ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1103/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Rejudecând cauza în fond, după casarea cu trimitere dispusă prin decizia nr. 110 din 15 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 225 din 29 septembrie 2008: - a respins acțiunea formulată de reclamanta

SC B.C.G. SRL

Timișoara, în contradictoriu cu pârâtele A.R.R. și SC A. SA Timișoara. Pentru a pronunța această soluție, a reținut Curtea de Apel că reclamanta a solicitat anularea a patru licențe de execuție pentru trasee de transport emise în luna ianuarie 2005 de pârâta A.R.R. în favoarea pârâtei SC A. SA Timișoara, susținând că pentru același traseu era beneficiara licențelor de transport seria LT nr. 0032072, seria LT nr. 0032071, seria LT nr. 0032073 și seria LT nr. 0032073/1. A reținut Curtea de Apel că licențele emise în favoarea reclamantei și-au încetat valabilitatea la data de 30 iunie 2008, astfel că acestea nu mai pot produce efecte, motiv pentru care se impune respingerea acțiunii având ca obiect anularea licențelor emise în favoarea pârâtei SC A. SA Timișoara.

- a admis cererea de intervenție formulată de

SC D.P.R. SRL

Sânnicolau Mare în interesul pârâtei SC A. SA Timișoara; - a obligat reclamanta

SC B.C.G. SRL

Timișoara la plata sumei de 3.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei SC A. SA Timișoara, și a sumei de 1.342 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei A.R.R. Pentru a motiva această soluție , instanța de fond a reținut că în cursul lunii ianuarie 2005, pârâta A.R.R. , prin A.R.R. Timiș, a emis un număr de patru licențe de execuție pentru traseul de transport rutier de persoane prin servicii speciale, în favoarea pârâtei SC A. SA pentru traseele consemnate în petitul acțiunii.

Din examinarea celor patru licențe: seria LM nr. 0032074, seria LT nr. 0032071, seria LT nr. 0032075 și seria LT nr. 0032073/1 rezultă că valabilitatea acestora s-a încadrat în perioada 1 iulie 2005-30 iunie 2008. Pentru că aceste licențe nu mai sunt în ființă, dat fiind expirarea termenului lor de valabilitate, nu pot produce nici efecte sau consecințe juridice, motiv pentru care instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, a respins acțiunea ca lipsită de obiect și a admis cererea de intervenție în interesul pârâtei SC A. SA formulată de intervenienta SC

D.P.R. SRL

Sânnicolau Mare, a fost obligată reclamanta și la plata cheltuielilor de judecată față de pârâtele SC A. SA Timișoara și Autoritatea Rutieră Română. Împotriva sentinței civile nr. 225 din 29 septembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta

SC B.C.G. SRL

Timișoara. Se arată că soluția dată este nelegală: - pentru că s-a dispus sancționarea reclamantei pentru tergiversarea nejustificată a soluționării cauzei datorată exclusiv instanțelor de judecată și pentru că instanța de fond a făcut confuzie între obiectul licențelor de execuție solicitat a fi anulate și obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ dedusă judecății, încălcând astfel dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

- față de prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004 se apreciază că acțiunea judiciară în contencios administrativ formulată de reclamantă are obiect, care este reprezentat de cererea de anulare a licențelor de traseu pentru transport în regim special, emise în favoarea pârâtei SC A. SA , cu încălcarea dispozițiilor art. 85 alin. (1) lit. c) din Ordinul M.T.C.T., încălcare care a produs o vătămare a drepturilor reclamantei astfel că soluția instanței de fond de respingere a acțiunii pe calea excepției lipsei de obiect este nelegală. - pentru că instanța de fond a evocat fondul cauzei, dar cum cauza a mai fost trimisă odată spre rejudecare instanței de fond, văzând și dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și rejudecarea fondului cauzei de către instanța de recurs.

- pe fondul cauzei, s-a solicitat să se constate că prin O.U.G. nr. 109/2005 au fost reglementate și norme care se impun a fi respectate pentru asigurarea unei concurențe loiale pe piața transporturilor din România, fiind emis Ordinul nr. 1987 din 18 noiembrie 2005 al M.T.C.T. care în cuprinsul art. 85 alin. (1) lit. c) a consemnat interdicția autorității publica abilitate de lege pentru a emite licențe de execuție pentru transport persoane cu regim special pe traseele pentru care există deja emise licențe de execuție pentru transport de persoane în regim regulat. În drept au fost invocate prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., art. 304 1 C. proc.

civ., art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. Au formulat întâmpinări: A.R.R. , SC A. SA , SC D.P.R. SRL Sânnicolau Mare și au solicitat respingerea recursului ca nefondat. După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: - Reclamanta a solicitat instanței de fond anularea unor licențe de transport rutier de persoane prin servicii speciale, licențe de transport care erau valabile pentru perioada 1 februarie 2006-31 decembrie 2006, iar instanța de fond a respins acțiunea ca rămasă fără obiect.

Prin această soluție nu au fost încălcate dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 care dau posibilitatea ca persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral să poată sesiza instanța de contencios administrativ competentă pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. Din interpretarea acestui text rezultă că obiect al acțiunii în contencios administrativ îl constituie, între altele, actul administrativ unilateral, când se solicită anularea lui, în tot sau în parte, iar actul administrativ este definit, în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legilor, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

- Obiectul acțiunii, ca unul din elementele acesteia, trebuie să existe nu numai la momentul introducerii cererii de chemare în judecată ci trebuie să existe pe tot parcursul judecății. În speță, se constată că valabilitatea actelor administrative a căror anulare se solicită a expirat încă din anul 2006, astfel că, în mod corect, instanța de fond a respins acțiunea ca rămasă fără obiect. - Pentru că se apreciază că soluția de respingere a acțiunii ca rămasă fără obiect a fost legală, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nici cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat. În aceste condiții nu mai poate fi analizată nici incidența dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și criticile referitoare la fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția tardivității recursului. Respinge recursul declarat de SC B.C.G. SRL Timișoara împotriva sentinței civile nr. 225 din 29 septembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2009.