ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 110/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 23 martie 2006, SC B.C.G. SRL Timișoara

a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și

Turismului – Autoritatea Rutieră Română, precum și cu SC A. SA Timișoara să se dispună

anularea unui număr de 4 licențe de execuție eliberate în favoarea pârâtei secunde

pentru traseele precizate în petitul acțiunii, ca nelegale.

Ulterior, în cauză a formulat

o cerere de intervenție accesorie în interesul aceleiași pârâte, SC D.P.R. SRL.

Prin sentința civilă

nr. 91 din 10 aprilie 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ

și fiscal, învestită ca urmare a unui regulator de competență, a respins acțiunea

principală ca fiind lipsită de obiect.

Totodată, a admis cererea

de intervenție accesorie și a obligat pe reclamantă să plătească celei de-a doua

pârâte, suma de 2.500 RON cheltuieli de judecată, iar cererea pentru cheltuielile

de judecată formulată de pârâta Autoritatea Rutieră Română a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamanta SC B.C.G. SRL Timișoara.

Recurenta a susținut că

hotărârea atacată este nelegală întrucât prima instanță a procedat la judecarea

pricinii, fără a observa că procedura de citare, în ceea ce o privește, a fost efectuată

pentru termenul de judecată din 10 aprilie 2007, cu încălcarea dispozițiilor

art. 85 și 93 C. proc. civ.

Critica este întemeiată.

Prin acțiunea introdusă,

reclamanta SC B.C.G. SRL Timișoara a făcut precizarea că și-a ales sediul pentru

comunicarea tuturor actelor de procedură la sediul Societății civile de avocați

– D.C., situat în orașul Sânnicolau Mare, județul Timiș.

Ignorând această precizare,

Curtea de Apel Timișoara a citat reclamanta pentru termenele din 20 martie și respectiv

10 aprilie 2007, numai la sediul său din municipiul Timișoara.

Ori, potrivit art. 93

C. proc. civ., în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat și persoana

însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la

acea persoană, iar, în lipsa unei asemenea arătări, la domiciliul părții.

Instanța de fond nu a

sesizat nici faptul că citarea reclamantei la sediul său situat în municipiul Timișoara

era viciată întrucât a fost efectuată prin afișare, contrar prevederilor conținute

în art. 92

1

C. proc. civ.

Este, deci, evident că

procedând la soluționarea cauzei în fond, deși procedura de citare a reclamantei

nu era legal îndeplinită, Curtea de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, care nesocotește

dreptul societății la un proces echitabil, cu componenta sa, respectiv dreptul la

apărare.

Față de considerentele

expuse urmează a se admite recursul și a fi casată sentința atacată cu trimiterea

cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Văzând și dispozițiile

art. 304 pct. 5 și art. 313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de recurenta-reclamantă SC B.C.G. SRL Timișoara împotriva sentinței civile nr. 91

din data de 10 aprilie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 ianuarie 2008.