ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1577/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 128 din 30 martie 2007 a Tribunalului Arad, inculpatul Ț.S.P. a fost condamnat, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, modificată și republicată, la pedeapsa de 6 ani închisoare. În baza art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, modificată și republicată, a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare. În baza art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, modificată și republicată, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 6 luni închisoare. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.

și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003, modificată și republicată, au fost contopite pedepsele, aplicându-se pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, care a fost sporită cu un an închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 7 ani închisoare. Au fost menținute dispozițiile mandatului de arestare nr. 51 din 15 septembrie 2005 emis de Tribunalul Arad față de inculpatul T.S.P. În baza dispozițiilor art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul Ț.S.P. a sumei de 1180 euro. Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut că, în perioada octombrie - noiembrie 2005, inculpații T.S.P., M.A., C.V. au inițiat și constituit un grup infracțional organizat, iar inculpații G.P.

și G.M. au aderat și sprijinit existența acestei asocieri având ca obiect coordonarea activității de trafic de migranți de origine moldoveană pe relația Republica Moldova – România – Ungaria – Italia. Reținând vinovăția inculpaților în raport cu infracțiunile pentru care fiecare a fost trimis în judecată, prima instanță a aplicat acestora pedepsele înscrise în considerentele și dispozitivul sentinței. Întrucât, prin sentința penală nr. 234 din 23 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. 657/2006, inculpatul Ț.S.P. a fost condamnat, la pedeapsa de 7 ani închisoare și s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 290 din 15 iulie 2006, acesta a fost dat în urmărire internațională, astfel că extrădat din Italia la data de 16 ianuarie 2008 a fost introdus în arestul I.G.P.R.

– D.C.P., apoi depus în P.M.S. Arad. La data de 23 iunie 2008, inculpatul a luat cunoștință de existența unei alte condamnări, respectiv cea dispusă prin sentința penală nr. 128 din 30 martie 2007, de 7 ani închisoare, pedeapsă pentru executarea căreia a fost emis mandatul nr. 140 din 18 aprilie 2007. S-a mai precizat că executarea acestei pedepse nu a început și nu a fost niciodată prezent la dezbateri și nici la pronunțare, iar hotărârea judecătorească prin care a fost condamnat nu i-a fost comunicată, astfel că a solicitat prin cererea introductivă rejudecarea cauzei, în baza art. 522 1 C. proc. pen., cauza fiind înregistrată la Tribunalul Arad sub nr. 8381.1/108/2006.

Întrucât inculpatul, prin apărătorul ales, a solicitat recalificarea cererii ca fiind apel peste termen, prin încheierea de ședință din 3 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 8385.1/108/2006 cererea a fost recalificată ca apel peste termen, dosarul fiind înaintat Curții de Apel Timișoara spre competentă soluționare. În motivarea apelului, prin concluziile scrise și orale, apărătorul ales a solicitat restituirea cauzei la procuror pentru nulitatea urmăririi penale, inculpatul nefiind citat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești la domiciliul său din Republica Moldova, nefiind legal citat nici în faza cercetării judecătorești. Instanța a constatat că apelul declarat de inculpat este fondat și, prin decizia penală nr. 151/ A din 6 noiembrie 2008, Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc.

pen., raportat la art. 332 alin. (2) C. proc. pen., a admis apelul, a desființat sentința atacată și, constatând nulitatea urmăririi penale, a restituit cauza la procuror pentru refacerea urmăririi penale. S-a dispus anularea mandatului nr. 140 din 18 aprilie 2007 emis de Tribunalul Arad și s-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. S-a reținut că inculpatul T.S.P. domiciliază în Republica Moldova, localitatea Basarabeasca, adresă la care nu a fost citat nici în faza urmăririi penale și nici în faza cercetării judecătorești, fiindu-i încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil. La fila x dosar de urmărire penală se află un plic poștal destinat inculpatului, însă adresa acestuia nu este completă, motiv pentru care corespondența a fost restituită.

Așa fiind, au fost încălcate dispozițiile art. 177 C. proc. pen., urmărirea penală fiind sancționată cu nulitatea absolută, prevăzută de art. 197 C. proc. pen. Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, fără a arăta motivele de casare. Examinând din oficiu hotărârea atacată, potrivit dispozițiilor art. 385 10 și art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul inculpatului nu este fondat. În mod corect instanța de apel a constatat că inculpatul T.S.P. nu a fost citat legal în timpul urmăririi penale. Acesta a fost citat în Republica Moldova, localitatea Basarabeasca, fără a se indica și strada adresei de domiciliu, motiv pentru care procedura de citare nu a putut fi îndeplinită, încălcându-se, astfel, dispozițiile art. 177 C. proc.

pen. În consecință, inculpatul T.S.P. nu a avut cunoștință de procesul penal pornit împotriva sa și de învinuirile care i s-au adus, nefiind prezent pe toată durata urmăririi penale; în aceste condiții, al a fost privat de posibilitatea de a-și formula apărarea, de a fi asistat de un avocat, de a-și exprima un punct de vedere în condiții de echitate, în raport de ceilalți subiecți ai procesului penal. S-au încălcat dispozițiile art. 6 C. proc. pen., privind garantarea dreptului la apărare și art. 171 C. proc. pen., privind asistența juridică a învinuitului și inculpatului, nulitate absolută ce a condus la vătămarea iremediabilă a drepturilor inculpatului care, nefiind prezent nici la urmărirea penală, nici în faza judecății, nu a putut-o învedera.

Așa fiind, hotărârea instanței de apel de a se restitui cauza procurorului în vederea refacerii urmării penale care a fost efectuată cu încălcarea dispozițiilor legale arătate și care este afectată de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., este legală și temeinică. În temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat. În baza art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de T.S.P. împotriva deciziei penale nr. 151 din 6 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 aprilie 2009.