ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4577/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4577/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de față

constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 2827 din 10 decembrie 2009 a Tribunalului Sălaj, secția civilă, a admis cererea

formulată de Municipiul Zalău, prin Primar, s-a dispus exproprierea în favoarea

acestuia a imobilului situat în sat Aghireș; a fost stabilit cuantumul despăgubirilor

la suma de 360.051 RON în favoarea pârâților S.L. și S.M.; a fost stabilit cuantumul

despăgubirilor pentru terenul expropriat în suprafață de 1.602 m.p. la echivalentul

în RON a valorii de 16,80 euro/m.p. în favoarea pârâților; a fost respinsă ca nefondată

cererea de intervenție formulată de A.R., C.B. și S.A.; a fost obligată reclamanta

la 1.500 RON cheltuieli de judecată către pârâții S.L. și S.M.

Pentru a pronunța această

sentință, Tribunalul a reținut că lucrarea obiectivul de investiții - „Șosea ocolitoare

din DN1F/E81 în DJ 191C pentru devierea traficului greu din Municipiul Zalău”, a

fost declarată ca fiind de utilitate publică prin hotărârea Consiliului Județean

Sălaj nr. 133 din 21 octombrie 2008, cuprinzând terenurile propuse spre expropriere,

fiind vizată și de O.J.C.P.I. Sălaj.

Pentru a se stabili valoarea

de circulație a imobilului casă de locuit proprietatea pârâților S.L. și S.M., în

cauză a fost efectuată o expertiză, potrivit căreia, valoarea tehnică a bunului

evaluat este de 394.300 RON din care urmează a se scădea valoarea anexelor gospodărești,

suma ce se poate acorda fiind 360.051 RON.

În ce privește valoarea

de circulație a terenului, acesta a fost stabilită de expertiza de specialitate

efectuată în Dosar nr. 4085/84/2006 la suma de 16,80 euro/m.p., astfel că Tribunalul

a constatat îndeplinite prevederile art. 23 și urm. din Legea nr. 34/1994, a admis

cererea formulată de Municipiul Zalău, prin Primar, și, în consecință, a dispus

exproprierea în favoarea acesteia a imobilului situat în sat Aghireș, stabilind

cuantumul despăgubirilor la suma de 360.051 RON în favoarea pârâților S.L. și S.M.

A stabilit cuantumul despăgubirilor

pentru terenul expropriat în suprafață de 1.602 m.p. la echivalentul în RON a valorii

de 16,80 euro/m.p. în favoarea pârâților.

Referitor la cererea de

intervenție formulată de A.R., C.B. și S.A., Tribunalul a reținut că în Dosarul

nr. 88/337/2007, având ca obiect stabilirea masei succesorale, ieșire din indiviziune,

soluționat prin sentința civilă nr. 1340/2009 a Judecătoriei Zalău, rămasă definitivă

prin respingerea recursului, se menționează că sunt moștenitorii defunctului S.B.

sunt S.L., A.R., C.B. și S.A.

Cu toate acestea, în final

s-a apreciat că S.L. a beneficiat de toată partea din terenul situat în punctul

R.M. ce i s-ar fi cuvenit antecesoarei sale, S.B., instanța atribuind în compensare

fraților acestuia terenul situat în locul T.

Rezultă că terenul a fost

atribuit în întregime pârâților S.L. și S.M., iar în aceste împrejurări pretențiile

intervenienților au fost considerate nefondate.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs pârâții S.L. și S.M., precum și intervenientul S.A.

Pârâții S.L. și S.M.,

au solicitat modificarea sentinței în sensul de a se ține seama la valoarea cu care

urmează a fi despăgubiți și de valoarea celor 21 pomi fructiferi, 16 butuci de vie

de masă aflați pe terenul expropriat, cât și de cheltuielile pe care trebuie să

le efectueze cu taxa de racordare la rețeaua electrică, taxa autorizației de construcție,

taxa proiectului de casă și valoarea drumului stabilit în expertiză. Pârâții au

mai solicitat obligarea reclamantului la plata contravalorii expertizei tehnice

efectuate în cauză.

