ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3364/2012

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Argeș la data de 06 mai 2008, reclamantul G.V.G., în contradictoriu cu pârâtul S.T.A.R., a solicitat instanței obligarea pârâtului la restituirea sumei de 321.754 euro, acordată cu titlu de împrumut, în echivalent RON Ia cursul comunicat de B.N.R. la data pronunțării hotărârii. La data de 07 noiembrie 2008, reclamantul G.V.G. a formulat cerere de chemare în garanție a administratorului SC S.C.R.I. SRL, M.G. Prin sentința comercială nr. 1149/C din 03 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, motivat de faptul că litigiul ce se poartă între părți are un caracter civil, iar nu unul comercial.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, la data de 15 ianuarie 2009. La data de 05 martie 2009, reclamantul și-a completat acțiunea în sensul că a solicitat și obligarea pârâtei SC S.C.R.I. SRL la restituirea sumei de 321.754 euro, arătându-se că reclamantul, în calitate de mandatar al pârâtei SC S.C.R.I. SRL, a organizat, a condus și a finanțat activități pentru realizarea ansamblului de locuințe din comuna C. S-a susținut că sumele de bani au fost achitate în contextul în care urma să se realizeze o asociere între reclamant și pârâta SC S.C.R.I. SRL. Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr. 221 din 09 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 363/1259/2008, a admis excepția necompetenței sale materiale, apreciind că obligația de restituire a sumei de bani solicitată derivă din executarea unui mandat de natură comercială, motiv pentru care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Argeș.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Curții de Apel Pitești în vederea pronunțării regulatorului de competență. Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să soluționeze prezenta cauză, prin sentința civilă nr. 4/F-CC din 31 martie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 490/46/2010, Curtea de Apel Pitești a stabilit competența în favoarea Tribunalului Argeș. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș sub nr. 1980/109/2010. Prin sentința nr. 246/2011 din 05 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, au fost respinse excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC S.C.R.I.

SRL, excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție a numitului M.G., excepția prescripției extinctive și a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S.T.A.R. A fost respinsă cererea de chemare în judecată împotriva pârâtului S.T.A.R. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă și a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul G.V.G., în contradictoriu cu pârâta SC S.C.R.I. SRL pe care a obligat-o la plata către reclamant a sumei de 321.754 euro, în echivalent RON la data plății. A fost respinsă cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect. Împotriva acestei sentințe, pârâții au formulat apel, iar prin decizia civilă nr. 97/A din 14 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a fost respins apelul formulat de SC S.C.R.I.

SRL ca tardiv formulat, iar apelurile formulate de către S.T.A.R. și M.G., ca lipsite de interes. Analizând cu prioritate excepția tardivității apelului, instanța de apel a reținut, în esență, că sentința a fost comunicată pârâților la data de 22 iulie 2011, iar cererea de apel a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 09 septembrie 2011. Astfel, în raport de prevederile art. 284 C. proc. civ., de la data comunicării și până la data înregistrării cererii de apel a fost depășit termenul de 15 zile prevăzut sub sancțiunea decăderii potrivit dispozițiilor art. 103 C. proc. civ.

Față de pârâtul S.T.A.R., cu privire la care instanța a respins cererea de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă, s-a reținut ca fiind formulată în termen cererea de apel, dat fiind că pârâtul a solicitat să-i fie comunicate actele de procedură la o altă adresă, însă, în raport de soluția pronunțată, s-a apreciat că acesta nu justifică niciun interes să critice hotărârea. Cu privire la ceilalți pârâți, s-a apreciat că nu se poate reține formularea căii de atac în termen pentru necomunicarea hotărârii, întrucât aceștia nu s-au conformat dispozițiilor art. 98 C. proc. civ. și, pe cale de consecință, Curtea a aplicat sancțiunea decăderii reglementată de art. 103 din același cod, respectiv a respins apelul ca tardiv formulat.

Împotriva deciziei Curții de apel, pârâții M.G., SC S.C.R.I. SRL Pitești și S.T.A.R. au declarat recurs, solicitând admiterea recursului, în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului G.V.G. și față de pârâta SC S.C.R.I. SRL Pitești, iar nu doar față de celelalte părți existente în cauză, cu menținerea în rest a dispozițiilor sentinței. În motivare, recurenta-reclamantă critică decizia atacată pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte: I. Consideră că instanța de apel a pronunțat în speță o soluție nelegală atunci când a dispus respingerea ca tardiv ori ca lipsit de interes a apelului promovat de pârâți.

