ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3854/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în fața primei instanțe Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A.S. SRL Câmpulung a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 994 emisă la 28 septembrie 2009, până la pronunțarea fondului cauzei, precizând că se află în faza procedurii prealabile pentru soluționarea contestației. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că organele de inspecție fiscală au efectuat un control la societate finalizat prin emiterea raportului de inspecție fiscală din 28 septembrie 2009 și a Deciziei de impunere nr. 994 din 28 septembrie 2009, prin care s-au stabilit în mod eronat în sarcina sa obligații de plată în cuantum total de 726.586 RON.

Reclamanta a formulat contestație, împotriva acestora conform art. 205 și urm. C. proc. fisc. Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondate, insistând asupra faptului că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiției „cazului bine justificat”. 2. Hotărârea Curții de Apel Prin Sentința civilă nr. 211 din 27 noiembrie 2009 Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantă și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 994 din 28 septembrie 2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș - Activitatea de Inspecție Fiscală, până la pronunțarea fondului cauzei.

Prin aceeași sentință s-a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.510,3 RON. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat întrunește condițiile art. 215 alin. (2) C. proc. fisc. raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Existența cazului bine justificat a fost constatată în raport de contestația formulată de reclamantă, prin care s-au invocat aspecte ce vizează încălcarea unor dispoziții legale cu caracter fiscal, prin actele de impunere fiscale atacate. Sub aspectul pagubei iminente, s-a reținut că, prin punerea în executare a actului administrativ dedus judecății, s-ar crea o perturbare previzibilă gravă a funcționării societății reclamante, care ar conduce la blocarea activității acesteia, având mai multe contracte comerciale în derulare.

În aprecierea îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege, pentru soluționarea cererii de suspendare, Curtea de Apel a avut în vedere și prevederile cuprinse în Recomandarea CM R (89)8 din 13 septembrie 1989 cu privire la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, prin care se stabilește, ca principiu, că atunci când instanța este sesizată cu o contestație împotriva unui act administrativ, asupra căreia nu s-a pronunțată încă, se poate solicita instituirea unor măsuri de protecție provizorie împotriva actului administrativ respectiv, ocazie cu care vor fi luate în considerare factorii și interesele relevante. 3. Recursul declarat în cauză de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș Împotriva sentinței Curții de Apel a declarat recurs pârâta, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recurenta susține că prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În mod special, recurenta punctează ignorarea prezumției de legalitate de care beneficiază actul administrativ și, pe aceeași linie a raționamentului său, arată că verificarea îndeplinirii condiției „cazului bine justificat” s-a realizat superficial. 4. Apărările formulate de SC A.S. SRL Câmpulung Intimata SC A.S. SRL Câmpulung nu a formulat întâmpinare dar prin concluziile scrise înregistrate la data de 24 septembrie 2010 a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În concluziile scrise, intimata a afirmat că din motivarea recursului nu se poate desprinde niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., considerând că recurenta a reluat în totalitate apărările formulate în fața primei instanțe. În privința celor două condiții cerute de lege pentru acordarea suspendării executării actului administrativ fiscal, intimata arată că a demonstrat că există puternice îndoieli asupra legalității acestuia întrucât organele de inspecție fiscală au avut aprecieri pur subiective în privința obligațiilor fiscale; în privința pagubei iminente a indicat că executarea sa silită va determina blocarea întregii activități. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte constată că apărarea intimatei referitoare la neîncadrarea criticilor formulate de recurentă în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. este lipsită de suport. După cum rezultă chiar din cuprinsul pct. I.3 din decizie, recurenta a invocat interpretarea și aplicarea greșită a legii, care se circumscrie motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În plus, în cauză sunt incidente dispozițiile cu caracter general cuprinse în art. 304 1 C. proc. civ., întrucât hotărârea atacată nu este supusă apelului și, ca atare, ea poate fi examinată sub toate aspectele. Analizând sentința atacată atât prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât și a apărărilor intimatei, văzând și dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimata-reclamantă SC A.S.

SRL Câmpulung a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal competentă cu o cerere având ca obiect suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 994 din data de 28 septembrie 2009 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș - Activitatea de inspecție fiscală. Cererea de suspendare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, text care are următorul cuprins: „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.” De asemenea, în cauză s-au avut în vedere și dispozițiile art. 215 din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind C. proc. fisc., intimata consemnând o cauțiune în cuantum de 10.000 RON. Contrar celor reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că în cauză nu s-a probat îndeplinirea condiției „cazului bine justificat”, sintagmă definită legal în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, în sensul că nu s-au indicat în concret care sunt împrejurările de fapt și de drept de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Simpla constatare că reclamanta a formulat critici la adresa actului administrativ fiscal nu este aptă să conducă la răsturnarea prezumției de legalitate pe care se fondează caracterul executoriu al acestuia. Înalta Curte reține că aceste critici vizează în special modul în care organele de control fiscal au calculat profitul impozabil și, corelativ, impozitul pe profit suplimentar, TVA și impozitul pe dividende, neluând în considerare contractele de asociere în participațiune, respectiv prestări servicii încheiate cu terțe societăți comerciale, cu privire la care s-a considerat că nu s-au prezentat documente justificative. Or, clarificarea acestor aspecte care țin de interpretarea dispozițiilor legale aplicabile și de valoarea probatorie a înscrisurilor prezentate nu se poate realiza pe calea sumară a procedurii reglementate de art. 14 alin. (1) C. proc.

civ., ci doar în cadrul acțiunii având ca obiect anularea actului administrativ fiscal, adică la fondul cauzei. Jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în această materie (relevată, de ex.

prin Deciziile nr. 550/2009, nr. 3322/2009, nr. 3543/2009, nr. 4027/2009, nr. 4169/2009) este în sensul că nu orice dubiu în privința legalității unui act administrativ demonstrează îndeplinirea „cazului bine justificat”, ci, dimpotrivă, au această aptitudine doar îndoielile serioase, determinate, spre exemplu, de nemotivarea actului, de emiterea lui de către un organ necompetent, de întemeierea acestuia pe texte legale abrogate, neconstituționale, ori în mod evident inaplicabile, etc. Respectarea principiului proporționalității în această materie și punerea în balanță, pe de o parte, a interesului statului care execută un act ce se bucură de prezumția de legalitate, fără a fi afectat de vădite neregularități și, pe de altă parte, a interesului particularului care nu se prevalează de apărări de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității acestuia, conduce, de asemenea, la concluzia că nu există temeiuri pentru ca în această etapă să se acorde suspendarea executării.

2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, reținând că nu s-a făcut dovada îndeplinirii uneia dintre cele două condiții cerute cumulativ de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. și art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș și se va modifica sentința în sensul respingerii cererii de suspendare a executării formulate de SC A.S. SRL Câmpulung.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș împotriva Sentinței nr. 211/F-CONT din 27 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge cererea reclamantei SC A.S. SRL Câmpulung, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2010.