ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3788/2012

Asupra

cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București sub nr. 14441/302/201,

la data de 29 iulie 2011,

reclamanta N.M.C.,

care locuiește în Franța, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B.S.F., pronunțarea

unei hotărâri prin care să i se încredințeze spre creștere și educare minorul B.A.S.,

născut în Spania la data de 19 septembrie 2007 și care se află în prezent în România,

în îngrijirea mamei reclamantei.

Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea, arătând că

solicită pronunțarea unei hotărâri prin care instanța să dispună în baza art. 505

alin. (2) și (3) și art. 398 alin. (1) din Noul C. civ. ca autoritatea părintească

asupra minorului B.A.S., să fie exercitată de reclamantă, iar în temeiul art. 496

alin. (3) din același Cod, să se încuviințeze ca locuința minorului să fie la reclamantă.

Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă,

prin sentința civilă nr. 210 din 12 ianuarie 2012,

a declinat competența de soluționare cu privire la acțiunea

formulată de reclamantă în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

S-a reținut că, potrivit art. 5 C. proc. civ., dacă nu

se cunoaște nici reședința pârâtului cererea de chemare în judecată se face la instanța

reședinței reclamantului. În materie de competență noțiunea de domiciliu este folosită

de legiuitor în sens larg, interesând adresa unde partea locuiește efectiv. Din

interpretarea art. 19 C. proc. civ. rezultă că în materie de persoane normele de

competență sunt absolute, neputându-se deroga de la acestea în cauză, pârâtul nu

locuiește la adresa din sectorul 5 indicată de reclamantă, susținându-se că acesta

locuiește în străinătate. Citația emisă în străinătate a fost restituită cu mențiunea

că pârâtul nu locuiește la adresa indicată. Prin urmare, având în vedere că pârâtul

nu are un domiciliu cunoscut, devine competentă instanța de la domiciliul sau reședința

reclamantei, în speță, Judecătoria Târgoviște.

După pronunțarea sentinței, la data de 30 ianuarie 2012

la dosar a fost înregistrată și depusă cererea pârâtului prin care acesta solicită

citarea la domiciliul său din sectorul 5, București. În conținutul aceleiași cereri

pârâtul arată că a întâmpinat inconveniente în luarea la cunoștință a procedurilor

în legătură cu acest proces.

Judecătoria Târgoviște, prin sentința civilă nr. 1647

din 15 martie 2012,

a admis excepția necompetenței

teritoriale în soluționarea acțiunii formulate de reclamanta N.M.C. și a declinat

competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, cauza fiind trimisă

pentru soluționarea conflictului negativ de competență la Înalta Curte de Casație

și Justiție.

S-a reținut, în esență, că fiind vorba de o acțiune privitoare

la persoane, întrucât decurge din raporturile de familie, din analiza coroborată

a dispozițiilor art. 19 și art. 159 pct. 3 C. proc. civ., competența teritorială

este absolută. În speță sunt aplicabile dispozițiile de drept comun în materie,

și anume cele cuprinse în art. 5 C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât pârâtul

a depus o cerere scrisă prin care solicită citarea la domiciliul său din sectorul

5, București, iar la termenul din 15 martie 2012, reprezentantul pârâtului a menționat

că acesta înțelege să își aleagă, potrivit art. 114

1

alin. (4) C.

proc. civ., domiciliul în România unde urmează a i se face toate comunicările, acesta

fiind tot la adresa din sectorul 5, București.

În soluționarea conflictului negativ de competență,

Înalta Curte reține următoarele:

În motivarea acțiunii, reclamanta N.M.C. a indicat domiciliul

pârâtului B.S.F. în București, sector 5.

Potrivit art. 5 C. proc. civ., cererea se face la instanța

domiciliului pârâtului. Dacă pârâtul are domiciliul în străinătate sau nu are domiciliu

cunoscut, cererea se face la instanța reședinței sale din țară, iar dacă nu are

nici reședința cunoscută, la instanța domiciliului sau reședinței reclamantului.

Inițial, procedura de citare cu pârâtul a fost îndeplinită

prin afișare, ulterior reclamanta a indicat o adresă din străinătate la care pârâtul

a fost citat, citația emisă în străinătate fiind restituită cu mențiunea că pârâtul

nu locuiește la adresa indicată.

Pârâtul nu s-a prezentat la instanță, însă a depus la

data de 30 inuarie 2012, la dosarul Judecătoriei Sectorului 5 București, o cerere

scrisă prin care a solicitat citarea la domiciliul său din sectorul 5, București.

Conform înscrisurilor depuse de pârât în dosarul Judecătoriei

Târgoviște, respectiv procura judiciară, copia cărții de identitate și în raport

de precizările făcute verbal în fața instanței de către mandatarul acestuia, precum

și de faptul că pârâtul nu are declarat un domiciliu în străinătate și că la data

cererii de chemare în judecată domiciliul său era la adresa din București, reiese

fără îndoială că incidența tezei a II-a a art. 5 C. proc. civ. este exclusă, deoarece

nu se poate reține că pârâtul nu are un domiciliu cunoscut în țară, pentru a fi

competentă instanța de la domiciliul sau reședința reclamantei.

În raport de cele arătate, constatând că între Judecătorie

Sectorului 5 București și Judecătoria Târgoviște s-a ivit un conflict negativ de

competență, în sensul reglementat de art. 20 pct. 2 și art. 22 alin. (3) C.

proc. civ., această instanță va stabili în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București

competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta N.M.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Sectorului 5 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2012.