ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1706/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1706/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului penal de față;

Examinând actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 1006/F din 16 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul

București, secția I penală, s-au dispus următoarele:

În

temeiul art. 20 raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea

art. 37 lit. b), art. 73 lit. b) C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen. și art. 80 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.C.M. la o pedeapsă

de 5 ani închisoare pentru infracțiunea de tentativă de omor.

În

temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă

de 5 ani.

În

baza art. 71 C. pen. s-au interzis drepturile prevăzute de

art. 64 lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În

baza art. 88 C. pen. s-a dedus timpul reținerii și arestării

preventive, de la 4 iunie 2011 la zi.

În

baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura

arestării preventive a inculpatului.

În

baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost confiscat briceagul

metalic folosit de inculpat la săvârșirea faptei, primit de la acesta potrivit dovezii

din 3 iunie 2011, întocmită de D.G.P.M.B. - secția nr. Y poliție - Biroul Ordine

Publică.

S-a luat act că partea vătămată M.R., nu

s-a constituit parte civilă în cauză.

În

baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul

sănătății, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.992,18 RON către partea

civilă Spitalul Clinic de Urgență B.A.

În

baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul

la plata a 1.500 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

a reținut că prin rechizitoriul din data de 24 noiembrie 2011 al Parchetului de

pe lângă Tribunalul București a fost trimis în judecată inculpatul P.C.M. pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 20 raportat la

art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S-a reținut că la data de 3 iunie 2011,

în jurul orei 23.00, aflându-se în București, pe un teren viran situat între gardul

despărțitor al complexului comercial S.P. și Lacul V., unde familia inculpatului

și-a improvizat o baracă de locuit, pe fondul unui conflict spontan, inculpatul

a înjunghiat-o de două ori cu un briceag pe partea vătămată M.R., în zona toracelui,

cauzându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie.

Judecata a avut loc numai în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, în condițiile art. 320

1

C. proc.

pen.

În

fapt, Tribunalul a reținut că pe terenul viran mărginit de

gardul despărțitor al complexului comercial S.P. și Lacul V., se aflau improvizate

la data

de 03 iunie 2011 câteva barăci în care

locuiau inculpatul împreună cu concubina sa, martorul C.V. cu concubina și copii

săi, martorul G.M. cu concubina sa - martora M.L., zona barăcilor nefiind accesibilă

publicului, accesul pe terenul viran putând fi efectuat printr-o despărțitură în

gardul complexului comercial, ori pe calea apei - mai puțin probabil.

În

jurul orei 22.30, în zona barăcilor, martorii C.V., G.M. și

partea vătămată M.R. consumau băuturi alcoolice și ascultau muzică folosind bateria

auto împrumutată de la concubina inculpatului. La circa 30 de minute și-a făcut

apariția inculpatul P.C.M. care a început să-și manifeste nemulțumirea că partea

vătămată, în principal, și persoanele prezente, ascultă muzică utilizând acumulatorul

său, destinat iluminării barăcii pe timp de noapte, discuție care a degenerat într-un

schimb de înjurături între inculpat și partea vătămată.

În

continuare, partea vătămată i-a aplicat inculpatului mai multe

lovituri, continuând cu acestea și după ce l-a doborât la sol, după care a fugit.

Inculpatul, ridicându-se de la sol și scoțând

din buzunarul pantalonilor un briceag cu lama de circa 6 cm, a fugit după partea

vătămată, și profitând de faptul că aceasta s-a dezechilibrat, a sărit asupra acesteia

și a înjunghiat-o de două ori cu briceagul în zona toracică.

Urmare agresiunii, partea vătămată a fost

internată în perioada 04 iunie 2011 - 09 iunie 2011 în Spitalul Clinic de Urgență

B.A., cu diagnosticul la internare: „plagă înjunghiată abdominală penetrantă, hemoperitoneu

minim, plagă înjunghiată parasternal stânga".

Conform raportului de expertiză medico-legală

nr. DD/2011, la partea vătămată M.R. au fost constatate următoarele leziuni: 1 pectoral

stânga, la 5 cm. supero-medial de mamelonul stâng, cicatrice violacee orizontală

de 0,8/0,2 cm; 2. supraombilical paramedian stânga (la 5 cm superior de ombilic

și 2 cm lateral stânga de linia mediană) cicatrice violacee orizontală de 1,2/0,2

cm, cu urma unui fir de sutură; 3 cicatrice postoperatorie xifo-ombilicală mediană,

de 6 cm lungime. Partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care au putut fi

produse prin lovire cu corp tăietor-înțepător (posibil cuțit sau similar). Leziunile

pot data din 03 iunie 2010, au necesitat 22-25 de zile de îngrijiri medicale și

au pus în primejdie viața victimei. Leziunile traumatice nu constituie infirmitate.

