ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3854/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3854/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Procedura în fața primei instanțe
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel
Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta
SC A.S. SRL Câmpulung a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția
Generală a Finanțelor Publice Argeș, suspendarea executării Deciziei de
impunere nr. 994 emisă la 28 septembrie 2009, până la pronunțarea fondului
cauzei, precizând că se află în faza procedurii prealabile pentru soluționarea
contestației.
În motivarea cererii,
reclamanta a arătat că organele de inspecție fiscală au efectuat un control la
societate finalizat prin emiterea raportului de inspecție fiscală din 28
septembrie 2009 și a Deciziei de impunere nr. 994 din 28 septembrie 2009, prin
care s-au stabilit în mod eronat în sarcina sa obligații de plată în cuantum
total de 726.586 RON.
Reclamanta a formulat
contestație, împotriva acestora conform art. 205 și urm. C. proc. fisc.
Pârâta Direcția
Generală a Finanțelor Publice Argeș a depus la dosar întâmpinare prin care a
solicitat respingerea cererii ca nefondate, insistând asupra faptului că nu s-a
făcut dovada îndeplinirii condiției „cazului bine justificat”.
Hotărârea Curții
de Apel
Prin Sentința civilă
nr. 211 din 27 noiembrie 2009 Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantă și
a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 994 din 28 septembrie
2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș - Activitatea de
Inspecție Fiscală, până la pronunțarea fondului cauzei. Prin aceeași sentință
s-a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de
1.510,3 RON.
Pentru a pronunța
această soluție, prima instanță a reținut că cererea de suspendare a executării
actului administrativ atacat întrunește condițiile art. 215 alin. (2) C. proc.
fisc. raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine
justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Existența cazului
bine justificat a fost constatată în raport de contestația formulată de
reclamantă, prin care s-au invocat aspecte ce vizează încălcarea unor
dispoziții legale cu caracter fiscal, prin actele de impunere fiscale atacate.
Sub aspectul pagubei
iminente, s-a reținut că, prin punerea în executare a actului administrativ
dedus judecății, s-ar crea o perturbare previzibilă gravă a funcționării
societății reclamante, care ar conduce la blocarea activității acesteia, având
mai multe contracte comerciale în derulare.
În aprecierea
îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege, pentru soluționarea cererii de
suspendare, Curtea de Apel a avut în vedere și prevederile cuprinse în
Recomandarea CM R (89)8 din 13 septembrie 1989 cu privire la protecția
jurisdicțională provizorie în materie administrativă, prin care se stabilește,
ca principiu, că atunci când instanța este sesizată cu o contestație împotriva
unui act administrativ, asupra căreia nu s-a pronunțată încă, se poate solicita
instituirea unor măsuri de protecție provizorie împotriva actului administrativ
respectiv, ocazie cu care vor fi luate în considerare factorii și interesele
relevante.
Recursul declarat
în cauză de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș
Împotriva sentinței
Curții de Apel a declarat recurs pârâta, invocând motivul de modificare
prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susține că
prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 14 alin. (1)
din Legea nr. 554/2004. În mod special, recurenta punctează ignorarea
prezumției de legalitate de care beneficiază actul administrativ și, pe aceeași
linie a raționamentului său, arată că verificarea îndeplinirii condiției
„cazului bine justificat” s-a realizat superficial.
Apărările
formulate de SC A.S. SRL Câmpulung
Intimata SC A.S. SRL Câmpulung
nu a formulat întâmpinare dar prin concluziile scrise înregistrate la data de
24 septembrie 2010 a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În concluziile
scrise, intimata a afirmat că din motivarea recursului nu se poate desprinde
niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.,
considerând că recurenta a reluat în totalitate apărările formulate în fața
primei instanțe.
În privința celor
două condiții cerute de lege pentru acordarea suspendării executării actului
administrativ fiscal, intimata arată că a demonstrat că există puternice
îndoieli asupra legalității acestuia întrucât organele de inspecție fiscală au
avut aprecieri pur subiective în privința obligațiilor fiscale; în privința
pagubei iminente a indicat că executarea sa silită va determina blocarea
întregii activități.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând cu
prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte
constată că apărarea intimatei referitoare la neîncadrarea criticilor formulate
de recurentă în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
este lipsită de suport.
