ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4577/2011

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2827 din 10 decembrie 2009 a Tribunalului Sălaj, secția civilă, a admis cererea formulată de Municipiul Zalău, prin Primar, s-a dispus exproprierea în favoarea acestuia a imobilului situat în sat Aghireș; a fost stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 360.051 RON în favoarea pârâților S.L. și S.M.; a fost stabilit cuantumul despăgubirilor pentru terenul expropriat în suprafață de 1.602 m.p. la echivalentul în RON a valorii de 16,80 euro/m.p. în favoarea pârâților; a fost respinsă ca nefondată cererea de intervenție formulată de A.R., C.B. și S.A.; a fost obligată reclamanta la 1.500 RON cheltuieli de judecată către pârâții S.L.

și S.M. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că lucrarea obiectivul de investiții - „Șosea ocolitoare din DN1F/E81 în DJ 191C pentru devierea traficului greu din Municipiul Zalău”, a fost declarată ca fiind de utilitate publică prin hotărârea Consiliului Județean Sălaj nr. 133 din 21 octombrie 2008, cuprinzând terenurile propuse spre expropriere, fiind vizată și de O.J.C.P.I. Sălaj. Pentru a se stabili valoarea de circulație a imobilului casă de locuit proprietatea pârâților S.L. și S.M., în cauză a fost efectuată o expertiză, potrivit căreia, valoarea tehnică a bunului evaluat este de 394.300 RON din care urmează a se scădea valoarea anexelor gospodărești, suma ce se poate acorda fiind 360.051 RON.

În ce privește valoarea de circulație a terenului, acesta a fost stabilită de expertiza de specialitate efectuată în Dosar nr. 4085/84/2006 la suma de 16,80 euro/m.p., astfel că Tribunalul a constatat îndeplinite prevederile art. 23 și urm. din Legea nr. 34/1994, a admis cererea formulată de Municipiul Zalău, prin Primar, și, în consecință, a dispus exproprierea în favoarea acesteia a imobilului situat în sat Aghireș, stabilind cuantumul despăgubirilor la suma de 360.051 RON în favoarea pârâților S.L. și S.M. A stabilit cuantumul despăgubirilor pentru terenul expropriat în suprafață de 1.602 m.p. la echivalentul în RON a valorii de 16,80 euro/m.p. în favoarea pârâților. Referitor la cererea de intervenție formulată de A.R., C.B.

și S.A., Tribunalul a reținut că în Dosarul nr. 88/337/2007, având ca obiect stabilirea masei succesorale, ieșire din indiviziune, soluționat prin sentința civilă nr. 1340/2009 a Judecătoriei Zalău, rămasă definitivă prin respingerea recursului, se menționează că sunt moștenitorii defunctului S.B. sunt S.L., A.R., C.B. și S.A. Cu toate acestea, în final s-a apreciat că S.L. a beneficiat de toată partea din terenul situat în punctul R.M. ce i s-ar fi cuvenit antecesoarei sale, S.B., instanța atribuind în compensare fraților acestuia terenul situat în locul T. Rezultă că terenul a fost atribuit în întregime pârâților S.L. și S.M., iar în aceste împrejurări pretențiile intervenienților au fost considerate nefondate.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții S.L. și S.M., precum și intervenientul S.A. Pârâții S.L. și S.M., au solicitat modificarea sentinței în sensul de a se ține seama la valoarea cu care urmează a fi despăgubiți și de valoarea celor 21 pomi fructiferi, 16 butuci de vie de masă aflați pe terenul expropriat, cât și de cheltuielile pe care trebuie să le efectueze cu taxa de racordare la rețeaua electrică, taxa autorizației de construcție, taxa proiectului de casă și valoarea drumului stabilit în expertiză. Pârâții au mai solicitat obligarea reclamantului la plata contravalorii expertizei tehnice efectuate în cauză. Pârâtul S.A. a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de intervenție, arătând că este fiul defunctei S.B., proprietara terenului în litigiu, calitate în care are dreptul să fie despăgubit pentru terenul expropriat.

Pârâtul a mai arătat că valoarea terenului din R.M. este de 200.000 euro, iar terenul situat la locul numit T. are o valoare de 200 de ori mai mică. În cauză nu s-a încuviințat stabilirea valorii terenurilor de la locul numit R.M., teren intravilan construibil, și terenul de la locul numit T., teren extravilan cu o valoare economică mai mică și pe care l-a primit în compensarea părții pe care o avea ei din terenul situat la locul numit R.M. Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâții S.L. și S.M. s-au opus admiterii recursului declarat de pârâtul S.A., arătând că terenul în litigiu le-a fost atribuit prin sentința civilă nr. 1340/2009 devenită irevocabilă, astfel că pârâtul S.A. nu are vreun drept la despăgubiri pentru acest teren.

