ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3756/2009

Deliberând asupra recursului se

reține:

Prin Decizia penală nr. 38/P din 9 aprilie 2009 Curtea de Apel

Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis

apelurile inculpaților C.L. și S.D., a desființat Sentința penală nr. 394 din

29 septembrie 2008 a Tribunalului Constanța și în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpații C.L. și S.D.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.

În esență, instanța de prim control

judiciar a apreciat că C.L. și S.D. - agenți șefi adjuncți de poliție de

frontieră deși au pretins și primit în datele de 11 august 2007 și 23 august

2007 sume de bani de la denunțătorul I.G. să intre din Bulgaria în România cu

pepeni verzi, nu aveau ca și atribuții de serviciu controlul mărfurilor ci

numai verificarea identității persoanelor cetățeni ai unui stat membru UE și

înregistrarea numerelor de circulație al autovehiculului. Prin urmare actul

pentru care s-au perceput și primit sume de bani nu face parte din sfera activităților

lor de serviciu neîncadrându-se astfel în latura obiectivă a infracțiunii

prevăzute de art. 254 C. pen.

În termen legal, organul de urmărire

penală a exercitat calea ordinară de atac a recursului criticând soluția

instanței de apel pentru nelegalitate, actul pentru care s-au pretins banii

făcând parte din îndatoririle lor de serviciu și prin urmare ar fi incident

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc.

pen. Se susține că sumele de bani au fost percepute și primite de către

inculpați pentru a-i permite denunțătorului să intre cu pepenii în România și

nu pentru controlul sau vămuirea lor. Prin urmare, activitatea lor se

încadrează în latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. (1)

C. pen.

Examinând criticile în raport cu

actele și lucrările cauzei, hotărârile atacate cât și sub aspectul cazurilor de

casare ce se iau în considerare din oficiu - conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că sunt fondate pentru motivele

ce vor fi dezvoltate în continuare.

În ziua de 11 august 2007 la orele

17,30, dorind să intre prin Punctul de Frontieră N.V. din Bulgaria în România

cu cantitatea de 1.000 kg pepeni verzi, inculpatul S.D. care-și desfășura

activitatea pe sensul de intrare în țară i-a pretins denunțătorului I.G. o sumă

de bani, primind de la acesta 50 RON și 14 Leva, după care l-a lăsat să treacă

frontiera.

În ziua de 23 august 2007, după ce a sesizat

organele de urmărire penală, denunțătorul - purtând tehnică de înregistrare asupra

lui - a fost din nou oprit de către cei doi inculpați, de această dată

desfășurându-și activitatea pe sensul de intrare în țară inculpatul C.L. iar

inculpatul S.D. pe sensul de ieșire. În timp ce-i verifica documentele

inculpatul C.L. i-a pretins denunțătorului bani, exprimându-se "Mai dai și

matale ceva pentru ...", moment în care coinculpatul S.D. a intervenit în

discuție și a pretins suma de 100 RON, întrebându-l RON explicit pe I.G., cât a

dat anterior, la care acesta a răspuns că deși i s-a cerut 100 RON, i-a dat

numai 50 RON.

Apoi denunțătorul i-a înmânat lui

C.L. suma de 100 RON și a fost lăsat să intre în România.

La percheziția din biroul

inculpaților, suma de 100 RON a fost găsită prinsă cu un material elastic tip

cordeluță în spatele unei canapele.

Deși inculpații au negat săvârșirea

faptelor, din verificarea rapoartelor zilnice de activitate a reieșit că pe

denunțător nu l-au înregistrat în acestea. Inculpatul C.L. nu a putut justifica

suma de 100 RON. Inculpatul S.D. recunoaște că I.G. a dat o sumă de bani

inculpatului C.L., iar el, în glumă, i-a cerut 100 RON.

Înregistrările ambientale cât și

identificarea bancnotelor găsite la percheziție cu seriile consemnate anterior

în procesul-verbal de organizare a flagrantului denotă săvârșirea faptei de

către inculpați.

Apărarea inculpaților cum că nu

intra în sfera atribuțiilor lor de serviciu controlul mărfurilor introduse în

țară sunt înlăturate de Adresa nr. 1693919 din 29 august 2007 a Inspectoratului

Județean al Poliției de Frontieră Constanța din care reiese că aceștia aveau ca

și atribuții executarea controlului de frontieră, a mijloacelor de transport în

condițiile legii, verificarea intrării-ieșirii persoanelor, dar și

"controlul amănunțit asupra persoanelor, bunurilor acestora, precum și

asupra mijloacelor de transport pentru descoperirea diverselor bunuri prohibite

la intrarea pe teritoriul României".

În atare situație aserțiunea

instanței de apel potrivit cu care inculpații nu ar fi putut controla mărfurile

nu corespunde realității. Pe cale de consecință, fapta inculpaților de a

pretinde și primi sume de bani pentru a permite intrarea denunțătorului în

România cu diferite cantități de pepeni se încadrează în latura obiectivă a

infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.

Deși din înregistrările audio reiese

indubitabil că respectiva modalitate de săvârșire a infracțiunii constituie o

practică constantă a inculpaților de obținere a unor sume ilicite de venituri,

în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și funcțiile pedepsei -

așa cum sunt reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen. - se constată că deși

soluția primei instanțe este legală sub aspectul reținerii infracțiunii în

sarcina acestora, totuși cuantumul pedepselor aplicate nu corespunde

circumstanțelor personale care-i caracterizează, mai ales că în condițiile

subzistenței condamnării, sus-numiții își pierd calitatea avută și implicit

locul de muncă. Prin urmare, pedepsele vor fi coborâte mult sub minimul special

legal.

Pe cale de consecință, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul

parchetului va fi admis, casată în totalitate decizia atacată și, în parte

sentința penală, numai sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva Deciziei penale nr.

38/P din 9 aprilie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru

cauze penale cu minori și de familie, privind pe intimații inculpați C.L. și

S.D..

Casează, în totalitate, decizia

penală atacată și, în parte Sentința penală nr. 394 din 29 septembrie 2009 a

Tribunalului Constanța, numai sub aspectul cuantumului pedepselor și rejudecând

în fond:

Reduce pedeapsa aplicată

inculpatului C.L. de la 1 an închisoare la 3 luni închisoare și pedeapsa

aplicată inculpatului S.D. de la 1 an și 8 luni închisoare la 5 luni

închisoare.

Reduce în mod corespunzător termenul

de încercare la 2 ani și 3 luni, pentru inculpatul C.L. și la 2 ani și 5 luni

pentru inculpatul S.D..

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Cheltuielile judiciare rămân în

sarcina statului, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la

prezentarea apărătorului ales al inculpaților, în sumă de câte 75 RON, se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 noiembrie 2009.