatul a luat toporul și cu tăișul acestuia i-a

aplicat părții vătămate, care se afla la pământ, cu intensitate, mai multe

lovituri în zona capului, cauzându-i leziuni care i-au pus în primejdie viața

și au necesitat 45 - 50 zile de îngrijiri medicale.

Având în vedere

obiectul folosit, apt de a produce moartea, intensitatea loviturii și zona

vitală vizată, în mod justificat instanțele au apreciat că, pe plan subiectiv,

inculpatul, sub imperiul provocării victimei, a acționat cu intenția de

suprimare a vieții victimei, rezultat care nu s-a produs, ca urmare a

îngrijirilor medicale prompt acordate.

Referitor la pedeapsa

aplicată, se constată că aceasta a fost în mod justificat individualizată sub

minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere, potrivit art. 72, 74 lit. c) și

76 alin. (2) C. pen., pericolul social grav al faptei, împrejurările săvârșirii

ei, în condițiile circumstanței atenuante a provocării, dar și persoana

inculpatului, care a recunoscut și regretat fapta.

Se mai constată că

această pedeapsă cu executare în loc de detenție, conform art. 57 C. pen., este

de natură a asigura, potrivit art. 52 din același cod, prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni, constrângerea și reeducarea inculpatului și reintegrarea lui

în comunitate.

Mai este de menționat

că la stabilirea acestei modalități de executare, instanța de apel a avut în

mod justificat în vedere că anterior inculpatul a mai fost condamnat pentru

infracțiuni de violență, prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., comisă în

anul 1993, și de art. 182 alin. (1) C. pen., comisă în anul 1999, ultima

pedeapsă fiind executată în loc de detenție și că potrivit referatului de

evaluare aflat în dosar, inculpatul are șanse de reabilitare comportamentală și

reintegrare socială, condiționate de diminuarea agresivității sale.

În sfârșit, relativ

la susținerea din recurs în sensul că s-ar impune reducerea pedepsei în

condițiile art. 320 C. proc. pen., este de precizat că dispozițiile acestui

text, introdus prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010, intrată în

vigoare la 25 noiembrie 2010, sunt incidente numai în fața instanței de fond,

până la începerea cercetării judecătorești, nicidecum în faza căilor de atac.

Față de

considerentele ce preced, constatând întemeiate criticile formulate de

inculpatul-recurent și nerezultând existența unor cazuri de casare din cele

prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în

considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și

a art. 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge ca nefondat recursul

declarat de inculpatul P.N., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare

către stat.

Se va stabili ca

onorariul pentru apărătorul din oficiu, în sumă de 25 RON, până la prezentarea

apărătorului ales, să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpatul P.N. împotriva Deciziei penale nr. 248 din 7

decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Obligă

recurentul-inculpat la plata sumei de 225 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 9 mai 2011.