Municipiul Zalău, prin Primar, a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a arătat că nu se opune admiterii în parte a recursului declarat de pârâții S.M. și L., în sensul că este de acord cu plata contravalorii expertizei tehnice efectuată în cauză și a pomilor fructiferi aflați pe teren. În ce privește recursul declarat de pârâtul S.A., reclamantul a arătat că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a acestuia. În ședința publică din 22 aprilie 2010, instanța de apel, din oficiu a recalificat calea de atac împotriva sentinței civile nr. 2827 din 10 decembrie 2009, raportat la valoarea litigiului în baza art. 282 1 C. proc. civ. în apel și a dispus transpunerea cauzei la complet de apel, în vederea soluționării acestora.

Prin decizia civilă nr. 113/A din 22 aprilie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a admis în parte apelul pârâților S.L. și S.M., în sensul obligării reclamantului și la plata sumelor de 1.300 RON, despăgubiri pentru pomii fructiferi și, respectiv 800 RON, contravaloarea expertizei; a menținut restul dispozițiilor sentinței; a respins ca nefondat apelul pârâtului S.A. Referitor la apelul pârâților S.L.

și S.M., instanța de apel a constatat că expertul a evaluat terenul în litigiu, dar nu a luat în calcul și valoarea pomilor și a butucilor de vie ce se aflau pe terenul expropriat, or, conform dispozițiilor art. 38 din Legea nr. 33/1994, toate cheltuielile efectuate pentru realizarea procedurilor de expropriere și retrocedare, inclusiv înaintea instanțelor judecătorești, se suportă de expropriator, iar intimatul Municipiul Zalău, prin Primar, a fost de acord cu plata contravalorii expertizei tehnice efectuată în cauză. Având în vedere această situație, cât și acordul intimatului, instanța de apel a schimbat sentința atacată sub acest aspect, respectiv a obligat reclamantul și la plata sumei de 1.300 RON, despăgubiri pentru pomii fructiferi, și 800 RON, contravaloarea expertizei efectuată în cauză.

Celelalte cereri ale apelanților cu privire la obligarea intimatului și la plata despăgubirilor pentru acoperirea cheltuielilor necesare cu proiectarea, autorizarea, acordarea și accesul la viitoarea locuință au fost respinse, reținându-se că despăgubirea calculată de expertul O.M., pentru imobilul expropriat, a fost stabilită la valoarea de circulație a imobilului, care include valorile medii ale tuturor cheltuielilor directe și indirecte necesare executării unui obiect de construcții, precum și cheltuielile de organizare a șantierului, de proiectare și beneficiu. Referitor la apelul pârâtului S.A., instanța de apel a reținut că prin sentința civilă nr. 1340/2009, pronunțată de Judecătoria Zalău în Dosarul nr. 88/337/2007, irevocabilă, s-a stabilit că moștenitori defunctei S.B.

sunt numiții S.L., A.R., C.B. și S.A. și că S.L. a beneficiat de toată partea din terenul situat la R.M., ce i s-ar fi cuvenit antecesoarei sale, S.B. și, în consecință, s-a atribuit în compensare fraților acestuia terenul situat la locul T., terenul în litigiu în suprafață totală de 5.750 m.p. fiind atribuit pârâților S.L. și S.M., în acesta fiind inclus și terenul în litigiu în suprafață de 1.602 m.p. Instanța de apel a concluzionat că terenul în litigiu este proprietatea pârâților, astfel că intervenientul S.A. nu este îndreptățit la despăgubiri pentru acest teren, iar criticile acestuia vizează de fapt modul cum a fost soluționat partajul prin sentința civilă nr. 1340/2009, aspecte ce nu pot fi avute în vedere în prezenta cauză.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs, pentru aceleași motive, intervenienții S.A., A.R. și C.B., arătând că în mod greșit s-a dispus exproprierea și acordarea de despăgubiri corespunzătoare către pârâții S.L. și S.M. pentru o suprafață de teren de 1.602 m.p., în condițiile în care aceștia dețineau doar 801 m.p. Recurenții au mai arătat că prin soluția pronunțată s-a procedat la o îmbogățire fără just temei a pârâților sus-menționați, din suprafața totală a terenului – 11.550 m.p., care s-a împărțit în două (5.775 m.p.), o parte s-a împărțit în trei (S.I., N.K., K.T.), iar cealaltă parte ar fi trebuit să se împartă în patru, fiind dată însă în totalitate, în mod nelegal, prin sentința civilă nr. 1340 din 19 martie 2009 a Judecătoriei Zalău, pârâților S.L.

și S.M. În mod greșit nu a fost anulat actul prin care Primăria mun. Zalău expropriează terenul în anul 2006 pe numele mamei recurenților, numita S.B., soluția pronunțată este rezultatul studierii cu superficialitate a dosarului, iar vecinii pârâților nu au beneficiat de expropriere în aceleași condiții, deși erau mai aproape de șosea. Prin înscrisul înregistrat la 03 septembrie 2010 intitulat „întâmpinare la motivele de recurs”, și înscrisul intitulat „adăugare la motivele de recurs” înregistrat la 04 mai 2011, recurentul S.A. a formulat, în realitate, precizări la motivele deja depuse, reluând, în esență, aceleași aspecte care au constituit critici ale deciziei atacate.