Pârâtul S.A. a solicitat

modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de intervenție, arătând că este

fiul defunctei S.B., proprietara terenului în litigiu, calitate în care are dreptul

să fie despăgubit pentru terenul expropriat.

Pârâtul a mai arătat că

valoarea terenului din R.M. este de 200.000 euro, iar terenul situat la locul numit

T. are o valoare de 200 de ori mai mică. În cauză nu s-a încuviințat stabilirea

valorii terenurilor de la locul numit R.M., teren intravilan construibil, și terenul

de la locul numit T., teren extravilan cu o valoare economică mai mică și pe care

l-a primit în compensarea părții pe care o avea ei din terenul situat la locul numit

R.M.

Prin întâmpinarea depusă

la dosar, pârâții S.L. și S.M. s-au opus admiterii recursului declarat de pârâtul

S.A., arătând că terenul în litigiu le-a fost atribuit prin sentința civilă nr.

1340/2009 devenită irevocabilă, astfel că pârâtul S.A. nu are vreun drept la despăgubiri

pentru acest teren.

Municipiul Zalău, prin

Primar, a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a arătat că nu se opune

admiterii în parte a recursului declarat de pârâții S.M. și L., în sensul că este

de acord cu plata contravalorii expertizei tehnice efectuată în cauză și a pomilor

fructiferi aflați pe teren.

În ce privește recursul

declarat de pârâtul S.A., reclamantul a arătat că lasă la aprecierea instanței modul

de soluționare a acestuia.

În ședința publică din

22 aprilie 2010, instanța de apel, din oficiu a recalificat calea de atac împotriva

sentinței civile nr. 2827 din 10 decembrie 2009, raportat la valoarea litigiului

în baza art. 282

1

C. proc. civ. în apel și a dispus transpunerea cauzei

la complet de apel, în vederea soluționării acestora.

Prin decizia civilă

nr. 113/A din 22 aprilie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie, a admis în parte apelul pârâților S.L. și S.M.,

în sensul obligării reclamantului și la plata sumelor de 1.300 RON, despăgubiri

pentru pomii fructiferi și, respectiv 800 RON, contravaloarea expertizei; a menținut

restul dispozițiilor sentinței; a respins ca nefondat apelul pârâtului S.A.

Referitor la apelul pârâților

S.L. și S.M., instanța de apel a constatat că expertul a evaluat terenul în litigiu,

dar nu a luat în calcul și valoarea pomilor și a butucilor de vie ce se aflau pe

terenul expropriat, or, conform dispozițiilor art. 38 din Legea nr. 33/1994, toate

cheltuielile efectuate pentru realizarea procedurilor de expropriere și retrocedare,

inclusiv înaintea instanțelor judecătorești, se suportă de expropriator, iar intimatul

Municipiul Zalău, prin Primar, a fost de acord cu plata contravalorii expertizei

tehnice efectuată în cauză.

Având în vedere această

situație, cât și acordul intimatului, instanța de apel a schimbat sentința atacată

sub acest aspect, respectiv a obligat reclamantul și la plata sumei de 1.300 RON,

despăgubiri pentru pomii fructiferi, și 800 RON, contravaloarea expertizei efectuată

în cauză.

Celelalte cereri ale apelanților

cu privire la obligarea intimatului și la plata despăgubirilor pentru acoperirea

cheltuielilor necesare cu proiectarea, autorizarea, acordarea și accesul la viitoarea

locuință au fost respinse, reținându-se că despăgubirea calculată de expertul O.M.,

pentru imobilul expropriat, a fost stabilită la valoarea de circulație a imobilului,

care include valorile medii ale tuturor cheltuielilor directe și indirecte necesare

executării unui obiect de construcții, precum și cheltuielile de organizare a șantierului,

de proiectare și beneficiu.

