ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4086/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data 10 mai 2010

pe rolul Curții de Apel Pitești, secția comercială și contencios administrativ

și fiscal, reclamantul Consiliul Județean Argeș a solicitat în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, anularea

Procesului-verbal de constatare din 22 martie 2010 emis de pârât, act prin care

s-a stabilit în sarcina sa plata sumei de 8.526,93 euro, reprezentând

cheltuială neeligibilă, constând în contravaloarea lucrărilor de ignifugare, ce

nu au fost executate.

În motivarea cererii

sale, reclamantul a arătat că a încheiat cu pârâtul contractul de grant pentru

lucrări de construcții în scopul reabilitării/reconstruirii/renovării a patru

unități școlare din județul Argeș afectate de inundații, printre care și la

Colegiul Național D.G.

Reclamantul a

susținut că pârâtul a emis titlu de creanță pentru suma de 8.526,93 euro, deși

aceasta nu a fost niciodată plătită în contul articolului de deviz referitor la

lucrările de ignifugare la Colegiul Național D.G. și ca atare, nu poate fi o

cheltuială neeligibilă.

În plus, în privința

plăților efectiv utilizate, procesul-verbal de constatare precizează că totalul

costurilor este de 881.437,01 euro, deși în realitate este vorba 888.952,94

euro (din care 644.757,56 euro fonduri Phare, iar restul fondurilor la bugetul

de stat).

Prin Sentința nr. 127

din 09 iunie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și contencios

administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Argeș, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a constatat că obiectul litigiului îl constituie

legalitatea unui titlu de creanță emis de pârât, în calitate de autoritate

contractantă pentru recuperarea unei sume de bani, exprimată în euro, plătită

din fonduri Phare și din bugetul de stat, de care a beneficiat reclamantul

pentru reabilitarea unor unități de învățământ.

S-a reținut astfel că

titlul de creanță a fost emis în aplicarea O.G. nr. 79/2003 privind controlul

și recuperarea fondurilor comunitare și a fondurilor de cofinanțare aferente

utilizate necorespunzător, iar potrivit art. 1, 2 și 6 din același act

normativ, sumele de bani plătite necuvenit din asistența nerambursabilă ca

urmare a unor nereguli, sunt creanțe bugetare ce trebuie recuperate la bugetul

general al Comunității Europene și/sau la bugetele administrate de acestea ori

în numele ei, precum și/sau la bugetele de cofinanțare aferente.

Totodată, titlul de

creanță care individualizează creanța bugetară de recuperat fiind asimilat

actului administrativ fiscal se contestă în condițiile O.G. nr. 92/2003 privind

C. proc. fisc.

Cum acțiunea de față

privește un act administrativ fiscal, iar valoarea debitului pentru care a fost

emis titlul de creanță este sub pragul de 500.000 RON, s-a apreciat că instanța

de contencios administrativ competentă să soluționeze cauza este Tribunalul

Argeș, în raport de criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1)din Legea

nr. 554/2004, modificată.

Împotriva acestei

sentințe, a declarat recurs, în termen legal, reclamantul Consiliul Județean

Argeș, care a solicitat casarea acesteia și stabilirea competenței materiale de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești.

În dezvoltarea căii

de atac, recurentul a arătat că prima instanță a pronunțat o hotărâre cu

aplicarea greșită a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, întrucât

stabilirea competenței materiale în speța de față se realizează prin raportare

la criteriul autorității emitente a actului administrativ și nu la cuantumul

sumei contestate.

În optica

recurentului, în speța de față nu se contestă acte administrative care privesc

taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora de până

la 500.000 RON, pentru a fi aplicabil criteriul valoric prevăzut de art. 10 din

Legea nr. 554/2004, modificată, ci acte administrative fiscale emise de o

autoritate publică centrală, prin care a fost imputată suma de 8.526,93 euro

reprezentând cheltuială neeligibilă, potrivit O.G. nr. 79/2003, astfel că în

raport de criteriul rangului autorității publice pârâte, stabilit de art. 10

din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de

Apel Pitești.

Analizând sentința

recurată, în raport cu criticile formulate, cât și sub toate aspectele, conform

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este

nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Așa cum în mod corect

a reținut prima instanță, reclamantul a supus controlului instanței de contencios

administrativ legalitatea Procesului-verbal de constatare din 22 martie 2010

privind contractul de gr

ant

005-551.05.03.04.01.02.13

Pro

iect „Proper

Conditions for de Instructive act Trough the Rehabilitation of 4 Schools

unities in Arges Department”, emis de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale

și Turismului - Direcția Control, Verificare și Utilizare Fonduri comunitare,

prin care s-a stabilit în sarcina sa un debit în cuantum de 8.526,93 euro,

reprezentând contravaloarea lucrărilor de ignifugare neexecutate - cheltuială

neeligibilă.

Suma în litigiu a

fost stabilită în urma verificării modului de utilizare de către reclamant a

unor sume plătite din fonduri comunitare, nerambursabile și din bugetul de

stat, avansate pentru proiectul în cauză, ce face parte din programul Phare CES

2003 - infrastructură regională și locală/inundații, în temeiul O.G. nr.

79/2003, modificată, privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare,

precum și a fondurilor de cofinanțare aferente, utilizate necorespunzător, ce

reprezintă creanță bugetară în condițiile art. 1, 2 și 6 din ordonanță.

Conform art. 4 alin.

(2) din O.G. nr. 79/2003, creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt

asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin

creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare

comunitare nerambursabile și debitorilor.

Procesul-verbal de

constatare din 22 martie 2010 întocmit de Direcția Control, Verificare și

Utilizare Fonduri Comunitare din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și

Turismului reprezintă, potrivit art. 3 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 79/2003,

modificată, titlu de creanță, iar potrivit alin. (4), constituie înștiințare de

plată și cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de

procedură fiscală.

Potrivit art. 3 alin.

(6) din O.G. nr. 79/2003, modificată, împotriva titlului de creanță debitorul

poate formula contestație la organul emitent, în condițiile și termenele

stabilite de Codul de procedură fiscală.

Întrucât au ca obiect

creanțe bugetare, asemenea acte se înscriu în categoria actelor administrative

ce privesc contribuții bugetare, fiind aplicabile în materie de competență

prevederile art. 10 alin. 1 teza I din Legea nr. 554/2004.

Contrar celor

susținute de recurent, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1)

teza a II-a din Legea nr. 554/2004, modificată ce stabilesc competența curților

de apel pentru soluționarea litigiilor privind actele administrative emise de

autoritățile publice centrale.

Fiind vorba de

recuperarea unei creanțe fiscale asimilate, competența materială a instanței se

stabilește prin aplicarea criteriului valoric stabilit prin textul art. 10 din

Legea nr. 554/2004, modificată.

Potrivit art. 10

alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene,

precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond

de tribunalele administrativ-fiscale.

Cum în cauză,

valoarea debitului este sub 500.000 RON, în mod corect prima instanță a

declinat competența materială de soluționare a litigiului în favoarea

Tribunalului Argeș, secția contencios administrativ și fiscal.

Față de cele anterior

reținute, văzând neîntrunirea motivelor de recurs invocate, în temeiul art. 312

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

modificată, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Consiliul Județean Argeș împotriva Sentinței nr. 127 din 09 iunie

2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 05 octombrie 2010.

Procesat

de GGC - NN