ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2125/2009

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 593 din 26 ianuarie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul 6869/2004 s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.T. împotriva Deciziei penale nr. 815/A din 1 noiembrie 2004 a Curții de Apel București - secția a II-a penală. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul, ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni la data de 17 martie 2009. Prin Sentința penală nr. 292 din 11 martie 2009 a Judecătoriei Moreni, în baza art. 42 C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petentul condamnat M.T.

în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestatorul în contestația formulată a invocat dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc. pen., iar în timpul ședinței de judecată a dosarului său pe rolul instanței Judecătoriei Moreni, a declarat că nu a formulat contestație și nu și-o însușește, depoziția fiind consemnată și atașată la dosar. Examinând contestația în anulare, Înalta Curte constată că este inadmisibilă pentru următoarele considerente: În conformitate cu prevederile art. 391 alin. (1) C. proc. pen., „instanța examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, fără citarea părților", verificând, între altele, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute de art. 386". De asemenea, potrivit prevederilor art. 387 alin. 2 C. proc.

pen. „în cererea de contestație în anulare trebuie să se arate toate cazurile de contestație pe care le poate invoca contestatorul și toate motivele aduse în sprijinul acestora". Înalta Curte constată că cererea formulată de contestator nu îndeplinește exigențele legale impuse de dispozițiile evocate, în sensul că nu se invocă nici unul din cazurile de contestație enumerate, expres și limitativ, în art. 386 C. proc. pen., iar solicitarea contestatorului de a invoca motivele contestației după ce va fi citat este contrară dispozițiilor art. 391 alin. (1) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu verificându-se fără citarea părților. În consecință, Înalta Curte urmează să dispună respingerea contestației ca inadmisibilă.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul M.T. împotriva Deciziei penale nr. 593 din 26 ianuarie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul 6869/2004. Obligă contestatorul la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 iunie 2009.