ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3323/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3323/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la 29 august 2005 sub nr. 65/118/2005,

reclamantul P.C. a formulat plângere împotriva dispoziției nr. 366 din 18 iulie

2005 emisă de Primăria Orașului Eforie, solicitând desființarea acesteia și

obligarea Primăriei Orașului Eforie la restituirea în natură a imobilului

situat în Eforie.

În

motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că, prin dispoziția atacată,

pârâtul a respins notificarea nr. 2058 din 01 decembrie 2001 apreciind, în mod

greșit, că nu a făcut dovada calității de proprietar pentru autorul N.T.B. și

că nu au depus documentația în baza căruia imobilul a fost preluat în

proprietatea statului.

Prin

sentința civilă nr. 2325 din 17 decembrie 2007, Tribunalul Constanța a respins

ca nefondată, cererea de intervenție formulată de către D.M., D.B.I., și D.M.D.

și, admițând în parte acțiunea reclamantului P.C., a anulat în parte dispoziția

nr. 366 din 18 iulie 2005 emisă de către pârâtul Primarul Orașului Eforie, în

ceea ce privește absența dovezii dreptului de proprietate al notificanților N.B.I.T.

și P.C. asupra imobilului ce formează obiectul notificării, situat în

localitatea Eforie Sud, menținând celelalte prevederi ale dispoziției

contestate.

Tribunalul

a concluzionat că, în mod eronat, unitatea deținătoare a apreciat că

reclamantul nu a prezentat dovada dreptului de proprietate asupra imobilului

litigios, deși acest drept i-a fost recunoscut anterior prin Hotărârea nr. 718

din 30 iulie 1999 dată de către Comisia de Aplicare a Legii nr. 112/1995 din

cadrul Consiliului Județean Constanța, considerent pentru care, în temeiul art.

26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, a admis în parte contestația formulată și

se va anula în parte decizia contestată în ceea ce privește absența dovezii

dreptului de proprietate al notificanților N.B.I.T. și P.C.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat apel reclamantul P.C., Primarul Orașului Eforie și

intervenientii D.M., D.B.I., D.M.D.

Împotriva

sentinței civile nr. 2325 din 17 decembrie 2007 a Tribunalul Constanța a

declarat apel și Primarul Orașului Eforie, criticând-o întrucât nu s-a dovedit

caracterul de unic succesor de pe urma defunctului N.B.I.T. iar potrivit

actelor de la dosar au calitatea de succesori alte persoane, astfel că atâta

vreme cât apelantul-reclamant nu a făcut dovada calității de succesor, nu i se

poate recunoaște un drept de proprietate

Prin

decizia civilă nr. 178/C din 19 mai 2010, Curtea de Apel Constanța a respins ca

nefondat, apelul pârâtului Primarul Orașului Eforie, a admis apelurile

reclamantului și intervenienților și, schimbând în tot sentința apelată, a admis

acțiunea principală și cererea de intervenție; a fost anulată dispoziția nr. 366/2005

emisă de Primăria Orașului Eforie și a fost obligat Primarul Orașului Eforie să

acorde măsuri reparatorii în echivalent, conform art. 27 alin. (3) coroborat cu

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 modificată, pentru reclamant și

intervenienți.

Pentru

a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut că apelantul-reclamant P.C.

a formulat plângere împotriva dispoziției nr. 366/2005 emisă de Primarul Orașului

Eforie, solicitând desființarea acestui act administrativ și, pe fondul

pricinii, admiterea notificării astfel cum a fost formulată și obligarea

Primăriei Eforie la restituirea către el a imobilului situat în Eforie județul

Constanta.

Împotriva

acestei decizii a formulat recurs reclamantul P.C., prin care a criticat

hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate prin prisma prevederilor art.

304 pct. 5, pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ. solicitând, fie modificarea deciziei

în sensul obligării la restituirea în natură, fie casarea și trimiterea la

rejudecare aceleiași instanțe.

Și

pârâtul Primarul Orașului Eforie a formulat recurs împotriva deciziei civile nr.178/C

din 08 septembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, arătând că dreptul de

proprietate al numiților A.V.D., I.T.T.N.B. și G.A.T.N.B. cu privire la acest

imobil a fost recunoscut prin hotărârea nr. 718 din 30 iulie 2009 dată de către

Comisia de aplicare a Legii nr. 112/1995 din cadrul Consiliului Județean

Constanța; prin intermediul acesteia li s-a stabilit dreptul de proprietate

asupra locuinței de la etajul 1 al corpului B din imobilul litigios, compusă

din două camere și dependințe precum și asupra cotei indivize de 24,50 mp

aferente acestei locuințe, acordându-se despăgubiri în valoare de 311.028.554

lei ROL pentru apartamentele nerestituite în natură din cadrul acestui imobil

cât și pentru terenul aferent în cotă indiviză de 449,35 mp.

