ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : I. Prin Rezoluția nr. 1279/P/2009 din 20 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, s-a dispus soluția de neurmărire penală față de magistrat S.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen., fundamentată pe prevederile art. 10 lit. a) și g) C. proc. pen.

Pentru a se dispune astfel, s-a apreciat de către procuror că procesul verbal de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1)-(3) din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., datat 13 mai 2004, a fost întocmit în fals de către procuror, pentru corectarea unei erori, în condițiile în care Legea nr. 39/2003 a intrat în vigoare la 29 februarie 2003, iar faptele au fost săvârșite în ianuarie 2003, fapta de fals existând în materialitatea ei, împlinindu-se, însă, în raport de infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale și fiind incidente prevederile art. 10 lit. g) C. proc. pen.

S-a precizat că relevante în sensul existenței faptei sunt actele emise 1a 13 mai 2004 cu privire la inc. P.C. (ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, ordonanța de reținere și mandatul de arestare preventivă) în care a fost reținută ca și încadrare juridică infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1)-(3) din Legea nr. 39/2003. S-a stabilit, totodată, de către procuror că sunt aplicabile prevederile art. 10 lit. a) C. proc. pen. în raport de infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., precizându-se că: - în ceea ce privește modificarea datei plângerii formulate de D.E. din 29 ianuarie 2003 în 29 februarie 2003 se poate observa corectarea datei în sensul celor menționate, erorile evidente din cuprinsul actelor procesuale fiind îndreptate de însuși organul de urmărire penală care a întocmit actul; declarația olografa a lui D.E.

a fost dată în fața unui lucrător de poliție, care nu a întocmit proces-verbal mențiunile privind îndreptarea erorii, și nu în fața procurorului S.M.; - în cauza instrumentată de procuror S.M. au fost aplicabile prevederile privind conexitatea, iar disjungerile au fost efectuate în interesul bunei înfăptuiri a justiției; - cu privire la mandatul de interceptare a convorbirilor telefonice în baza Legii nr. 51/1991, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 13 din Legea nr. 51/1991, conform cărora „actul de autorizare se emite, la cererea organului cu atribuții în domeniul siguranței naționale, de către procurori anume desemnați de procurorul general"; - transcrierile convorbirilor interceptate în baza mandatului indicat au fost supuse dezbaterii judecătorești; - susținerile persoanei vătămate P.C.

privind existența unei înțelegeri între D.E. și procuror S.M. privind inculparea sa, precum și în legătură cu exercitarea de presiuni în scopul furnizării unor informații compromițătoare despre anumite persoane sunt lipsite de suport probator; - vinovăția lui P.C. a fost stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă. II. Împotriva acestei rezoluții a procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, a declarat plângere intimatul procuror S.M. întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. și care a fost înregistrată la data de 16 martie 2011 la Registratura generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție și ulterior la data de 22 martie 2011 la Secția Penală a acestei instanțe.

Prin Adresa nr. 1279/P/2009 din 16 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, s-a comunicat că prin rezoluția nr. 1527/559/11-2/2011 din 21 martie 2011 a Procurorului Șef Secție de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis plângerile formulate de numiții P.C. și S.M., s-a infirmat rezoluția nr. l279/P/2009 din 20 ianuarie 2011 și s-au reluat cercetările în cauză. Ca atare, dosarul menționat (nr. 1279/P/2009) se află în lucru la procuror, neputând fi comunicat la acest moment procesual, ci doar copia rezoluției nr. 1527/559/11-2/2011 din 21 martie 2011. Având în vedere cele mai sus expuse prin adresa indicată a procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Înalta Curte are în vedere că în cauză petiționarul procuror S.M.

a exercitat plângerea de față prin înfrângerea dispozițiilor exprese ale art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., adică mai înainte de respingerea plângerii de către procurorul șef ierarhic superior celui ce a dispus soluția de netrimitere în judecată. Astfel, dispozițiile procedurale evocate statuează expres și imperativ că „după respingerea plângerii … împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale … date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare … la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența de a judeca cauza în primă instanță”.

Așa fiind, rezultă fără echivoc pe calea unui silogism logico-juridic și formal, că plângerea de față a fost înregistrată la instanța de judecată mai înainte de data de 21 martie 2011 când prin Rezoluția nr. 1527/559/II/2/2011 a Procurorul șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis plângerea petiționarului S.M. împotriva Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 1279/P/2009 din 20 ianuarie 2011 și s-a dispus și reluarea cercetărilor în cauză și în consecință urmează a fi respinsă ca inadmisibilă în baza dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) teza II C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul S.M. împotriva rezoluției nr. 1279/P/2009 din 20 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. Obligă petentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 mai 2011.