ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3495/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Încheierea nr. 10 din 12 ianuarie 2011, Tribunalul Iași, secția civilă, a respins cererea formulată de pârâta A.R.- Filiala Iași privind lămurirea dispozitivului Sentinței civile nr. 2072 din 7 noiembrie 2007 a Tribunalului Iași. Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că cererea formulată de pârâtă nu se încadrează în dispozițiile art. 281 1 C. proc. civ., susținerile acesteia vizând apărări ce țin de natura fondului litigiului. Prin Încheierea nr. 17 din 20 ianuarie 2011, Tribunalul Iași, secția civilă, a admis cererea de îndreptare eroare materială formulată de reclamantul S.P.Ș. și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Sentinței civile nr. 2072 din 7 noiembrie 2007 a Tribunalului Iași, în sensul că în parag.

trei al dispozitivului hotărârii se va trece: "Obligă pârâții să emită o dispoziție motivată de restituire în natură a imobilului construcție și teren aferent în suprafață totală de 1358,59 mp, situat în Iași, str. L.C., jud. Iași, ce face obiectul Notificării nr. 135N/2002", în loc de "Obligă pârâții să emită o dispoziție motivată de restituire în natură a imobilului construcție și teren aferent în suprafață totală de 1358,59 mp, situat în Iași, str. L.C., jud. Iași, ce face obiectul Notificării nr. 135N/2002", cum din greșeală s-a menționat. În motivarea soluției, tribunalul a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 281 C. proc. civ. Împotriva ambelor încheieri a declarat apel, în termen legal, pârâta A.R.

- Filiala Iași. Prin Decizia nr. 57 din 29 aprilie 2011, Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelurile și a obligat-o pe apelanta A.R. - Filiala Iași să plătească intimaților Y.V.C. și S.C.M. câte 5000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a respinge apelul împotriva încheierii de lămurire a dispozitivului, curtea a reținut că potrivit dispozițiilor art. 281 1 alin. (1) C. proc. civ., prin lămurirea dispozitivului nu poate fi modificat dispozitivul, ci se clarifică, se interpretează doar măsurile dispuse de instanță prin hotărârea a cărui lămurire se dorește, această procedură fiind pusă la dispoziția părții interesate atunci când, din culpa instanței, dispozitivul hotărârii nu este suficient de clar, ceea ce poate genera dificultăți la executare.

Or, în dispozitivul sentinței a cărei lămurire s-a solicitat nu există nicio contradicție, astfel că în mod corect tribunalul a respins cererea de lămurire, constatând că susținerile petentei nu se încadrează în dispozițiile art. 281 1 C. proc. civ., întrucât o soluție contrară, ar fi determinat practic modificarea hotărârii. Pentru a respinge apelul împotriva încheierii de îndreptare eroare materială, curtea a reținut că în hotărârea de fond s-a trecut eronat numărul imobilului, ceea ce reprezintă o eroare materială în sensul art. 281 C. proc. civ., așa cum corect a apreciat tribunalul. Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs, în termen legal, de către pârâta A.R. - Filiala Iași, care a criticat-o ca fiind data cu încălcarea și aplicarea greșită a legii sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată (art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.). În dezvoltarea acestui motiv, recurenta a formulat următoarele critici: 1. Cererile de apel aveau drept obiect îndreptare eroare materială și lămurire dispozitiv. Judecarea acestor cereri este guvernată de prevederile art. 281 - 281 3 C. proc. civ. Prin art. 281 3 alin. (1) C. proc. civ.

se stabilește că "încheierile pronunțate în temeiul art. 281 și art. 281 1 , precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 281 sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori completarea", iar prin alin. (2) că "părțile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii". Interpretând logic și teleologic alin. (2) al art. 281 3 , având în vedere faptul că acest al doilea alineat este subsecvent aliniatului în care se arată căile de atac pentru cererile de îndreptare eroare și lămurire dispozitiv, precum și faptul că cele două alineate formează un tot unitar, rezultă că și aplicarea lor trebuie să fie, de asemenea, unitară, în sensul că cererile formulate în temeiul art. 281, 281 1 și 281 2 C. proc.