Fiind audiată, partea vătămată M.R. a declarat

că la data de 03 iunie 2011 se afla în zona barăcilor improvizate din spatele complexului

S.P. , unde locuiește cu familia. La venirea inculpatului, acesta și-a manifestat

nemulțumirea că partea vătămată, în principal, și persoanele prezente, ascultă muzică

utilizând acumulatorul său, și a început să profereze înjurături, la care, partea

vătămată, i-a aplicat un pumn în față inculpatului, după care, văzând că inculpatul

a scos un cuțit a fugit, împiedicându-se, a fost ajuns din urmă de către inculpat,

care i-a aplicat mai multe lovituri de cuțit, una în abdomen și una în zona inimii.

Martorul C.V. a declarat că în seara de

3 iunie 2011, aflându-se în zona barăcilor improvizate aflate între complexul comercial

S.P. și Lacul V. și consumând băuturi alcoolice împreună cu victima M.R., la un

moment dat a venit inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice și a întrebat

de ce se ascultă muzică la bateria sa. În dialog a intervenit partea vătămată M.R.,

după care discuțiile au degenerat într-un schimb de înjurături între victimă și

inculpat.

În continuare partea vătămată i-a lovit pe inculpat cu pumnul de două ori în zona

feței, iar acesta a ripostat lovind-o cu palma peste față. Partea vătămată a fugit

fiind urmată de către inculpat. La momentul la care partea vătămată s-a împiedicat

și a căzut la sol, martorul l-a văzut pe inculpat cum a sărit pe aceasta și cum

i-a aplicat două lovituri. Martorul a precizat că nu a văzut dacă loviturile au

fost aplicate cu cuțitul, însă după ce partea vătămată s-a ridicat de la sol, l-a

văzut pe inculpat că are un cuțit în mâna dreaptă și că victima se ținea cu mâna

de piept și că îi curgea sânge.

Martorul G.M. a declarat că inculpatul

și partea vătămată s-au înjurat reciproc de la faptul că aceasta ascultă muzică

la bateria auto a inculpatului. Martorul a precizat că a văzut cum, după ce inculpatul

și partea vătămată M.R. s-au lovit reciproc, partea vătămată a fugit, iar după ce

a căzut la sol a fost ajuns din urmă de către inculpat care „l-a fixat cu mâna stângă

și l-a lovit de două-trei ori cu cuțitul în zona pieptului".

Martora M.L. a declarat că partea vătămată

l-a lovit pe inculpat de două ori cu pumnul în zona feței, la care inculpatul a

ripostat, lovind-o la rândul său. Imediat partea vătămată a fugit, fiind urmată

de către inculpat care avea un cuțit în mână. După circa 30 de metri partea vătămată

s-a împiedicat și a căzut la sol, asupra acesteia a sărit inculpatul care a lovit-o

cu cuțitul în zona pieptului.

Conform procesului-verbal de percheziție

corporală, asupra inculpatului a fost găsit un briceag cu privire la care acesta

a afirmat că este cuțitul cu care a înjunghiat-o pe victimă.

Fiind audiat, inculpatul a recunoscut comiterea

faptei precizând totodată că a predat organelor de poliție cuțitul cu care a înjunghiat-o

pe partea vătămată, în apărarea sa, inculpatul a declarat că a acționat sub o puternică

tulburare cauzată de acțiunea părții vătămate, care, aflată sub influența băuturilor

alcoolice, i-a aplicat mai multe lovituri de pumn, când în mod justificat a solicitat

restituirea bateriei auto care îi aparținea și cu care intenționa să-și ilumineze

locuința improvizată.

În

drept, fapta inculpatului P.C.M. care, la data de 3 iunie

2011, în jurul orei 23.00, aflându-se în București, pe un teren viran situat între

gardul despărțitor al complexului comercial S.P. și Lacul V., unde familia inculpatului

și-a improvizat o baracă de locuit, pe fondul unui conflict spontan, a înjunghiat-o

de două ori cu un briceag pe partea vătămată M.R., în zona toracelui, cauzându-i

leziuni traumatice care au necesitat 22-25 zile de îngrijiri medicale și care i-au

pus viața în primejdie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă

la omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.

