ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4655/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță a) Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții P.M. și P.I. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților constatarea pasivității pârâtei în ceea ce privește acordarea despăgubirilor cuvenite potrivit Legii nr. 10/2001.

În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că prin dispoziția Primarului Municipiului Bistrița nr. 651 din 18 iulie 2002, s-a formulat ofertă de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital pentru imobilul teren situat în Bistrița, str. N., și ofertă de acordare de despăgubiri bănești pentru imobilul construcție situat în Bistrița, str. N., s-a respins cererea de acordare în compensare a terenului în suprafață de 2.328 m.p., proprietate privată a mun. Bistrița, situat în localitatea Unirea. S-a susținut că deși această dispoziție a fost comunicată din anul 2002 pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu a procedat la verificarea legalității și la acordarea despăgubirilor cuvenite în temeiul Legii nr. 247/2005.

Reclamanții arată că refuzul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților de a plăti despăgubirile cuvenite este nejustificat. b) Soluția primei instanțe Prin sentința nr. 4243 din 02 decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția prematurității cererii de chemare în judecată; a respins acțiunea formulată de reclamanții P.M. și P.I. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca prematur formulată. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că din interpretarea dispozițiilor legale reiese că pentru emiterea titlurilor de plată sau de conversie în condițiile art. 18 2 lit. a) Titlul VII din Legea nr. 247/2005, este necesară parcurgerea procedurii administrative prevăzute de lege, în sensul verificării legalității deciziei de restituire prin echivalent.

În cauză, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în condițiile în care, astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, s-a constatat lipsa multor înscrisuri din cuprinsul dosarului aferent dispoziției de restituire și nu s-a procedat la desemnarea unei societăți de evaluare sau a unui evaluator autorizat pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor potrivit art. 16 alin. (4), Cap. V, Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Pe de altă parte, reclamanții nu au formulat un capăt de cerere în care să solicite obligarea pârâtei la demararea procedurii administrative prevăzute de dispozițiile legale menționate, urmărind doar acordarea despăgubirilor, astfel încât excepția prematurității invocată de pârâtă este întemeiată, urmând a fi admisă cu consecința respingerii cererii ca prematur formulată.

2. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții P.M. și P.I. a) Motivele de recurs În motivele de recurs s-a susținut că prima instanță a admis greșit excepția prematurității acțiunii, întrucât s-a emis dispoziția nr. 651 din 18 iulie 2002 a Primarului Municipiului Bistrița, dosarul fiind înregistrat la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților din anul 2005. S-a precizat că au fost depuse toate actele necesare, fiind atașate la raportul de evaluare, precum și acte care atestă calitatea de moștenitor a fostului proprietar T.M. b) Întâmpinarea depusă Intimata Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.

S-a precizat că acțiunea a avut ca obiect plata despăgubirilor, că potrivit Legii nr. 247/2005, Titlul VII, titlurile de plată se emit după ce s-au emis titlurile de despăgubire, iar în cauză nu s-au emis titlurile de despăgubire, fiind lipsă o serie de acte privind imobilul și calitatea de moștenitor a solicitanților. c) Analiza motivelor de recurs Examinând motivele de recurs formulate de reclamanți și sentința primei instanțe, prin prisma art. 304 1 C. proc. civ., se rețin următoarele: Prin dispoziția nr. 651/2002, Primarul Municipiului Bistrița a formulat reclamanților-recurenți ofertă de acordare de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Bistrița, str. U. După adoptarea Legii nr. 247/2005, dosarul notificării formulate de recurenți a fost înregistrat la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

La data de 4 noiembrie 2009 s-a întocmit raportul de evaluare a imobilului respectiv. Prin acțiune, reclamanții au solicitat să li se acorde despăgubirile aferente imobilelor. Înalta Curte precizează că prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005 s-a reglementat procedura de acordare a despăgubirilor pentru imobilele ce nu mai pot fi restituite în natură. Potrivit art. 16 Cap. V, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, după înregistrarea dosarelor, Secretariatul Comisiei Centrale verifică dacă imobilul nu mai putea fi restituit în natură, apoi se transmite dosarul unui evaluator, această etapă finalizându-se cu emiterea titlurilor de despăgubire. După emiterea titlurilor de despăgubire acestea se valorifică de către deținători în modalitățile prevăzute în art. 18 1 Titlul VII, Legea nr. 247/2005.

Din analiza parcursului dosarului conținând notificarea, raportat la prevederile legale aplicabile speței se reține că reclamanții nu au respectat procedura legală. Aceștia erau îndreptățiți să solicite mai întâi emiterea titlurilor de despăgubire și nu direct plata contravalorii imobilelor notificate. În aceste condiții soluția instanței de fond de a respinge acțiunea ca prematur formulată este legală, întrucât se impunea ca mai întâi să se emită titlurile de despăgubire, care ulterior puteau fi valorificate prin emiterea titlurilor de plată (plata efectivă) sau acțiuni la Fondul Proprietatea. d) Soluția instanței de recurs Având în vedere considerentele prezentei decizii, în baza art. 312 C. proc.

civ., recursul se va respinge, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.M. și P.I. împotriva sentinței nr. 4243 din 02 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2010.