ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4978/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. Prin cererea înregistrată cu nr. 697/59/2010, reclamanta SC M. SRL Timișoara a solicitat eliberarea cauțiunii în cuantum de 136.618 RON ce a fost achitată cu titlu de cauțiune cu OP nr. A din 16 iulie 2010 în Dosarul nr. 697/59/2010 al Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ contencios și fiscal. În motivarea cererii s-a arătat că cererea de suspendare a fost respinsă prin sentința civilă nr. 350 din 19 iulie 2010, sentința rămasă irevocabilă prin nerecurare și de aceea, se impune restituirea cauțiunii în sumă de 136.618 RON.

2. Soluția instanței de fond Prin încheierea din 10 august 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 697/59/2010 a fost admisă cererea reclamantei și s-a dispus restituirea cauțiunii în sumă de 136.618 RON consemnată la Banca C. Timișoara, cu OP nr. B din 16 august 2010 emis de Banca V. În motivarea soluției s-a reținut faptul că potrivit art. 215 alin. (2) C. proc. fisc. suspendarea executării unui act administrativ fiscal este condiționată de depunerea unei cauțiuni, în condițiile art. 723 C. proc. fisc., iar prin sentința civilă nr. 350 din 19 august 2010 pronunțată în Dosarul nr. 697/59/2010 a Curții de Apel Timișoara s-a respins cererea de suspendare a executării procesului-verbal din 25 iunie 2010 emis de A.P.D.R.P.

București, cu aplicarea art. 14 din Legea nr. 554/2004. Pentru că legiuitorul a urmărit prin cauțiune să preîntâmpine producerea unui prejudiciu prin neexecutarea unui act juridic cu caracter executoriu în dauna creditorului și cum în cauză s-a respins cererea de suspendare a executării, a fost admisă cererea de restituire a cauțiunii. 3. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs A.P.D.R.P. și a solicitat admiterea recursului, modificarea încheierii în sensul respingerii cererii de restituire a cauțiunii ca neîntemeiată. În motivele de recurs se arată faptul că pe rolul Curții de Apel Timișoara, sub nr. 696/59/2010, se află înregistrată cererea reclamantei de anulare a procesului-verbal de constatare din 25 martie 2010 și a deciziei de soluționare a contestației din 3 iunie 2010 prin care s-a stabilit un debit de 654.164,85 RON în sarcina reclamantei.

Au fost invocate dispozițiile art. 723 1 alin. (3) C. proc. civ. și se consideră greșită soluția instanței de fond care a făcut abstracție de prevederile acestui art. ce dau posibilitatea restituirii cauțiunii numai dacă partea adversă declară în mod expres că nu va formula o cerere în despăgubiri (condiție neîndeplinită în acest caz). Pentru că dosarul ce are ca obiect acțiunea în anulare este încă pe rolul instanțelor și pentru că reclamanta nu a achitat nicio sumă din debitul constituit în sarcina sa, recurenta nu este de acord cu restituirea cauțiunii. S-a depus la dosar dovada din care rezultă că acțiunea în anulare a fost soluționată de Curtea de Apel Timișoara prin respingerea acțiunii reclamantei.

4. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente: Reclamanta a formulat acțiune pentru anularea unor acte administrative emise de recurentă prin care s-au stabilit obligații de plată în sumă de 654.164,85 RON. S-a formulat și o cerere de suspendare a executării acestor acte și s-a fixat plata unei cauțiuni în sumă de 136.618 RON, iar cererea de suspendare a fost respinsă prin sentința civilă nr. 350 din 19 iulie .2010 a Curții de Apel Timiș, secția contencios administrativ și fiscal, irevocabilă prin nerecurare. Instanța de fond, deși a examinat cererea în raport de dispozițiile art. 723 1 alin. (3) C. proc.

civ., a admis cererea reclamantei. De remarcat este faptul că dispozițiile C. proc. fisc. nu conțin proceduri referitoare la modalitatea de restituire a sumelor plătite cu titlu de cauțiune pentru suspendarea actelor administrativ-fiscale și de aceea, cum Legea contenciosului administrativ se completează cu prevederile C. proc. civ., restituirea cauțiunii se face potrivit art. 723 1 alin. (3) C. proc. civ. Potrivit acestui text „Cauțiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a formulat cererea pentru plata despăgubirilor cuvenite, până la îndeplinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei.

Cu toate acestea, cauțiunea se eliberează de îndată, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate”. Legea stabilește condițiile în care se poate dispune restituirea cauțiunii: - să existe o hotărâre irevocabilă prin care să se soluționeze fondul cauzei, iar cel îndreptățit să nu formuleze cerere pentru plata despăgubirilor în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii; - excepția de la regulă prevede că se poate restitui, de îndată, cauțiunea dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate. Din analiza actelor depune la dosar nu rezultă că erau îndeplinite condițiile pentru a se dispune restituirea cauțiunii.

Pe de o parte, a fost soluționată irevocabil numai cererea de suspendare a executării actelor administrative, dar acțiunea în anulare se afla pe rolul instanței. Nici situația de excepție nu este incidentă în cauză pentru că nu există declarația intimatei care să declare că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate. Soluția instanței de fond a fost dată cu încălcarea legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. De aceea, va fi admis recursul, va fi modificată încheierea atacată în sensul că va respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.P.D.R.P. împotriva încheierii din 10 august 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată și respinge acțiunea reclamantei SC M. SRL, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2010.