Fapta a fost comisă în stare de recidivă

mare postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., față de condamnarea de

4 ani și 3 luni închisoare suferită de inculpat prin sentința penală nr. 1056 din

7 mai 2007 a Judecătoriei sectorului 4 București, definitivă prin decizia penală

nr. 1101 din 25 iulie 2007 a Curții de Apel București, din executarea căreia inculpatul

a fost liberat condiționat la data de 22 decembrie 2009, cu un rest rămas neexecutat

de 414 zile închisoare.

Tribunalul a apreciat că fapta a fost săvârșită

în condițiile circumstanței atenuante legale prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.,

și anume, sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare

din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, anterior acțiunii inculpatului

partea vătămată, după

un schimb de înjurături cu inculpatul,

aplicându-i acestuia din urmă mai multe lovituri, continuând cu acestea și după

ce l-a doborât la sol, fugind după aceea.

Prima instanță a apreciat că, dacă potrivit

art. 320

1

alin. (6) C. proc. pen., instanța poate proceda la schimbarea

încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare, în condițiile prevăzute

de art. 334 C. proc. pen., cu atât mai mult poate proceda la reținerea unei circumstanțe,

cum este și cea prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Împrejurările privind săvârșirea faptei

și datele referitoare la persoana inculpatului, cum sunt recidiva, provocarea, minoritatea

și altele, nu pot fi considerate ca privind încadrarea juridică, ci corecta aplicare

a legii, prin încadrarea juridică trebuind să se înțeleagă aplicarea acelor dispoziții

legale ce caracterizează infracțiunea sub aspectul elementelor sale constitutive,

așa cum acestea se regăsesc în Partea specială a C. pen., în legi penale speciale,

ori aplicarea unor prevederi referitoare la trăsături caracteristice ale infracțiunii,

menționate în Partea generală a Codului.

La individualizarea pedepsei, instanța

de fond a reținut pericolul social al infracțiunii, reflectat în limitele de pedeapsă

stabilite de legiuitor (reduse ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.), având în vedere în acest sens că fapta este îndreptată

împotriva vieții persoanei, rămasă însă în faza de tentativă, dar comisă în stare

de recidivă mare postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., astfel că,

dând eficiență dispozițiilor art. 80 alin. (2) C. pen., nu coboară pedeapsa sub

minimul special redus ca urmare a aplicării art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen.

Inculpatul a suferit alte 5 condamnări,

pentru infracțiuni de furt calificat, care, deși executate parțial în penitenciar,

nu au dus la formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept

și față de regulile de conviețuire socială, din partea inculpatului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

inculpatul P.C.M., fără să expună motivele.

Prin decizia penală nr. 80/A din 7 martie

2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a respins,

ca nefondat, apelul formulat de inculpatul P.C.M. împotriva sentinței penale

nr. 1006/F din 16 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

S-a menținut starea de arest preventiv

a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 04 iunie 2011 la zi.

A fost obligat apelantul inculpat la plata

sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 200 RON, reprezentând

onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această decizie, instanța

de apel a constatat că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a aplicat în mod corect

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. referitoare la procedura simplificată

în cazul recunoașterii vinovăției.

Cu ocazia declarației dată în fața instanței

de fond, inculpatul a precizat că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul

de sesizare, iar în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, prima

instanță a stabilit în mod corect încadrarea juridică, dispunând condamnarea inculpatului

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prev. de art. 20 rap. la

art. 174 C. pen.

S-a arătat că fapta inculpatului întrunește

elementele constitutive ale acestei infracțiuni, neexistând temeiuri pentru a dispune

schimbarea încadrării juridice în infracțiunile indicate de către apărătorul inculpatului.

Intenția inculpatului de a suprima viața

victimei rezultă din modalitatea în care acesta a acționat.

Așa cum rezultă din declarațiile martorilor

C.V., G.M. și M.L., inculpatul și victima și-au adresat injurii și s-au lovit reciproc,

după care victima s-a îndepărtat în fugă, inculpatul a pornit în urmărirea acesteia,

iar în momentul în care victima s-a împiedicat, inculpatul a imobilizat-o și i-a

aplicat două lovituri în zona toracică și abdominală (zone vitale ale organismului

uman), folosind un briceag de 6 cm, creându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viața.

Numărul redus de zile de îngrijiri medicale

nu are relevanță la stabilirea încadrării juridice, căci acțiunea violentă a inculpatului

a fost întreruptă prin intervenția martorilor oculari C.V. și G.M., așa încât rezultatul

letal nu s-a produs, infracțiunea rămânând în forma tentativei.

Drept urmare, nu sunt întrunite condițiile

de incriminare prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. și nici cele prev. de art. 182

alin. (2) C. pen.