civ. sunt exceptate de la obligația de plată a cheltuielilor de judecată, atât la fond, cât și în căile de atac. Această interpretare este cu atât mai îndreptățită cu cât prevederile art. 281 alin. (2) nu condiționează scutirea de la plata cheltuielilor de judecată de admiterea cererilor de îndreptare, lămurire sau completare a hotărârii, referindu-se la demersurile realizate de părți în vederea îndreptării, lămuririi sau completării hotărârii. De asemenea, nu distinge nici dacă aceste demersuri sunt limitate la instanța de fond sau vizează și căile de atac. Or, unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemos). Generalitatea formulării duce la generalitatea aplicării, ceea ce înseamnă că, raportat la prevederile art. 281 alin. (2), în speță nu puteau fi acordate cheltuieli de judecată.

2. În măsura în care prima critică nu va fi primită, se impune reducerea cheltuielilor de judecată acordate, având în vedere cuantumului lor excesiv de mare raportat la obiectul cauzei, complexitatea ei, cât și volumul de muncă depus de apărătorii intimaților. Potrivit prevederilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților (..) ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Raportat la criteriile prevăzute de textul legal menționat, cheltuielile de judecată acordate sunt excesiv de mari, ținând cont că instanța fusese învestită cu o cerere de lămurire dispozitiv și una de îndreptare eroare materială, a căror complexitate este redusă, iar volumul de muncă depus de avocatul intimaților a fost minim.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele: În speță, obiectul învestirii instanței este dat de o cerere de îndreptare eroare materială și o cerere de lămurire a dispozitivului hotărârii, cereri a căror procedură de soluționare este reglementată de art. 281 C. proc. civ., respectiv de art. 281 1 C. proc. civ. Pentru ambele proceduri, regimul cheltuielilor de judecată este prevăzut de art. 281 3 alin. (2) C. proc. civ. Astfel, potrivit acestui din urmă text, "părțile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor de judecată legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii" Dispozițiile enunțate sunt imperative și neechivoce, în sensul că în procedurile îndreptării și lămuriri hotărârii judecătorești, părțile nu pot fi obligate la cheltuieli de judecată.

Soluția legiuitorului se explică prin aceea că ambele proceduri, atât cea a îndreptării erorilor materiale, cât și cea a lămurii hotărârii, urmăresc remedierea unor greșeli comise din culpa instanței, astfel că declanșarea lor de către partea interesată neavând la bază culpa părții, aceasta nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Raportat la scopul edictării normei - remedierea unor greșeli comise din culpa instanței, rezultă că aceasta se aplică în procedurile îndreptării, respectiv lămurii hotărârii, indiferent de căile de atac pe care acestea le parcurg și indiferent de soluția la care va ajunge instanța cu privire la cererile de îndreptare, respectiv de lămurire a hotărârii.

Așa fiind, în mod nelegal instanța de apel a dispus obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată în apelul exercitat împotriva încheierilor de soluționare a cererilor de îndreptare eroare materială și lămurire dispozitiv hotărâre. Procedând în acest mod, instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 281 3 alin. (2) C. proc. civ., criticile în acest sens fiind fondate din perspectiva cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În condițiile în care s-a reținut nelegalitatea măsurii din decizia recurată referitoare la plata cheltuielilor de judecată, critica subsecventă vizând reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată a rămas fără obiect.

În concluzie, în baza art. 312 alin. (1) - (3) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica în parte decizia recurată, în sensul că va înlătura dispoziția cu privire la obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată către intimații Y.V.C. și S.C.M.; celelalte dispoziții ale deciziei vor fi menținute, nefiind contestate pe calea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta A.R. - Filiala Iași împotriva Deciziei nr. 57 din 29 aprilie 2011 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Modifică în parte decizia. Înlătură dispoziția cu privire la obligarea apelantei-pârâte la plata sumei de 5000 RON cheltuieli de judecată către intimații Y.V.C. și S.C.M. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Pronunțată în ședință publică astăzi 18 mai 2012. Procesat de GGC - AA