După cum rezultă
chiar din cuprinsul pct. I.3 din decizie, recurenta a invocat interpretarea și
aplicarea greșită a legii, care se circumscrie motivului de modificare prevăzut
de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În plus, în cauză
sunt incidente dispozițiile cu caracter general cuprinse în art. 304
1
C. proc. civ., întrucât hotărârea atacată nu este supusă apelului și, ca atare,
ea poate fi examinată sub toate aspectele.
Analizând sentința
atacată atât prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât și a apărărilor
intimatei, văzând și dispozițiile art. 304
1
C. proc. civ., Înalta
Curte constată că recursul este fondat.
Argumente de fapt
și de drept relevante
Intimata-reclamantă SC A.S. SRL Câmpulung a învestit
instanța de contencios administrativ și fiscal competentă cu o cerere având ca
obiect suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 994 din data de 28
septembrie 2009 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de
inspecția fiscală, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș -
Activitatea de inspecție fiscală.
Cererea de suspendare
a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,
text care are următorul cuprins:
„În cazuri bine
justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în
condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității
ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să
dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la
pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce
acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de
drept și fără nicio formalitate.”
De asemenea, în cauză
s-au avut în vedere și dispozițiile art. 215 din O.G. nr. 92/2003, republicată,
privind C. proc. fisc., intimata consemnând o cauțiune în cuantum de 10.000
RON.
Contrar celor
reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că în cauză nu s-a probat
îndeplinirea condiției „cazului bine justificat”, sintagmă definită legal în
art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, în sensul că nu s-au indicat
în concret care sunt împrejurările de fapt și de drept de natură a crea o
îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Simpla constatare că
reclamanta a formulat critici la adresa actului administrativ fiscal nu este
aptă să conducă la răsturnarea prezumției de legalitate pe care se fondează
caracterul executoriu al acestuia.
Înalta Curte reține
că aceste critici vizează în special modul în care organele de control fiscal
au calculat profitul impozabil și, corelativ, impozitul pe profit suplimentar,
TVA și impozitul pe dividende, neluând în considerare contractele de asociere
în participațiune, respectiv prestări servicii încheiate cu terțe societăți
comerciale, cu privire la care s-a considerat că nu s-au prezentat documente
justificative.
Or, clarificarea
acestor aspecte care țin de interpretarea dispozițiilor legale aplicabile și de
valoarea probatorie a înscrisurilor prezentate nu se poate realiza pe calea
sumară a procedurii reglementate de art. 14 alin. (1) C. proc. civ., ci doar în
cadrul acțiunii având ca obiect anularea actului administrativ fiscal, adică la
fondul cauzei.
Jurisprudența
constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios
administrativ și fiscal, în această materie (relevată, de ex. prin Deciziile
nr. 550/2009, nr. 3322/2009, nr. 3543/2009, nr. 4027/2009, nr. 4169/2009) este
în sensul că nu orice dubiu în privința legalității unui act administrativ
demonstrează îndeplinirea „cazului bine justificat”, ci, dimpotrivă, au această
aptitudine doar îndoielile serioase, determinate, spre exemplu, de nemotivarea
actului, de emiterea lui de către un organ necompetent, de întemeierea acestuia
pe texte legale abrogate, neconstituționale, ori în mod evident inaplicabile,
etc.
Respectarea
principiului proporționalității în această materie și punerea în balanță, pe de
o parte, a interesului statului care execută un act ce se bucură de prezumția
de legalitate, fără a fi afectat de vădite neregularități și, pe de altă parte,
a interesului particularului care nu se prevalează de apărări de natură a crea
o îndoială serioasă în privința legalității acestuia, conduce, de asemenea, la
concluzia că nu există temeiuri pentru ca în această etapă să se acorde
suspendarea executării.
Temeiul legal al
soluției instanței de recurs
Pentru considerentele
expuse la pct. II.1 din decizie, reținând că nu s-a făcut dovada îndeplinirii
uneia dintre cele două condiții cerute cumulativ de dispozițiile art. 14 alin.
(1) din Legea nr. 554/2004, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. și art.
14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul declarat de Direcția
Generală a Finanțelor Publice Argeș și se va modifica sentința în sensul
respingerii cererii de suspendare a executării formulate de SC A.S. SRL
Câmpulung.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș împotriva Sentinței
nr. 211/F-CONT din 27 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința
atacată în sensul că respinge cererea reclamantei SC A.S. SRL Câmpulung, ca
nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 24 septembrie 2010.