ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3760/2011

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 45 din 10 martie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, - în Dosarul nr. 2508/54/2010, s-a dispus, în baza art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, modificată, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. art. 76 lit. d) C. pen., condamnarea inculpatului S.M., la pedeapsa de 1 an închisoare. S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C. pen., de 3 ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În data de 19 iulie 2010, în jurul orelor 14,00, inculpatul s-a deplasat cu autoturismul la casa părintească situată în cartierul Mofleni din municipiul Craiova, intrând pe o stradă cu sens unic de circulație. La ieșirea din parcare, inculpatul s-a încadrat pe contrasens, intenționând să conducă în acest mod până la intersecția din zona „A.C.R.”.

După ce a parcurs câțiva zeci de metri pe contrasens, autoturismul inculpatului a intrat în coliziune frontală cu un autoturism M., înmatriculat sub nr. X, condus regulamentar de martorul V.B.A. care, datorită impactului, a fost proiectat în autoturismul marca T., cu număr de înmatriculare x, condus de martora B.D.A., care circula în spatele său. În urma impactului s-a produs avarierea autoturismelor, iar în momentul în care martorii V.B.A. și B.D. au încercat să discute cu inculpatul, au observat că acesta era incoerent, aflându-se în stare de ebrietate. În aceste împrejurări, au fost sesizate organele de poliție, dar inculpatul a părăsit locul accidentului, parcurgând câteva sute de metri, până în zona Pieței Vechi, parcând autoturismul pe str. Felix Aderca.

După câteva minute, inculpatul s-a întors pe jos la locul accidentului, iar în momentul în care a fost recunoscut de martori, a susținut că este victima unei confuzii, nefiind implicat în nici un eveniment rutier. În aceeași după-amiază, lucrătorii de poliție, însoțiți de martorul B.M.I. s-au întors la locul producerii accidentului și, în urma cercetărilor, a fost depistat autoturismul proprietatea inculpatului, parcat pe str. Felix Aderca, autoturism care prezenta multiple avarii. În drept, fapta inculpatului, care, în data de 19 iulie 2010, în jurul orelor 14,00, a condus pe drumurile publice din municipiul Craiova un autoturism, producând un accident rutier soldat cu avarierea altor două autoturisme, după care, a refuzat testarea dar și recoltarea probelor biologice, a fost încadrată în dispozițiile art. 87 alin. (5) din O.U.G.

nr. 195/2002. Instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului, aplicându-i acestuia o pedeapsă de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a acesteia. Împotriva sentinței a declarat recurs inculpatul S.M. invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 2, 18 și 14 C. proc. pen. Recurentul inculpat a apreciat că fapta reținută în sarcina sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. A recunoscut că a consumat băuturi alcoolice, dar după accidentul rutier și de aceea a refuzat testarea și implicit recoltarea probelor biologice. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Condamnarea inculpatului S.M. s-a dispus pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că, în data de 19 iulie 2010, în jurul orelor 14,00, a condus pe drumurile publice din municipiul Craiova un autoturism „D.” înmatriculat sub nr. x, producând un accident rutier în care au fost implicate alte două autoturisme, după care, la sosirea organelor de poliție, a refuzat testarea pentru stabilirea alcoolemiei dar și recoltarea probelor de sânge. Materialul probator administrat în cauză susține în întregime acuzațiile formulate împotriva inculpatului, ambele instanțe reținând corect vinovăția acesteia, încadrarea juridică și circumstanțele săvârșirii faptelor.

Susținerea inculpatului, în sensul că a condus băuturi alcoolice, după producerea accidentului este neverosimilă, probele cauzei demonstrând contrariul. Din declarațiile martorilor V.B.A., B.D. și B.M. date în cursul cercetării judecătorești (f. 47-49), rezultă că inculpatul a încercat să dea cu spatele în parcare, a intrat pe contrasens, avariind autoturismele aflate în spatele său. Inculpatul se afla la volanul autoturismului D., fiind singur, iar în momentul în care martorii i-au cerut explicații, atrăgându-i atenția că se află pe contrasens și că a produs avarierea a două autoturisme, au sesizat că acesta se afla sub influența băuturilor alcoolice. Deși i s-a cerut să rămână la locul accidentului, până la sosirea echipajului de poliție, inculpatul a refuzat, continuându-și deplasarea cu mașina, după care s-a reîntors, afirmând în prezența organelor de poliție că el nu a condus mașina, ci o altă persoană.

A refuzat testarea cu aparatul alcool test, dar și recoltarea probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei. Nu există nici un dubiu în ceea ce privește autorul accidentului de circulație, inculpatul fiind identificat de martorii oculari, fiind fără echivoc și faptul că acesta se afla sub influența băuturilor alcoolice, refuzând testarea pentru stabilirea alcoolemiei. Prin urmare, fapta comisă de inculpat a fost dovedită, instanțele stabilit în mod corect vinovăția acestuia. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte constată că, la stabilirea acesteia, prima instanță a ținut seama de toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și a apreciat în egală măsură atât împrejurările în care s-a comis activitatea infracțională, cât și datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Au fost avute în vedere natura și importanța valorilor sociale ocrotite și puse în primejdie prin acțiunea ilicită a inculpatului, gravitatea urmărilor produse sau care se puteau produce. Fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, determinat de împrejurările concrete în care a fost săvârșită, de urmările produse dar și de atitudinea inculpatului ulterior consumării infracțiunii, care a negat că s-a aflat la volanul autoturismului deși fusese văzut de cei trei martori. Pe de altă parte, s-a ținut seama de datele ce caracterizează persoana inculpatului, dar și de conduita acestuia anterior comiterii faptei. Ca atare, nu poate fi însușită critica inculpatului, în sensul că fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar hotărârea de condamnare este rezultatul unei grave erori de fapt.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva sentinței penale nr. 45 din 10 martie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva sentinței penale nr. 45 din 10 martie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2011.