ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3495/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 10 din 12 ianuarie 2011,

Tribunalul Iași, secția civilă, a respins cererea formulată de pârâta A.R.-

Filiala Iași privind lămurirea dispozitivului Sentinței civile nr. 2072 din 7

noiembrie 2007 a Tribunalului Iași.

Pentru a dispune

astfel, tribunalul a reținut că cererea formulată de pârâtă nu se încadrează în

dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ., susținerile acesteia vizând

apărări ce țin de natura fondului litigiului.

Prin Încheierea nr.

17 din 20 ianuarie 2011, Tribunalul Iași, secția civilă, a admis cererea de

îndreptare eroare materială formulată de reclamantul S.P.Ș. și a dispus

îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Sentinței civile nr.

2072 din 7 noiembrie 2007 a Tribunalului Iași, în sensul că în parag. trei al

dispozitivului hotărârii se va trece: "Obligă pârâții să emită o

dispoziție motivată de restituire în natură a imobilului construcție și teren

aferent în suprafață totală de 1358,59 mp, situat în Iași, str. L.C., jud.

Iași, ce face obiectul Notificării nr. 135N/2002", în loc de "Obligă

pârâții să emită o dispoziție motivată de restituire în natură a imobilului

construcție și teren aferent în suprafață totală de 1358,59 mp, situat în Iași,

str. L.C., jud. Iași, ce face obiectul Notificării nr. 135N/2002", cum din

greșeală s-a menționat.

În motivarea

soluției, tribunalul a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 281

C. proc. civ.

Împotriva ambelor

încheieri a declarat apel, în termen legal, pârâta A.R. - Filiala Iași.

Prin Decizia nr. 57

din 29 aprilie 2011, Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, a respins apelurile și a obligat-o pe apelanta A.R. -

Filiala Iași să plătească intimaților Y.V.C. și S.C.M. câte 5000 RON, cu titlu

de cheltuieli de judecată.

Pentru a respinge

apelul împotriva încheierii de lămurire a dispozitivului, curtea a reținut că

potrivit dispozițiilor art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ., prin

lămurirea dispozitivului nu poate fi modificat dispozitivul, ci se clarifică,

se interpretează doar măsurile dispuse de instanță prin hotărârea a cărui

lămurire se dorește, această procedură fiind pusă la dispoziția părții

interesate atunci când, din culpa instanței, dispozitivul hotărârii nu este

suficient de clar, ceea ce poate genera dificultăți la executare.

Or, în dispozitivul

sentinței a cărei lămurire s-a solicitat nu există nicio contradicție, astfel

că în mod corect tribunalul a respins cererea de lămurire, constatând că

susținerile petentei nu se încadrează în dispozițiile art. 281

1

C.

proc. civ., întrucât o soluție contrară, ar fi determinat practic modificarea

hotărârii.

Pentru a respinge

apelul împotriva încheierii de îndreptare eroare materială, curtea a reținut că

în hotărârea de fond s-a trecut eronat numărul imobilului, ceea ce reprezintă o

eroare materială în sensul art. 281 C. proc. civ., așa cum corect a apreciat

tribunalul.

Decizia curții de

apel a fost atacată cu recurs, în termen legal, de către pârâta A.R. - Filiala

Iași, care a criticat-o ca fiind data cu încălcarea și aplicarea greșită a

legii sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată (art. 304

pct. 9 C. proc. civ.).

În dezvoltarea

acestui motiv, recurenta a formulat următoarele critici:

aveau drept obiect îndreptare eroare materială și lămurire dispozitiv.

Judecarea acestor cereri este guvernată de prevederile art. 281 - 281

3

C. proc. civ. Prin art. 281

3

alin. (1) C. proc. civ. se stabilește

că "încheierile pronunțate în temeiul art. 281 și art. 281

1

,

precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 281 sunt supuse acelorași căi de

atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea,

lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori completarea", iar

prin alin. (2) că "părțile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor

legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii".

Interpretând logic și

teleologic alin. (2) al art. 281

3

, având în vedere faptul că acest

al doilea alineat este subsecvent aliniatului în care se arată căile de atac

pentru cererile de îndreptare eroare și lămurire dispozitiv, precum și faptul

că cele două alineate formează un tot unitar, rezultă că și aplicarea lor

trebuie să fie, de asemenea, unitară, în sensul că cererile formulate în

temeiul art. 281, 281

1

și 281

2

C. proc. civ. sunt

exceptate de la obligația de plată a cheltuielilor de judecată, atât la fond,

cât și în căile de atac. Această interpretare este cu atât mai îndreptățită cu

cât prevederile art. 281 alin. (2) nu condiționează scutirea de la plata

cheltuielilor de judecată de admiterea cererilor de îndreptare, lămurire sau

completare a hotărârii, referindu-se la demersurile realizate de părți în

vederea îndreptării, lămuririi sau completării hotărârii. De asemenea, nu

distinge nici dacă aceste demersuri sunt limitate la instanța de fond sau

vizează și căile de atac. Or, unde legea nu distinge, nici interpretul nu

trebuie să distingă (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemos).