Prin

decizia civilă nr. 1058 din 19 februarie 2010, Înalta Curte de Casație și

Justiție a admis recursurile și casând decizia recurată, a trimis cauza spre

rejudecare Curții de Apel Constanța.

Pentru

a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut că, având în vedere modul

cum a fost formulată cererea de intervenție și precizările ulterioare ale

intervenienților, cererea trebuia calificată ca fiind o intervenție accesorie,

conform art. 49 alin. (3) C. proc. civ., care putea fi primită și direct în

apel, chiar fără învoirea părții potrivnice, conform art. 51 C. proc. civ.

Cauza

a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. 693/118/2010,

instanță în fața căreia interevenienții D.M., D.B.I. și D.M.D. au formulat o

solicitare de recalificare a cererii de intervenției în interes propriu în

intervenție accesorie în interesul pârâtului Primarul Orașului Eforie, arătând

că respingerea notificării reclamantului trebuie menținută, deoarece acesta

solicită restituirea în natură a întregului imobil din Eforie Sud, în

condițiile în care este proprietar doar pe 1/3 din imobil.

Analizând

sentința apelată prin prisma motivelor de invocate de părți, curtea a constatat

că apelurile sunt întemeiate și le-a admis cu consecința schimbării sentinței

în sensul admiterii în parte a acțiunii și anulării dispoziției nr. 366/2005

emisă de Primarul Orașului Eforie, cu obligarea pârâtului să emită o dispoziție

de soluționare a notificării nr. 2058 din 4 decembrie 2001 având în vedere

calitatea de persoane îndreptățite a numiților P.C. și N.B.I.T., cererea de

restituire în natură a întregului imobil exclusiv către reclamant, fiind

respinsă ca prematură.

Instanța

a reținut că dispoziția nr. 366/2005 a Primarului Orașului Eforie a fost

contestată doar de numitul P.C. care, pe calea anulării actului atacat, a

solicitat restituirea în natură a întregului imobil doar către el (deși notificarea

nr. 2058/2001 îl avea coautor și pe N.B.I.T., iar pentru imobil mai exista un

moștenitor D.T. conform notificării nr. 1415/2001).

Instanța

a observat o evoluție a reglementării, situație în care, pentru același imobil

s-au depus două sau mai multe notificări de către mai multe persoane care se

pretind a fi îndreptățite, dosarele create „se pot conexa” [art. 1 lit. b) din

H.G. nr. 614/2001], normele ulterioare instituind obligația soluționării

împreună a cererilor „se vor conexa” [art. 1 lit. b) din H.G. nr. 498/2003].

Curtea

a observat că, și în ipoteza normelor prevăzute de H.G. nr. 614/2001 (care,

oricum, nu mai erau aplicabile la data emiterii disp. nr. 366/2005) se

stabilise, pentru situația în care restituirea aceluiași imobil este cerută de mai

multe persoane îndreptățite, care invocă un titlu de proprietate ce atestă

existența unei coproprietăți la data preluării abuzive, unitatea deținătoare

avea obligația emiterii unei singure decizii de restituire în care să se

consemneze cotele ideale prevăzute în titlul de proprietate invocat (art. 4.1).

De

asemenea, curtea a mai constatat că, în temeiul H.G. nr. 498/2003 (sub imperiul

cărei Primarul Or. Eforie a adoptat dispoziției nr. 366/2005), nu mai există

posibilitatea soluționării separate („independente”) a notificărilor privind

același imobil (cum stabilea H.G. nr. 614/2001), nici chiar dacă numai unii

dintre notificați și-ar fi susținut, prin înscrisuri, cererea.

În

aceste condiții, în mod nelegal Primarul orașului Eforie a procedat doar la

soluționarea notificării nr. 2058/2001 atunci când trebuia să emită o singură

decizie pentru ambele notificări, dosarele create privind solicitările fiind

complete încă de la data depunerii cererilor de restituire (făcându-se proba

calității de persoane îndreptățite și a preluării abuzive).

Astfel,

Curtea de Apel Constanța, secția civilă, prin decizia nr. 142/C din 10 martie 2011 a admis apelurile civile formulate de reclamantul P.C., și pârâtul Primarul Orașului Eforie,

pronunțată de Tribunalul Constanța, secția civilă, în dosarul nr. 65/118/2005,

a schimbat sentința atacată în sensul că a admis în parte acțiunea, a anulat dispoziția

nr. 366/2005 emisă de Primarul Orașului Eforie și a obligat pârâtul să emită

dispoziție de soluționare a notificării nr. 2058 din 4 decembrie 2001 având în

vedere calitatea de persoane îndreptățite a numiților P.C. și N.B.I.T., a respins

cererea de restituire în natură a întregului imobil exclusiv către reclamant,

ca prematură și a admis cererea de intervenție în interes alăturat pârâtului

Primarul orașului Eforie formulată de intervenienții D.M.D., D.B.I. și D.M.D.