Referitor la apelul pârâtului

S.A., instanța de apel a reținut că prin sentința civilă nr. 1340/2009, pronunțată

de Judecătoria Zalău în Dosarul nr. 88/337/2007, irevocabilă, s-a stabilit că moștenitori

defunctei S.B. sunt numiții S.L., A.R., C.B. și S.A. și că S.L. a beneficiat de

toată partea din terenul situat la R.M., ce i s-ar fi cuvenit antecesoarei sale,

S.B. și, în consecință, s-a atribuit în compensare fraților acestuia terenul situat

la locul T., terenul în litigiu în suprafață totală de 5.750 m.p. fiind atribuit

pârâților S.L. și S.M., în acesta fiind inclus și terenul în litigiu în suprafață

de 1.602 m.p.

Instanța de apel a concluzionat

că terenul în litigiu este proprietatea pârâților, astfel că intervenientul S.A.

nu este îndreptățit la despăgubiri pentru acest teren, iar criticile acestuia vizează

de fapt modul cum a fost soluționat partajul prin sentința civilă nr. 1340/2009,

aspecte ce nu pot fi avute în vedere în prezenta cauză.

Împotriva acestei decizii

au formulat recurs, pentru aceleași motive, intervenienții S.A., A.R. și C.B., arătând

că în mod greșit s-a dispus exproprierea și acordarea de despăgubiri corespunzătoare

către pârâții S.L. și S.M. pentru o suprafață de teren de 1.602 m.p., în condițiile

în care aceștia dețineau doar 801 m.p.

Recurenții au mai arătat

că prin soluția pronunțată s-a procedat la o îmbogățire fără just temei a pârâților

sus-menționați, din suprafața totală a terenului – 11.550 m.p., care s-a împărțit

în două (5.775 m.p.), o parte s-a împărțit în trei (S.I., N.K., K.T.), iar cealaltă

parte ar fi trebuit să se împartă în patru, fiind dată însă în totalitate, în mod

nelegal, prin sentința civilă nr. 1340 din 19 martie 2009 a Judecătoriei Zalău,

pârâților S.L. și S.M.

În mod greșit nu a fost

anulat actul prin care Primăria mun. Zalău expropriează terenul în anul 2006 pe

numele mamei recurenților, numita S.B., soluția pronunțată este rezultatul studierii

cu superficialitate a dosarului, iar vecinii pârâților nu au beneficiat de expropriere

în aceleași condiții, deși erau mai aproape de șosea.

Prin înscrisul înregistrat

la 03 septembrie 2010 intitulat „întâmpinare la motivele de recurs”, și înscrisul

intitulat „adăugare la motivele de recurs” înregistrat la 04 mai 2011, recurentul

S.A. a formulat, în realitate, precizări la motivele deja depuse, reluând, în esență,

aceleași aspecte care au constituit critici ale deciziei atacate.

Recursurile sunt nefondate,

pentru următoarele motive:

Prin sentința civilă

nr. 2827 din 10 decembrie 2009, Tribunalul Sălaj, secția civilă, a admis cererea

formulată de Municipiul Zalău și a dispus exproprierea, în favoarea acestuia, a

imobilului teren în suprafață de 1.602 m.p., situat în sat Aghireș, stabilind cuantumul

despăgubirilor la suma de 360.051 RON în favoarea pârâților S.L. și S.M.

În cauză au formulat cerere

de intervenție recurenții, arătând că terenul în litigiu a aparținut defunctei S.B.,

că fiecare dintre moștenitori ar fi fost îndreptățit la cote de câte 1/4 din acest

teren, sens în care, în realitate, pârâții S.L. și S.M. nu ar deține o suprafață

de 1.602 m.p. și că sentința civilă nr. 1340/2009 a Judecătoriei Zalău pronunțată

în Dosarul nr. 88/337/2007 prin care s-a dispus partajarea bunurilor defunctei arătate

este nelegală, susțineri ce au constituit critici atât în apel, cât și în prezenta

cale de atac.