Recursurile sunt nefondate, pentru următoarele motive: Prin sentința civilă nr. 2827 din 10 decembrie 2009, Tribunalul Sălaj, secția civilă, a admis cererea formulată de Municipiul Zalău și a dispus exproprierea, în favoarea acestuia, a imobilului teren în suprafață de 1.602 m.p., situat în sat Aghireș, stabilind cuantumul despăgubirilor la suma de 360.051 RON în favoarea pârâților S.L. și S.M. În cauză au formulat cerere de intervenție recurenții, arătând că terenul în litigiu a aparținut defunctei S.B., că fiecare dintre moștenitori ar fi fost îndreptățit la cote de câte 1/4 din acest teren, sens în care, în realitate, pârâții S.L. și S.M. nu ar deține o suprafață de 1.602 m.p. și că sentința civilă nr. 1340/2009 a Judecătoriei Zalău pronunțată în Dosarul nr. 88/337/2007 prin care s-a dispus partajarea bunurilor defunctei arătate este nelegală, susțineri ce au constituit critici atât în apel, cât și în prezenta cale de atac.

Prin sentința civilă nr. 1340/2009 a Judecătoriei Zalău la care fac referire recurenții, s-a stabilit în mod irevocabil că moștenitorii defunctei S.B. sunt S.L., A.R., C.B. și S.A. și s-a reținut că „având în vedere că reclamantul S.L. a beneficiat de toată partea din terenul situat în locul numit R.M. ce i s-ar fi cuvenit antecesoarei sale, S.B., instanța va atribui, în compensare, fraților acestuia terenul situat în locul T. (…)”. Recursul declarat de N.C., K.T., A.R., C.B. și S.A. împotriva sentinței civile nr. 1340/2009 a Judecătoriei Zalău a fost respins prin decizia nr. 808 din 29 septembrie 2009 a Tribunalului Sălaj, astfel încât cele statuate prin sentința la care fac referire recurenții au intrat în puterea lucrului judecat, nemaiputând fi analizate într-un alt cadru procesual.

Rezultă că în cadrul procesului de partaj finalizat în mod irevocabil, a revenit intimaților S.L. și S.M. terenul în suprafață de 2.225 m.p. cunoscut sub denumirea de R.M., recurenții primind în compensare alte terenuri situate în intra și extravilan. Din acest teren a fost expropriată suprafața de 1.602 m.p., cu stabilirea despăgubirii aferente conform dispozițiilor legale din materia exproprierii și pe baza raportului de expertiză întocmit în acest sens. Este de observat că recurenții critică modalitatea în care, anterior prezentului litigiu, s-a dispus partajarea bunurilor aparținând autoarei comune a acestora și pârâților S.L. și S.M., partaj din care a revenit pârâților terenul parțial expropriat, asupra căruia, așa cum s-a arătat, recurenții nu au niciun drept.

Prin decizia atacată, s-a admis apelul declarat de pârâții S.L. și S.M., în sensul că a fost obligat expropriatorul și la plata sumelor de 1.300 RON, reprezentând despăgubiri pentru pomii fructiferi și, respectiv, 800 RON, reprezentând contravaloarea expertizei. Recurenții nu s-au referit însă în criticile formulate la aceste aspecte, ci au reiterat nemulțumirile legate de modalitatea de soluționare a partajului soluționat prin sentința civilă nr. 1340/2009, astfel cum au fost inserate în cererea de intervenție respinsă prin decizia sus-menționată. Criticile privind greșita expropriere a terenului în litigiu, precum și cele referitoare la faptul că „vecinii din stânga și din dreapta lui S.L.

nu beneficiază de aceeași expropriere, deși vecinul din stânga (…) este mai aproape de șosea” nu pot fi analizate în prezentul recurs atât datorită faptului că sunt formulate omisso medio, cât și datorită împrejurării că intervenienților nu li s-a recunoscut niciun drept de proprietate cu privire la terenul respectiv, atribuit în urma partajului soluționat într-un alt cadru procesual, pârâtului S.L. Referitor la recursul intervenientelor A.R. și C.B., deși acesta ar fi fost inadmisibil în condițiile în care aceste părți nu au exercitat calea de atac a apelului, dat fiind raporturile de coparticipare procesuală cu intervenientul S.A., urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 48 alin. (2) C. proc.

civ., conform căruia „(…) dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziții a legii, efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanților sau pârâților, actele de procedură îndeplinite numai de unii din ei (…) folosesc și celorlalți”, recursul declarat de intervenientul S.A. să profite și acestora, înlăturând astfel sancțiunea inadmisibilității. Față de cele arătate, având în vedere că recurenții nu justifică un drept de proprietate cu privire la terenul ce a făcut obiectul exproprierii, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de intervenienții S.A., A.R. și C.B. împotriva deciziei nr. 113/A din 22 aprilie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 mai 2011.