Împotriva

deciziei civile a declarat recurs reclamantul P.C. care a susținut incidența

motivelor de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Se

invocă faptul că instanța a respins greșit cererea de restituire a bunului în

natură, pe motiv pe prematuritate, fără o motivare pertinentă; că instanța

putea aprecia și cu privire la restituirea în natură odată cu judecarea

fondului.

Se

mai învederează faptul că instanța a procedat la admiterea cererii de

intervenție, lucru contrar legii și procedurii reglementă de Legea nr. 10/2001,

ea fiind admisă cu încălcarea legii sau cu interpretarea greșita a acesteia, cu

atât mai mult cu cât această solicitare și cerere are un caracter personal.

Analizând

recursul declarat prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale

incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat

pentru următoarele considerente:

Primul

motiv de recurs invocat se referă la incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 C.

proc. civ. conform cărora modificarea unei hotărâri poate fi cerută când

hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive

contradictorii sau străine de natura pricinii.

Deși

se invocă acest motiv, recurentul reclamant nu precizează care sunt acele

considerente contradictorii sau străine de natura pricinii care ar putea atrage

nelegalitatea deciziei recurate.

Această

critică nu poate fi primită, hotărârea recurată cuprinde toate considerentele

de fapt și de drept care au stat la baza convingerii instanței, precum și cele

pentru care s-au înlăturat cererile părților, mențiuni prevăzute de art. 261

pct. 5 C. proc. civ.

Nici

motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate

fi primit. Pentru a fi incident acest motiv de nelegalitate, este necesar ca

hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greșită a legii

sau să fie lipsită de temei legal.

În

cauză, instanța de fond a interpretat în mod just dispozițiile legale incidente

și anume art. 1 din Legea nr. 10/2001 conform cărora imobilele preluate în mod

abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 se restituie în

natură sau, în cazul în care aceasta nu este posibilă, se vor stabili măsuri

reparatorii în echivalent.

În

mod corect instanța de apel a obligat pârâtul Primarul Orașului Eforie să emită

dispoziție de soluționare a notificării nr. 2058 din 4 decembrie 2001 având în

vedere calitatea de persoană îndreptățită a numiților P.C. și N.I.T., fiind

respinsă cererea de restituire în natură a întregului imobil, exclusiv către

reclamant, ca prematură.

De

altfel, au fost respectate de instanța de apel și prevederile art. 315 C. proc.

civ., reținându-se în mod just dispoziția obligatorie a deciziei de casare a

Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a statuat, faptul că se

solicită pentru unul și același imobil măsuri reparatorii de mai multe persoane

care se consideră îndreptățite la aceste măsuri, prin notificări diferite, impune

la soluționarea litigiului astfel încât să se evite obligarea pârâtului la

acordarea unei duble reparații pentru același imobil.

Și

cererea de intervenție în interes alăturat pârâtului Primarul Orașului Eforie a

fost în mod just soluționată, cu respectarea dispozițiilor art. 54 C. proc.

civ.

Astfel,

considerentele privind nelegalitatea soluționării simultane a celor două

notificări în condițiile în care toate persoanele au făcut proba calității de

persoane îndreptățite și a preluării abuzive a bunului au impus în mod corect

admiterea apelului intervenienților și, în final a cererii lor, astfel că,

urmare a anulării dispoziției nr. 366/2005 și pentru motivele expuse, unitatea

deținătoare trebuie să soluționeze notificările nr. 2058/2001 și nr. 1415/2001

printr-o dispoziție unică, având în vedere: calitatea de persoane îndreptățite

a tuturor părților din prezenta cauză, și situația că, prin hotărârea nr. 719/2009

părților (autorii reclamantului și intervenienților) le-a fost recunoscut

dreptul de proprietate asupra unui apartament și teren în cotă indiviză în

suprafață de 24,50 mp.

Pentru

aceste considerente, se va respinge recursul declarat reclamantul P.C.

împotriva deciziei nr. 142/C din 10 martie 2011 a Curții de Apel Constanța,secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări

sociale, și în baza art. 312 C. proc. civ. se va menține sentința civilă ca

legală.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge

ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.C. împotriva deciziei nr. 142/C

din 10 martie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie,

litigii de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 15 mai 2012.