Prin sentința civilă

nr. 1340/2009 a Judecătoriei Zalău la care fac referire recurenții, s-a stabilit

în mod irevocabil că moștenitorii defunctei S.B. sunt S.L., A.R., C.B. și S.A. și

s-a reținut că „având în vedere că reclamantul S.L. a beneficiat de toată partea

din terenul situat în locul numit R.M. ce i s-ar fi cuvenit antecesoarei sale, S.B.,

instanța va atribui, în compensare, fraților acestuia terenul situat în locul T.

(…)”.

Recursul declarat de N.C.,

K.T., A.R., C.B. și S.A. împotriva sentinței civile nr. 1340/2009 a Judecătoriei

Zalău a fost respins prin decizia nr. 808 din 29 septembrie 2009 a Tribunalului

Sălaj, astfel încât cele statuate prin sentința la care fac referire recurenții

au intrat în puterea lucrului judecat, nemaiputând fi analizate într-un alt cadru

procesual.

Rezultă că în cadrul procesului

de partaj finalizat în mod irevocabil, a revenit intimaților S.L. și S.M. terenul

în suprafață de 2.225 m.p. cunoscut sub denumirea de R.M., recurenții primind în

compensare alte terenuri situate în intra și extravilan.

Din acest teren a fost

expropriată suprafața de 1.602 m.p., cu stabilirea despăgubirii aferente conform

dispozițiilor legale din materia exproprierii și pe baza raportului de expertiză

întocmit în acest sens.

Este de observat că recurenții

critică modalitatea în care, anterior prezentului litigiu, s-a dispus partajarea

bunurilor aparținând autoarei comune a acestora și pârâților S.L. și S.M., partaj

din care a revenit pârâților terenul parțial expropriat, asupra căruia, așa cum

s-a arătat, recurenții nu au niciun drept.

Prin decizia atacată,

s-a admis apelul declarat de pârâții S.L. și S.M., în sensul că a fost obligat expropriatorul

și la plata sumelor de 1.300 RON, reprezentând despăgubiri pentru pomii fructiferi

și, respectiv, 800 RON, reprezentând contravaloarea expertizei.

Recurenții nu s-au referit

însă în criticile formulate la aceste aspecte, ci au reiterat nemulțumirile legate

de modalitatea de soluționare a partajului soluționat prin sentința civilă nr. 1340/2009,

astfel cum au fost inserate în cererea de intervenție respinsă prin decizia sus-menționată.

Criticile privind greșita

expropriere a terenului în litigiu, precum și cele referitoare la faptul că „vecinii

din stânga și din dreapta lui S.L. nu beneficiază de aceeași expropriere, deși vecinul

din stânga (…) este mai aproape de șosea” nu pot fi analizate în prezentul recurs

atât datorită faptului că sunt formulate omisso medio, cât și datorită împrejurării

că intervenienților nu li s-a recunoscut niciun drept de proprietate cu privire

la terenul respectiv, atribuit în urma partajului soluționat într-un alt cadru procesual,

pârâtului S.L.

Referitor la recursul

intervenientelor A.R. și C.B., deși acesta ar fi fost inadmisibil în condițiile

în care aceste părți nu au exercitat calea de atac a apelului, dat fiind raporturile

de coparticipare procesuală cu intervenientul S.A., urmează ca, în temeiul dispozițiilor

art. 48 alin. (2) C. proc. civ., conform căruia „(…) dacă prin natura raportului

juridic sau în temeiul unei dispoziții a legii, efectele hotărârii se întind asupra

tuturor reclamanților sau pârâților, actele de procedură îndeplinite numai de unii

din ei (…) folosesc și celorlalți”, recursul declarat de intervenientul S.A. să

profite și acestora, înlăturând astfel sancțiunea inadmisibilității.

Față de cele arătate,

având în vedere că recurenții nu justifică un drept de proprietate cu privire la

terenul ce a făcut obiectul exproprierii, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de intervenienții S.A., A.R. și C.B. împotriva deciziei

nr. 113/A din 22 aprilie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 27 mai 2011.