S-a arătat că schimbarea încadrării juridice

în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte nici nu poate fi luată

în discuție întrucât dispozițiile art. 183 C. pen. prevăd ca și urmare imediată

moartea victimei, iar în speță, victima nu a decedat.

De asemenea, s-a reținut că sunt nefondate

și criticile referitoare la individualizarea pedepsei.

Instanța de fond a reținut în favoarea

inculpatului circumstanța atenuantă legală prev. de art. 73 lit. b) C. pen., căreia

i-a dat cuvenita relevanță la stabilirea pedepsei.

Potrivit art. 80 C. pen. și având în vedere

că inculpatul a comis infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie prev. de

art. 37 lit. b) C. pen. - ce constituie o stare de agravare a pedepsei, instanța

nu era obligată să reducă pedeapsa sub minimul special.

Stabilirea pedepsei sub acest minim, astfel

cum a fost redus în conformitate cu dispozițiile art. 320

1

alin. (7)

C. proc. pen., nu ar fi justificată, prin raportare la gravitatea faptei și circumstanțele

personale ale inculpatului.

Numărul mare al condamnărilor anterioare,

faptul că a executat aceste pedepse în regim de detenție, ultima condamnare fiind

de 4 ani și 3 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de furt calificat, din

care a fost liberat condiționat, pun în evidență faptul că atingerea scopului prev.

de art. 52 C. pen. nu se poate realiza prin aplicarea, pentru o infracțiune mult

mai gravă, a unei pedepse inferioare celor executate anterior.

În

raport de toate aceste elemente, având în vedere și faptul

că instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată către minimul special,

Curtea de Apel a apreciat că nu există temeiuri pentru modificarea sentinței în

sensul diminuării pedepsei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

inculpatul, criticând-o cu privire la individualizarea pedepsei, pe care o consideră

exagerată.

Recursul inculpatului nu este fondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului

rezultă că inculpatul P.C.M. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii

de tentativă de omor prev. de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen.

S-a reținut în sarcina inculpatului că

la data de 3 iunie 2011, în jurul orei 23.00, aflându-se în București, pe un teren

viran situat între gardul despărțitor al complexului comercial S.P. și Lacul V.,

unde familia inculpatului și-a improvizat o baracă de locuit, pe fondul unui conflict

spontan, acesta a înjunghiat-o de două ori cu un briceag pe partea vătămată M.R.,

în zona toracelui, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie.

Judecata a avut loc numai în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, în condițiile art. 320

1

C. proc.

pen.

Situația de fapt, încadrarea juridică și

vinovăția inculpatului au fost corect stabilite de instanța de apel pe baza materialului

probator existent la dosar, coroborat cu declarația de recunoaștere a inculpatului.

În

ce privește pedeapsa aplicată, Înalta Curte constată că aceasta

este just individualizată, în raport de criteriile de individualizare prev. de

art. 72 C. pen. și de dispozițiile art. 52 C. pen., privind scopul preventiv și

educativ al pedepsei.

Având în vedere împrejurările în care s-a

comis fapta, gravitatea deosebită a infracțiunii comise și datele care caracterizează

persoana inculpatului, Înalta Curte constată că nu sunt motive care să justifice

redozarea pedepsei.

Astfel, așa cum rezultă din declarațiile

martorilor C.V., G.M. și M.L., inculpatul și victima și-au adresat injurii și s-au

lovit reciproc, după care victima s-a îndepărtat în fugă, inculpatul a pornit în

urmărirea acesteia, iar în momentul în care victima s-a împiedicat, inculpatul a

imobilizat-o și i-a aplicat două lovituri în zona toracică și abdominală (zone vitale

ale organismului uman), folosind un briceag de 6 cm, creându-i leziuni ce i-au pus

în primejdie viața.

În

ce privește persoana inculpatului, acesta se află în stare

de recidivă, faptele pentru care a fost condamnat anterior dovedind că este o persoană

violentă și deși a executat mai multe pedepse privative de libertate, scopul acestora

nu a fost atins.

Față de cele menționate, Înalta Curte constată

că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică și nu sunt motive care să

conducă la casarea acesteia, iar recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând

ca în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respins.

În

baza art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată recurentului

inculpat reținerea și arestarea preventivă de la 4 iunie 2011 la zi.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul

inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de inculpatul P.C.M.

împotriva deciziei penale nr. 80/A din

7 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului

inculpat, reținerea și arestarea preventivă de la 4 iunie 2011 la 23 mai 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 23 mai

2012.