ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4655/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4655/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prima instanță
a) Cererea de chemare
în judecată
Prin acțiunea înregistrată
la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
reclamanții P.M. și P.I. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională
pentru Restituirea Proprietăților constatarea pasivității pârâtei în ceea ce privește
acordarea despăgubirilor cuvenite potrivit Legii nr. 10/2001.
În motivarea în fapt a
cererii s-a arătat că prin dispoziția Primarului Municipiului Bistrița nr. 651 din
18 iulie 2002, s-a formulat ofertă de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent,
constând în titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare
sau acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital pentru
imobilul teren situat în Bistrița, str. N., și ofertă de acordare de despăgubiri
bănești pentru imobilul construcție situat în Bistrița, str. N., s-a respins cererea
de acordare în compensare a terenului în suprafață de 2.328 m.p., proprietate privată
a mun. Bistrița, situat în localitatea Unirea.
S-a susținut că deși această
dispoziție a fost comunicată din anul 2002 pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea
Proprietăților nu a procedat la verificarea legalității și la acordarea despăgubirilor
cuvenite în temeiul Legii nr. 247/2005.
Reclamanții arată că refuzul
Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților de a plăti despăgubirile
cuvenite este nejustificat.
b) Soluția primei instanțe
Prin sentința nr. 4243
din 02 decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
și fiscal, a admis excepția prematurității cererii de chemare în judecată; a respins
acțiunea formulată de reclamanții P.M. și P.I. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea
Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca prematur formulată.
Pentru a pronunța această
sentință prima instanță a reținut că din interpretarea dispozițiilor legale reiese
că pentru emiterea titlurilor de plată sau de conversie în condițiile art. 18
2
lit. a) Titlul VII din Legea nr. 247/2005, este necesară parcurgerea procedurii
administrative prevăzute de lege, în sensul verificării legalității deciziei de
restituire prin echivalent.
În cauză, reclamanții
au solicitat obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în condițiile în care, astfel
cum reiese din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, s-a constatat lipsa multor
înscrisuri din cuprinsul dosarului aferent dispoziției de restituire și nu s-a procedat
la desemnarea unei societăți de evaluare sau a unui evaluator autorizat pentru stabilirea
cuantumului despăgubirilor potrivit art. 16 alin. (4), Cap. V, Titlul VII din Legea
nr. 247/2005.
Pe de altă parte, reclamanții
nu au formulat un capăt de cerere în care să solicite obligarea pârâtei la demararea
procedurii administrative prevăzute de dispozițiile legale menționate, urmărind
doar acordarea despăgubirilor, astfel încât excepția prematurității invocată de
pârâtă este întemeiată, urmând a fi admisă cu consecința respingerii cererii ca
prematur formulată.
Instanța de recurs
Împotriva acestei sentințe
au declarat recurs reclamanții P.M. și P.I.
a) Motivele de recurs
În motivele de recurs
s-a susținut că prima instanță a admis greșit excepția prematurității acțiunii,
întrucât s-a emis dispoziția nr. 651 din 18 iulie 2002 a Primarului Municipiului
Bistrița, dosarul fiind înregistrat la Autoritatea Națională pentru Restituirea
Proprietăților din anul 2005.
S-a precizat că au fost
depuse toate actele necesare, fiind atașate la raportul de evaluare, precum și acte
care atestă calitatea de moștenitor a fostului proprietar T.M.
b) Întâmpinarea depusă
Intimata Autoritatea Națională
pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare, solicitând respingerea
recursului.
S-a precizat că acțiunea
a avut ca obiect plata despăgubirilor, că potrivit Legii nr. 247/2005, Titlul VII,
titlurile de plată se emit după ce s-au emis titlurile de despăgubire, iar în cauză
nu s-au emis titlurile de despăgubire, fiind lipsă o serie de acte privind imobilul
și calitatea de moștenitor a solicitanților.
c) Analiza motivelor de
recurs
Examinând motivele de
recurs formulate de reclamanți și sentința primei instanțe, prin prisma art. 304
1
C. proc. civ., se rețin următoarele:
Prin dispoziția nr. 651/2002,
Primarul Municipiului Bistrița a formulat reclamanților-recurenți ofertă de acordare
de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Bistrița, str. U.
După adoptarea Legii
nr. 247/2005, dosarul notificării formulate de recurenți a fost înregistrat la Autoritatea
Națională pentru Restituirea Proprietăților.
La data de 4 noiembrie
2009 s-a întocmit raportul de evaluare a imobilului respectiv.
Prin acțiune, reclamanții
au solicitat să li se acorde despăgubirile aferente imobilelor.
Înalta Curte precizează
că prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005 s-a reglementat procedura de acordare a
despăgubirilor pentru imobilele ce nu mai pot fi restituite în natură.
Potrivit art. 16 Cap.
V, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, după înregistrarea dosarelor, Secretariatul
Comisiei Centrale verifică dacă imobilul nu mai putea fi restituit în natură, apoi
se transmite dosarul unui evaluator, această etapă finalizându-se cu emiterea titlurilor
de despăgubire.
După emiterea titlurilor
de despăgubire acestea se valorifică de către deținători în modalitățile prevăzute
în art. 18
1
Titlul VII, Legea nr. 247/2005.
Din analiza parcursului
dosarului conținând notificarea, raportat la prevederile legale aplicabile speței
se reține că reclamanții nu au respectat procedura legală.
Aceștia erau îndreptățiți
să solicite mai întâi emiterea titlurilor de despăgubire și nu direct plata contravalorii
imobilelor notificate.
În aceste condiții soluția
instanței de fond de a respinge acțiunea ca prematur formulată este legală, întrucât
se impunea ca mai întâi să se emită titlurile de despăgubire, care ulterior puteau
fi valorificate prin emiterea titlurilor de plată (plata efectivă) sau acțiuni la
Fondul Proprietatea.
d) Soluția instanței de
recurs
Având în vedere considerentele
prezentei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge, sentința
primei instanțe fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de P.M. și P.I. împotriva sentinței nr. 4243 din 02 decembrie 2009 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 29 octombrie 2010.