ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1120/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 28 aprilie 2006,

reclamantul S.Ș. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României,

reprezentat de primul ministru C.P.T., să se dispună anularea H.G. nr. 85/2006 pentru

aprobarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova cu privire

la cooperarea economică, industrială și tehnico-științifică, semnat la București

la 16 noiembrie 2005, publicată în M. Of. nr. 103/2.02.2006.

Reclamantul a solicitat

de asemenea să se dispună intrarea în legalitate a Cancelariei primului ministru

prin interzicerea utilizării sintagmei „Guvernul României” în antetul său, prin

excluderea acestei instituții de la activitatea de soluționare a petițiilor adresate

Guvernului României și obligarea pârâtului Guvernul României la plata unei penalități

de 50.000 RON în favoarea bugetului de stat pentru încălcarea cu vinovăție a legii

și la plata unei penalități în sumă de 1 RON în favoarea reclamantului.

În motivarea acțiunii,

s-a susținut că hotărârea contestată a fost adoptată de pârât prin fraudă la lege

și au fost indicate ca temei juridic pentru cererile formulate Legea nr. 94/1994,

Legea nr. 590/2003, Legea nr. 90/2001, Decizia primului –ministru nr. 379/2005 și

dispozițiile art. 998 C. civ.

Prin sentința civilă

nr. 2.495 din 16 octombrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios,

administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată, constatând că H.G.

nr. 85/2006 a fost adoptată în conformitate cu dispozițiile art. 108 din Constituția

României și art. 20 din Legea nr. 590/2003.

Cererile vizând intrarea

în legalitate a Cancelariei Primului Ministru au fost respinse ca neîntemeiate față

de dispozițiile art. 5 lit. c) din Decizia Primului Ministru nr. 427/2007, care

atribuie calitatea de reprezentant în fața instanțelor de judecată și altor organe

cu atribuții jurisdicționale, printre care și Cancelaria Primului Ministru, prin

Direcția Generală Juridică. În același sens, instanța de fond a avut în vedere și

dispozițiile art. 20 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului

României și ministerelor, potrivit cărora Cancelaria Primului Ministru face parte

din aparatul de lucru al guvernului, fiind coordonată direct de Primul Ministru.

Cererea de obligare a

pârâtului la plata de daune morale și materiale a fost respinsă cu motivarea că

reclamantul nu a administrat nici o probă privind existența unui prejudiciu produs

prin fapta culpabilă a pârâtului.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul și a solicitat casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.

Recurentul a susținut

că instanța de fond a reținut eronat calitatea de pârât pentru Secretariatul General

al Guvernului, care nu a fost chemat în judecată și nu a avut în vedere cazul de

abținere în care s-a aflat unul din membrii completului de judecată.

Pe fondul cauzei, recurentul

a arătat că au fost greșit respinse criticile de nelegalitate aduse H.G. nr. 85/2006,

pentru că nu au fost avute în vedere dispozițiile Legii nr. 94/1994 și ale Legii

nr. 590/2003, deși au fost indicate drept temei juridic al acțiunii.

Referitor la soluția de

respingere a cererilor de intrare în legalitate a Cancelariei Primului Ministru,

recurentul a susținut că instanța de fond a aplicat greșit Decizia Primului Ministru

nr. 427/2005, în condițiile în care acest act normativ a fost abrogat expres prin

Decizia Primului Ministru nr. 190/2007 și se referea la reprezentarea intereselor

primului ministru, iar nu ale guvernului.

Hotărârea instanței de

fond a fost criticată și pentru nemotivarea soluției de respingere a excepției calității

procesuale active invocate de pârâtul Guvernul României și de intervenientul Ministerul

Afacerilor Externe.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport de motivele de recurs invocate și de dispozițiile art. 304

și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs

ca nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a soluționat

pricina în contradictoriu cu pârâții chemați în judecată prin acțiunea formulată

de reclamant și s-a pronunțat în cadrul procesual determinat de obiectul cererilor

deduse judecății.

De altfel prin încheierea

dată în ședința publică din 13 februarie 2007 și împotriva căreia nu s-a formulat

recurs, instanța de fond a stabilit corect că, față de obiectul acțiunii precizat

de reclamant, calitatea de pârât în cauză aparține Guvernului României, dar reprezentarea

acestuia în fața instanțelor judecătorești este asigurată de Secretariatul General

al Guvernului, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) pct. 5 din H.G.

nr. 157/2005 privind organizarea și funcționarea Secretariatului General al Guvernului.

Susținerea din recurs

privind încălcarea dispozițiilor legale referitoare la cazul de abținere în care

se afla unul din judecătorii cauzei va fi respinsă ca neîntemeiată, dat fiind că

pentru același motiv de incompatibilitate, reclamantul a formulat o cerere de recuzare,

care a fost anulată ca netimbrată prin încheierea din ședința Camerei de Consiliu

de la 25 septembrie 2007 și împotriva căreia nu s-a declarat recurs în condițiile

prevăzute de art. 34 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce privește fondul

cauzei, se constată că este legală și temeinică soluția de respingere a acțiunii

de anulare a H.G. nr. 85/2006, care a fost adoptată în conformitate cu prevederile

art. 108 din Constituția României și art. 20 din Legea nr. 590/2003, prin însușirea

proiectului inițiat de Ministerul Economiei și Comerțului.

Instanța de fond a analizat

toate dispozițiile legale indicate ca temei juridic al acțiunii în anulare, inclusiv

cele cuprinse în Legea nr. 94/1994 pentru ratificarea Acordului de comerț liber

dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova, constatând în mod judicios

că acest act normativ nu a fost abrogat prin hotărârea contestată de reclamant,

dar și-a încetat valabilitatea la data aderării României la U.E., astfel cum au

convenit părțile contractante.

În art. 6 din Actul privind

condițiile aderării, anexat Tratatului de aderare a României la U.E., ratificat

prin Legea nr. 157/2005, s-a prevăzut expres că de la data aderării, România se

retrage din acordurile de comerț liber încheiate cu state terțe.

În consecință, temeiul

juridic pentru ieșirea din vigoare a Acordului de comerț liber între România și

Republica Moldova este reprezentat de art. 6 alin. (10) din Tratatul de aderare

a României la U.E., ratificat prin Legea nr. 157/2005.

Critica din recurs privind

aplicarea greșită a deciziei nr. 427/2005 a Primului Ministru, care a fost abrogată

prin decizia din 28 iunie 2007 a Primului Ministru este neîntemeiată, întrucât acest

act normativ era în vigoare la data cererii de chemare în judecată și nu a constituit

singurul temei de drept al soluției pronunțate, fiind avută în vedere reglementarea

primară și anume, Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului,

care în art. 20 a prevăzut expres atribuțiile Cancelariei Primului Ministru.

Soluția de respingere

a excepției privind lipsa calității procesuale active a fost motivată de instanța

de fond în conformitate cu dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.,

astfel încât este neîntemeiată critica formulată sub acest aspect în recurs.

În considerentele sentinței

atacate, s-a reținut că reclamantul are calitate procesuală activă în raport de

obiectul cererii de chemare în judecată și de dispozițiile art. 2 lit. a) și

lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Pentru motivele expuse

anterior, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii

pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de S.Ș. împotriva sentinței civile nr. 2495 din 16 octombrie 2007 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 martie 2008.