Sub aspectul admiterii greșite a excepției tardivității, recurenții susțin, în esență, că instanța de apel nu a observat din cuprinsul dovezii aflate la dosar faptul că sentința civilă nr. 246 din 05 iulie 2011 a Tribunalului Argeș a fost afișată de către agentul procedural la o adresă diferită de cea a sediului firmei, respectiv că deși sediul firmei menționat se află în mun. Pitești, Bd. P., bl. X, parter, în cuprinsul dovezii de comunicare se arată că hotărârea a fost afișată pe ușa locuinței situată la adresa din mun. Pitești, Bd. P., bl. X, etaj 1. Or, potrivit art. 100 alin. (3) C. proc. civ., arată recurenta, indicarea incorectă a elementelor cuprinse în art. 100 alin. (1) pct. 4 C. proc.

civ. (deci inclusiv a etajului în cazul clădirilor cu mai multe etaje) constituie un motiv de nulitate absolută a procesului-verbal de comunicare. Cât privește excepția lipsei de interes a promovării apelului de către pârâții S.T.A.R. și M.G. consideră că această excepție a lipsei de interes nu putea fi invocată la momentul procesual la care instanța dăduse deja părților cuvântul asupra excepției de tardivitate, întrucât la momentul respectiv, instanța de apel era învestită strict cu soluționarea excepției de tardivitate, neputându-se pronunța asupra altor aspecte. II. Recurenții-pârâți apreciază că, pronunțându-se cu prioritate asupra excepțiilor invocate și admițându-le în mod greșit pe acestea, Curtea de Apel Pitești nu a analizat criticile de fond formulate împotriva hotărârii primei instanțe.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Intimatul-reclamant G.V.G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefundat. Analizând decizia atacată în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele care succed: Potrivit dispozițiilor art. 100 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., procesul-verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură trebuie să cuprindă: „numele, prenumele și domiciliul celui căruia i s-a făcut comunicarea, cu arătarea numărului, etajului, apartamentului sau camerei, dacă cel căruia i s-a făcut comunicarea locuiește într-o clădire cu mai multe etaje sau apartamente sau în hotel, și dacă actul de procedură a fost înmânat la locuința sa, ori a fost afișat pe ușa acestei locuințe”.

Conform alin. (3) al aceluiași articol „arătările de la pct. 1, 2, 4, 5, 7 și 8 sunt prevăzute sub pedeapsa nulității.” În speță, verificând modul de îndeplinire a procedurii de comunicare a sentinței apelate, Înalta Curte constată că în cuprinsul procesului-verbal întocmit de agentul procedural, respectiv dovezii de comunicare a sentinței Tribunalului, este menționată o adresă greșită, respectiv Pitești, Bd. P., bl. X, etaj 1, în loc de Pitești, Bd. P., bl. X, parter, astfel cum rezultă din informarea furnizată de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Argeș la solicitarea instanței. În raport de această împrejurare, se constată că dovada de comunicare a sentinței apelate nu îndeplinește cerințele imperative instituite de art. 100 alin. (1) pct. 4 C. proc.

civ., aspect ce atrage nulitatea comunicării potrivit art. 100 alin. (3) C. proc. civ. Totodată, simpla mențiune făcută în procesul-verbal întocmit de agentul procedural, în sensul că respectiva comunicare a sentinței apelate s-a efectuat prin afișare pe ușa locuinței, în condițiile în care pe dovada de comunicare este menționat un alt număr de etaj, face ca, în cazul imobilelor împărțite pe etaje și apartamente, procedura de comunicare să fie considerată nulă, deoarece nu se poate verifica în concret dacă afișarea s-a făcut pe ușa locuinței celui căruia i s-a făcut comunicarea, iar nu pe ușa altei locuințe. Comunicarea actului de procedură la o adresă greșită i-a cauzat pârâtei SC S.C.R.I. SRL Pitești o vătămare constând în respingerea apelului ca tardiv formulat, vătămare care nu poate fi remediată decât prin anularea actului îndeplinit cu neobservarea formelor legale, conform art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., împrejurare ce atrage în cauză incidența dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ. În consecință, se constată ca fiind fondate criticile recurenților vizând greșita admitere a excepției tardivității apelului promovat. În această situație, se impune ca instanța de control judiciar să o repună pe apelanta SC S.C.R.I. SRL Pitești în termenul de apel și să procedeze la soluționarea pe fond a apelului promovat de aceasta. Pentru toate argumentele de fapt și de drept anterior expuse, constatând că se confirmă motivul de nelegalitate, de ordine publică, reglementat de dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., într-o manieră care face inutilă cercetarea celorlalte motive de recurs, Înalta Curte, pentru a asigura o judecată unitară, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc.

civ., va admite recursul declarat de pârâții M.G., SC S.C.R.I. SRL Pitești și S.T.A.R., va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând ca în rejudecare să se analizeze și celelalte motive de recurs, ca apărări pe fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâții M.G., SC S.C.R.I. SRL Pitești și S.T.A.R. împotriva deciziei civile nr. 97/A din 14 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 septembrie 2012.