ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele :

I. Prin Rezoluția nr. 1279/P/2009 din 20

ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, s-a dispus soluția de neurmărire

penală față de magistrat S.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute

de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen., fundamentată pe prevederile art. 10 lit.

a) și g) C. proc. pen. Pentru a se dispune astfel, s-a apreciat de către

procuror că procesul verbal de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea

prevăzută de art. 7 alin. (1)-(3) din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea

prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., datat 13 mai 2004, a fost

întocmit în fals de către procuror, pentru corectarea unei erori, în condițiile

în care Legea nr. 39/2003 a intrat în vigoare la 29 februarie 2003, iar faptele

au fost săvârșite în ianuarie 2003, fapta de fals existând în materialitatea

ei, împlinindu-se, însă, în raport de infracțiunea prevăzută de art. 289 C.

pen., termenul de prescripție a răspunderii penale și fiind incidente

prevederile art. 10 lit. g) C. proc. pen. S-a precizat că relevante în sensul

existenței faptei sunt actele emise 1a 13 mai 2004 cu privire la inc. P.C.

(ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, ordonanța de reținere și

mandatul de arestare preventivă) în care a fost reținută ca și încadrare

juridică infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1)-(3) din Legea nr. 39/2003.

S-a stabilit, totodată, de către procuror că sunt aplicabile prevederile art.

10 lit. a) C. proc. pen. în raport de infracțiunea prevăzută de art. 246 C.

pen., precizându-se că:

- în ceea ce privește

modificarea datei plângerii formulate de D.E. din 29 ianuarie 2003 în 29

februarie 2003 se poate observa corectarea datei în sensul celor menționate,

erorile evidente din cuprinsul actelor procesuale fiind îndreptate de însuși

organul de urmărire penală care a întocmit actul; declarația olografa a lui D.E.

a fost dată în fața unui lucrător de poliție, care nu a întocmit proces-verbal

mențiunile privind îndreptarea erorii, și nu în fața procurorului S.M.;

- în cauza

instrumentată de procuror S.M. au fost aplicabile prevederile privind

conexitatea, iar disjungerile au fost efectuate în interesul bunei înfăptuiri a

justiției;

- cu privire la

mandatul de interceptare a convorbirilor telefonice în baza Legii nr. 51/1991,

trebuie avute în vedere dispozițiile art. 13 din Legea nr. 51/1991, conform

cărora „actul de autorizare se emite, la cererea organului cu atribuții în

domeniul siguranței naționale, de către procurori anume desemnați de procurorul

general";

- transcrierile

convorbirilor interceptate în baza mandatului indicat au fost supuse dezbaterii

judecătorești;

- susținerile

persoanei vătămate P.C. privind existența unei înțelegeri între D.E. și

procuror S.M. privind inculparea sa, precum și în legătură cu exercitarea de

presiuni în scopul furnizării unor informații compromițătoare despre anumite

persoane sunt lipsite de suport probator;

- vinovăția lui P.C.

a fost stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă.

II. Împotriva acestei

rezoluții a procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, a declarat plângere

intimatul procuror S.M. întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

alin.

(1) C. proc. pen. și care a fost înregistrată la data de 16 martie 2011 la Registratura generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție și ulterior la data de 22 martie

2011 la Secția Penală a acestei instanțe.

Prin Adresa nr.

1279/P/2009 din 16 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, s-a comunicat că prin

rezoluția nr. 1527/559/11-2/2011 din 21 martie 2011 a Procurorului Șef Secție de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe

lângă înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis plângerile formulate de

numiții P.C. și S.M., s-a infirmat rezoluția nr. l279/P/2009 din 20 ianuarie 2011

și s-au reluat cercetările în cauză.

Ca atare, dosarul

menționat (nr. 1279/P/2009) se află în lucru la procuror, neputând fi comunicat

la acest moment procesual, ci doar copia rezoluției nr. 1527/559/11-2/2011 din

21 martie 2011.

Având în vedere cele

mai sus expuse prin adresa indicată a procurorului șef al Secției de Urmărire

Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Înalta Curte are în vedere că în cauză petiționarul

procuror S.M. a exercitat plângerea de față prin înfrângerea dispozițiilor

exprese ale art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., adică mai înainte de

respingerea plângerii de către procurorul șef ierarhic superior celui ce a

dispus soluția de netrimitere în judecată.

Astfel, dispozițiile

procedurale evocate statuează expres și imperativ că „după respingerea

plângerii … împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale … date de

procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane pot face plângere,

în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de

rezolvare … la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii,

competența de a judeca cauza în primă instanță”.

Așa fiind, rezultă

fără echivoc pe calea unui silogism logico-juridic și formal, că plângerea de

față a fost înregistrată la instanța de judecată mai înainte de data de 21

martie 2011 când prin Rezoluția nr. 1527/559/II/2/2011 a Procurorul șef al

Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis plângerea petiționarului S.M.

împotriva Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 1279/P/2009 din 20

ianuarie 2011 și s-a dispus și reluarea cercetărilor în cauză și în consecință

urmează a fi respinsă ca inadmisibilă în baza dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) teza II C. proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca inadmisibilă, plângerea

formulată de petentul S.M. împotriva rezoluției nr. 1279/P/2009 din 20 ianuarie

2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de

Urmărire Penală și Criminalistică.

Obligă petentul la plata sumei de 50 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 mai 2011.