Generalitatea formulării duce la generalitatea aplicării, ceea ce înseamnă că,

raportat la prevederile art. 281 alin. (2), în speță nu puteau fi acordate

cheltuieli de judecată.

prima critică nu va fi primită, se impune reducerea cheltuielilor de judecată

acordate, având în vedere cuantumului lor excesiv de mare raportat la obiectul

cauzei, complexitatea ei, cât și volumul de muncă depus de apărătorii

intimaților.

Potrivit prevederilor

art. 274 alin. (3) C. proc. civ., judecătorii au dreptul să mărească sau să

micșoreze onorariile avocaților (..) ori de câte ori vor constata motivat că

sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca

îndeplinită de avocat.

Raportat la

criteriile prevăzute de textul legal menționat, cheltuielile de judecată

acordate sunt excesiv de mari, ținând cont că instanța fusese învestită cu o

cerere de lămurire dispozitiv și una de îndreptare eroare materială, a căror

complexitate este redusă, iar volumul de muncă depus de avocatul intimaților a

fost minim.

Examinând decizia

atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele:

În speță, obiectul

învestirii instanței este dat de o cerere de îndreptare eroare materială și o

cerere de lămurire a dispozitivului hotărârii, cereri a căror procedură de

soluționare este reglementată de art. 281 C. proc. civ., respectiv de art. 281

1

C. proc. civ.

Pentru ambele proceduri, regimul cheltuielilor de

judecată este prevăzut de art. 281

3

alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, potrivit

acestui din urmă text, "părțile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor

de judecată legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii"

Dispozițiile enunțate

sunt imperative și neechivoce, în sensul că în procedurile îndreptării și

lămuriri hotărârii judecătorești, părțile nu pot fi obligate la cheltuieli de

judecată.

Soluția legiuitorului

se explică prin aceea că ambele proceduri, atât cea a îndreptării erorilor materiale,

cât și cea a lămurii hotărârii, urmăresc remedierea unor greșeli comise din

culpa instanței, astfel că declanșarea lor de către partea interesată neavând

la bază culpa părții, aceasta nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de

judecată.

Raportat la scopul

edictării normei - remedierea unor greșeli comise din culpa instanței, rezultă

că aceasta se aplică în procedurile îndreptării, respectiv lămurii hotărârii,

indiferent de căile de atac pe care acestea le parcurg și indiferent de soluția

la care va ajunge instanța cu privire la cererile de îndreptare, respectiv de

lămurire a hotărârii.

Așa fiind, în mod

nelegal instanța de apel a dispus obligarea recurentei-pârâte la plata

cheltuielilor de judecată în apelul exercitat împotriva încheierilor de soluționare

a cererilor de îndreptare eroare materială și lămurire dispozitiv hotărâre.

Procedând în acest

mod, instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art.

281

3

alin. (2) C. proc. civ., criticile în acest sens fiind fondate

din perspectiva cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În condițiile în care

s-a reținut nelegalitatea măsurii din decizia recurată referitoare la plata

cheltuielilor de judecată, critica subsecventă vizând reducerea cuantumului

cheltuielilor de judecată a rămas fără obiect.

În concluzie, în baza

art. 312 alin. (1) - (3) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta

Curte va admite recursul și va modifica în parte decizia recurată, în sensul că

va înlătura dispoziția cu privire la obligarea apelantei la plata cheltuielilor

de judecată către intimații Y.V.C. și S.C.M.; celelalte dispoziții ale deciziei

vor fi menținute, nefiind contestate pe calea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâta A.R. - Filiala Iași împotriva Deciziei nr. 57 din 29 aprilie 2011 a

Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Modifică în parte

decizia.

Înlătură dispoziția

cu privire la obligarea apelantei-pârâte la plata sumei de 5000 RON cheltuieli

de judecată către intimații Y.V.C. și S.C.M.

Menține celelalte

dispoziții ale deciziei.

Pronunțată în ședință

publică astăzi 18 mai 2012.

Procesat de GGC - AA