ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3756/2009

Deliberând asupra recursului se reține: Prin Decizia penală nr. 38/P din 9 aprilie 2009 Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile inculpaților C.L. și S.D., a desființat Sentința penală nr. 394 din 29 septembrie 2008 a Tribunalului Constanța și în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpații C.L. și S.D. pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului. În esență, instanța de prim control judiciar a apreciat că C.L. și S.D. - agenți șefi adjuncți de poliție de frontieră deși au pretins și primit în datele de 11 august 2007 și 23 august 2007 sume de bani de la denunțătorul I.G.

să intre din Bulgaria în România cu pepeni verzi, nu aveau ca și atribuții de serviciu controlul mărfurilor ci numai verificarea identității persoanelor cetățeni ai unui stat membru UE și înregistrarea numerelor de circulație al autovehiculului. Prin urmare actul pentru care s-au perceput și primit sume de bani nu face parte din sfera activităților lor de serviciu neîncadrându-se astfel în latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 254 C. pen. În termen legal, organul de urmărire penală a exercitat calea ordinară de atac a recursului criticând soluția instanței de apel pentru nelegalitate, actul pentru care s-au pretins banii făcând parte din îndatoririle lor de serviciu și prin urmare ar fi incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc.

pen. Se susține că sumele de bani au fost percepute și primite de către inculpați pentru a-i permite denunțătorului să intre cu pepenii în România și nu pentru controlul sau vămuirea lor. Prin urmare, activitatea lor se încadrează în latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. Examinând criticile în raport cu actele și lucrările cauzei, hotărârile atacate cât și sub aspectul cazurilor de casare ce se iau în considerare din oficiu - conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că sunt fondate pentru motivele ce vor fi dezvoltate în continuare. În ziua de 11 august 2007 la orele 17,30, dorind să intre prin Punctul de Frontieră N.V.

din Bulgaria în România cu cantitatea de 1.000 kg pepeni verzi, inculpatul S.D. care-și desfășura activitatea pe sensul de intrare în țară i-a pretins denunțătorului I.G. o sumă de bani, primind de la acesta 50 RON și 14 Leva, după care l-a lăsat să treacă frontiera. În ziua de 23 august 2007, după ce a sesizat organele de urmărire penală, denunțătorul - purtând tehnică de înregistrare asupra lui - a fost din nou oprit de către cei doi inculpați, de această dată desfășurându-și activitatea pe sensul de intrare în țară inculpatul C.L. iar inculpatul S.D. pe sensul de ieșire. În timp ce-i verifica documentele inculpatul C.L. i-a pretins denunțătorului bani, exprimându-se "Mai dai și matale ceva pentru ...", moment în care coinculpatul S.D.

a intervenit în discuție și a pretins suma de 100 RON, întrebându-l RON explicit pe I.G., cât a dat anterior, la care acesta a răspuns că deși i s-a cerut 100 RON, i-a dat numai 50 RON. Apoi denunțătorul i-a înmânat lui C.L. suma de 100 RON și a fost lăsat să intre în România. La percheziția din biroul inculpaților, suma de 100 RON a fost găsită prinsă cu un material elastic tip cordeluță în spatele unei canapele. Deși inculpații au negat săvârșirea faptelor, din verificarea rapoartelor zilnice de activitate a reieșit că pe denunțător nu l-au înregistrat în acestea. Inculpatul C.L. nu a putut justifica suma de 100 RON. Inculpatul S.D. recunoaște că I.G. a dat o sumă de bani inculpatului C.L., iar el, în glumă, i-a cerut 100 RON.

Înregistrările ambientale cât și identificarea bancnotelor găsite la percheziție cu seriile consemnate anterior în procesul-verbal de organizare a flagrantului denotă săvârșirea faptei de către inculpați. Apărarea inculpaților cum că nu intra în sfera atribuțiilor lor de serviciu controlul mărfurilor introduse în țară sunt înlăturate de Adresa nr. 1693919 din 29 august 2007 a Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Constanța din care reiese că aceștia aveau ca și atribuții executarea controlului de frontieră, a mijloacelor de transport în condițiile legii, verificarea intrării-ieșirii persoanelor, dar și "controlul amănunțit asupra persoanelor, bunurilor acestora, precum și asupra mijloacelor de transport pentru descoperirea diverselor bunuri prohibite la intrarea pe teritoriul României". În atare situație aserțiunea instanței de apel potrivit cu care inculpații nu ar fi putut controla mărfurile nu corespunde realității.

Pe cale de consecință, fapta inculpaților de a pretinde și primi sume de bani pentru a permite intrarea denunțătorului în România cu diferite cantități de pepeni se încadrează în latura obiectivă a infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. Deși din înregistrările audio reiese indubitabil că respectiva modalitate de săvârșire a infracțiunii constituie o practică constantă a inculpaților de obținere a unor sume ilicite de venituri, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și funcțiile pedepsei - așa cum sunt reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen. - se constată că deși soluția primei instanțe este legală sub aspectul reținerii infracțiunii în sarcina acestora, totuși cuantumul pedepselor aplicate nu corespunde circumstanțelor personale care-i caracterizează, mai ales că în condițiile subzistenței condamnării, sus-numiții își pierd calitatea avută și implicit locul de muncă.

Prin urmare, pedepsele vor fi coborâte mult sub minimul special legal. Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul parchetului va fi admis, casată în totalitate decizia atacată și, în parte sentința penală, numai sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva Deciziei penale nr. 38/P din 9 aprilie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, privind pe intimații inculpați C.L. și S.D.. Casează, în totalitate, decizia penală atacată și, în parte Sentința penală nr. 394 din 29 septembrie 2009 a Tribunalului Constanța, numai sub aspectul cuantumului pedepselor și rejudecând în fond: Reduce pedeapsa aplicată inculpatului C.L. de la 1 an închisoare la 3 luni închisoare și pedeapsa aplicată inculpatului S.D. de la 1 an și 8 luni închisoare la 5 luni închisoare. Reduce în mod corespunzător termenul de încercare la 2 ani și 3 luni, pentru inculpatul C.L.

și la 2 ani și 5 luni pentru inculpatul S.D.. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales al inculpaților, în sumă de câte 75 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 noiembrie 2009.