ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 110/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 23 martie 2006, SC B.C.G. SRL Timișoara a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului – Autoritatea Rutieră Română, precum și cu SC A. SA Timișoara să se dispună anularea unui număr de 4 licențe de execuție eliberate în favoarea pârâtei secunde pentru traseele precizate în petitul acțiunii, ca nelegale. Ulterior, în cauză a formulat o cerere de intervenție accesorie în interesul aceleiași pârâte, SC D.P.R. SRL. Prin sentința civilă nr. 91 din 10 aprilie 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, învestită ca urmare a unui regulator de competență, a respins acțiunea principală ca fiind lipsită de obiect.

Totodată, a admis cererea de intervenție accesorie și a obligat pe reclamantă să plătească celei de-a doua pârâte, suma de 2.500 RON cheltuieli de judecată, iar cererea pentru cheltuielile de judecată formulată de pârâta Autoritatea Rutieră Română a fost respinsă ca neîntemeiată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC B.C.G. SRL Timișoara. Recurenta a susținut că hotărârea atacată este nelegală întrucât prima instanță a procedat la judecarea pricinii, fără a observa că procedura de citare, în ceea ce o privește, a fost efectuată pentru termenul de judecată din 10 aprilie 2007, cu încălcarea dispozițiilor art. 85 și 93 C. proc. civ. Critica este întemeiată. Prin acțiunea introdusă, reclamanta SC B.C.G.

SRL Timișoara a făcut precizarea că și-a ales sediul pentru comunicarea tuturor actelor de procedură la sediul Societății civile de avocați – D.C., situat în orașul Sânnicolau Mare, județul Timiș. Ignorând această precizare, Curtea de Apel Timișoara a citat reclamanta pentru termenele din 20 martie și respectiv 10 aprilie 2007, numai la sediul său din municipiul Timișoara. Ori, potrivit art. 93 C. proc. civ., în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar, în lipsa unei asemenea arătări, la domiciliul părții. Instanța de fond nu a sesizat nici faptul că citarea reclamantei la sediul său situat în municipiul Timișoara era viciată întrucât a fost efectuată prin afișare, contrar prevederilor conținute în art. 92 1 C. proc.

civ. Este, deci, evident că procedând la soluționarea cauzei în fond, deși procedura de citare a reclamantei nu era legal îndeplinită, Curtea de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, care nesocotește dreptul societății la un proces echitabil, cu componenta sa, respectiv dreptul la apărare. Față de considerentele expuse urmează a se admite recursul și a fi casată sentința atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Văzând și dispozițiile art. 304 pct. 5 și art. 313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă SC B.C.G. SRL Timișoara împotriva sentinței civile nr. 91 din data de 10 aprilie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2008.