ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3760/2011

Asupra recursului

penal de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 45 din 10 martie

2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori,

- în Dosarul nr. 2508/54/2010, s-a dispus, în baza art. 87 alin. (5) din O.U.G.

nr. 195/2002, modificată, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C.

pen. art. 76 lit. d) C. pen., condamnarea inculpatului S.M., la pedeapsa de 1

an închisoare.

S-au interzis

inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe

durata prev. de art. 71 C. pen.

În baza art. 81 C.

pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

inculpatului pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C. pen., de 3

ani.

S-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii prev. de art.

64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata suspendării condiționate a

executării pedepsei.

În baza art. 191 alin.

(1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli

judiciare statului.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În data de 19 iulie

2010, în jurul orelor 14,00, inculpatul s-a deplasat cu autoturismul la casa

părintească situată în cartierul Mofleni din municipiul Craiova, intrând pe o

stradă cu sens unic de circulație. La ieșirea din parcare, inculpatul s-a

încadrat pe contrasens, intenționând să conducă în acest mod până la

intersecția din zona „A.C.R.”.

După ce a parcurs

câțiva zeci de metri pe contrasens, autoturismul inculpatului a intrat în

coliziune frontală cu un autoturism M., înmatriculat sub nr. X, condus

regulamentar de martorul V.B.A. care, datorită impactului, a fost proiectat în

autoturismul marca T., cu număr de înmatriculare x, condus de martora B.D.A.,

care circula în spatele său.

În urma impactului

s-a produs avarierea autoturismelor, iar în momentul în care martorii V.B.A. și

B.D. au încercat să discute cu inculpatul, au observat că acesta era incoerent,

aflându-se în stare de ebrietate. În aceste împrejurări, au fost sesizate

organele de poliție, dar inculpatul a părăsit locul accidentului, parcurgând

câteva sute de metri, până în zona Pieței Vechi, parcând autoturismul pe str. Felix

Aderca.

După câteva minute,

inculpatul s-a întors pe jos la locul accidentului, iar în momentul în care a

fost recunoscut de martori, a susținut că este victima unei confuzii, nefiind

implicat în nici un eveniment rutier.

În aceeași

după-amiază, lucrătorii de poliție, însoțiți de martorul B.M.I. s-au întors la

locul producerii accidentului și, în urma cercetărilor, a fost depistat

autoturismul proprietatea inculpatului, parcat pe str. Felix Aderca, autoturism

care prezenta multiple avarii.

În drept, fapta

inculpatului, care, în data de 19 iulie 2010, în jurul orelor 14,00, a condus

pe drumurile publice din municipiul Craiova un autoturism, producând un

accident rutier soldat cu avarierea altor două autoturisme, după care, a

refuzat testarea dar și recoltarea probelor biologice, a fost încadrată în

dispozițiile art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002.

Instanța de fond a

reținut vinovăția inculpatului, aplicându-i acestuia o pedeapsă de 1 an

închisoare cu suspendarea condiționată a acesteia.

Împotriva sentinței a

declarat recurs inculpatul S.M. invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 2, 18 și 14 C. proc. pen.

Recurentul inculpat a

apreciat că fapta reținută în sarcina sa nu prezintă gradul de pericol social

al unei infracțiuni.

A recunoscut că a

consumat băuturi alcoolice, dar după accidentul rutier și de aceea a refuzat

testarea și implicit recoltarea probelor biologice.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât

și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată

că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Condamnarea

inculpatului S.M. s-a dispus pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87

alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că, în data de 19 iulie

2010, în jurul orelor 14,00, a condus pe drumurile publice din municipiul

Craiova un autoturism „D.” înmatriculat sub nr. x, producând un accident rutier

în care au fost implicate alte două autoturisme, după care, la sosirea

organelor de poliție, a refuzat testarea pentru stabilirea alcoolemiei dar și

recoltarea probelor de sânge.

Materialul probator

administrat în cauză susține în întregime acuzațiile formulate împotriva

inculpatului, ambele instanțe reținând corect vinovăția acesteia, încadrarea

juridică și circumstanțele săvârșirii faptelor.

Susținerea inculpatului,

în sensul că a condus băuturi alcoolice, după producerea accidentului este

neverosimilă, probele cauzei demonstrând contrariul.

Din declarațiile

martorilor V.B.A., B.D. și B.M. date în cursul cercetării judecătorești (f. 47-49),

rezultă că inculpatul a încercat să dea cu spatele în parcare, a intrat pe

contrasens, avariind autoturismele aflate în spatele său.

Inculpatul se afla la

volanul autoturismului D., fiind singur, iar în momentul în care martorii i-au

cerut explicații, atrăgându-i atenția că se află pe contrasens și că a produs

avarierea a două autoturisme, au sesizat că acesta se afla sub influența

băuturilor alcoolice.

Deși i s-a cerut să

rămână la locul accidentului, până la sosirea echipajului de poliție,

inculpatul a refuzat, continuându-și deplasarea cu mașina, după care s-a

reîntors, afirmând în prezența organelor de poliție că el nu a condus mașina,

ci o altă persoană. A refuzat testarea cu aparatul alcool test, dar și

recoltarea probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei.

Nu există nici un

dubiu în ceea ce privește autorul accidentului de circulație, inculpatul fiind

identificat de martorii oculari, fiind fără echivoc și faptul că acesta se afla

sub influența băuturilor alcoolice, refuzând testarea pentru stabilirea

alcoolemiei.

Prin urmare, fapta

comisă de inculpat a fost dovedită, instanțele stabilit în mod corect vinovăția

acestuia.

În ceea ce privește

individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte constată că, la stabilirea

acesteia, prima instanță a ținut seama de toate criteriile de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen. și a apreciat în egală măsură atât împrejurările

în care s-a comis activitatea infracțională, cât și datele ce caracterizează

persoana inculpatului.

Au fost avute în

vedere natura și importanța valorilor sociale ocrotite și puse în primejdie

prin acțiunea ilicită a inculpatului, gravitatea urmărilor produse sau care se

puteau produce.

Fapta inculpatului

prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, determinat de

împrejurările concrete în care a fost săvârșită, de urmările produse dar și de

atitudinea inculpatului ulterior consumării infracțiunii, care a negat că s-a

aflat la volanul autoturismului deși fusese văzut de cei trei martori.

Pe de altă parte, s-a

ținut seama de datele ce caracterizează persoana inculpatului, dar și de

conduita acestuia anterior comiterii faptei.

Ca atare, nu poate fi

însușită critica inculpatului, în sensul că fapta sa nu prezintă gradul de

pericol social al unei infracțiuni, iar hotărârea de condamnare este rezultatul

unei grave erori de fapt.

Având în vedere

considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de

inculpatul S.M. împotriva sentinței penale nr. 45 din 10 martie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva sentinței penale nr. 45

din 10 martie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 octombrie 2011.