ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4655/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

a) Cererea de chemare

în judecată

Prin acțiunea înregistrată

la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reclamanții P.M. și P.I. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților constatarea pasivității pârâtei în ceea ce privește

acordarea despăgubirilor cuvenite potrivit Legii nr. 10/2001.

În motivarea în fapt a

cererii s-a arătat că prin dispoziția Primarului Municipiului Bistrița nr. 651 din

18 iulie 2002, s-a formulat ofertă de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent,

constând în titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare

sau acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital pentru

imobilul teren situat în Bistrița, str. N., și ofertă de acordare de despăgubiri

bănești pentru imobilul construcție situat în Bistrița, str. N., s-a respins cererea

de acordare în compensare a terenului în suprafață de 2.328 m.p., proprietate privată

a mun. Bistrița, situat în localitatea Unirea.

S-a susținut că deși această

dispoziție a fost comunicată din anul 2002 pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților nu a procedat la verificarea legalității și la acordarea despăgubirilor

cuvenite în temeiul Legii nr. 247/2005.

Reclamanții arată că refuzul

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților de a plăti despăgubirile

cuvenite este nejustificat.

b) Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 4243

din 02 decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția prematurității cererii de chemare în judecată; a respins

acțiunea formulată de reclamanții P.M. și P.I. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca prematur formulată.

Pentru a pronunța această

sentință prima instanță a reținut că din interpretarea dispozițiilor legale reiese

că pentru emiterea titlurilor de plată sau de conversie în condițiile art. 18

2

lit. a) Titlul VII din Legea nr. 247/2005, este necesară parcurgerea procedurii

administrative prevăzute de lege, în sensul verificării legalității deciziei de

restituire prin echivalent.

În cauză, reclamanții

au solicitat obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în condițiile în care, astfel

cum reiese din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, s-a constatat lipsa multor

înscrisuri din cuprinsul dosarului aferent dispoziției de restituire și nu s-a procedat

la desemnarea unei societăți de evaluare sau a unui evaluator autorizat pentru stabilirea

cuantumului despăgubirilor potrivit art. 16 alin. (4), Cap. V, Titlul VII din Legea

nr. 247/2005.

Pe de altă parte, reclamanții

nu au formulat un capăt de cerere în care să solicite obligarea pârâtei la demararea

procedurii administrative prevăzute de dispozițiile legale menționate, urmărind

doar acordarea despăgubirilor, astfel încât excepția prematurității invocată de

pârâtă este întemeiată, urmând a fi admisă cu consecința respingerii cererii ca

prematur formulată.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs reclamanții P.M. și P.I.

a) Motivele de recurs

În motivele de recurs

s-a susținut că prima instanță a admis greșit excepția prematurității acțiunii,

întrucât s-a emis dispoziția nr. 651 din 18 iulie 2002 a Primarului Municipiului

Bistrița, dosarul fiind înregistrat la Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților din anul 2005.

S-a precizat că au fost

depuse toate actele necesare, fiind atașate la raportul de evaluare, precum și acte

care atestă calitatea de moștenitor a fostului proprietar T.M.

b) Întâmpinarea depusă

Intimata Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare, solicitând respingerea

recursului.

S-a precizat că acțiunea

a avut ca obiect plata despăgubirilor, că potrivit Legii nr. 247/2005, Titlul VII,

titlurile de plată se emit după ce s-au emis titlurile de despăgubire, iar în cauză

nu s-au emis titlurile de despăgubire, fiind lipsă o serie de acte privind imobilul

și calitatea de moștenitor a solicitanților.

c) Analiza motivelor de

recurs

Examinând motivele de

recurs formulate de reclamanți și sentința primei instanțe, prin prisma art. 304

1

C. proc. civ., se rețin următoarele:

Prin dispoziția nr. 651/2002,

Primarul Municipiului Bistrița a formulat reclamanților-recurenți ofertă de acordare

de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Bistrița, str. U.

După adoptarea Legii

nr. 247/2005, dosarul notificării formulate de recurenți a fost înregistrat la Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților.

La data de 4 noiembrie

2009 s-a întocmit raportul de evaluare a imobilului respectiv.

Prin acțiune, reclamanții

au solicitat să li se acorde despăgubirile aferente imobilelor.

Înalta Curte precizează

că prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005 s-a reglementat procedura de acordare a

despăgubirilor pentru imobilele ce nu mai pot fi restituite în natură.

Potrivit art. 16 Cap.

V, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, după înregistrarea dosarelor, Secretariatul

Comisiei Centrale verifică dacă imobilul nu mai putea fi restituit în natură, apoi

se transmite dosarul unui evaluator, această etapă finalizându-se cu emiterea titlurilor

de despăgubire.

După emiterea titlurilor

de despăgubire acestea se valorifică de către deținători în modalitățile prevăzute

în art. 18

1

Titlul VII, Legea nr. 247/2005.

Din analiza parcursului

dosarului conținând notificarea, raportat la prevederile legale aplicabile speței

se reține că reclamanții nu au respectat procedura legală.

Aceștia erau îndreptățiți

să solicite mai întâi emiterea titlurilor de despăgubire și nu direct plata contravalorii

imobilelor notificate.

În aceste condiții soluția

instanței de fond de a respinge acțiunea ca prematur formulată este legală, întrucât

se impunea ca mai întâi să se emită titlurile de despăgubire, care ulterior puteau

fi valorificate prin emiterea titlurilor de plată (plata efectivă) sau acțiuni la

Fondul Proprietatea.

d) Soluția instanței de

recurs

Având în vedere considerentele

prezentei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge, sentința

primei instanțe fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de P.M. și P.I. împotriva sentinței nr. 4243 din 02 decembrie 2009 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 octombrie 2010.