ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3323/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la 29 august 2005 sub nr. 65/118/2005, reclamantul P.C. a formulat plângere împotriva dispoziției nr. 366 din 18 iulie 2005 emisă de Primăria Orașului Eforie, solicitând desființarea acesteia și obligarea Primăriei Orașului Eforie la restituirea în natură a imobilului situat în Eforie. În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că, prin dispoziția atacată, pârâtul a respins notificarea nr. 2058 din 01 decembrie 2001 apreciind, în mod greșit, că nu a făcut dovada calității de proprietar pentru autorul N.T.B. și că nu au depus documentația în baza căruia imobilul a fost preluat în proprietatea statului.

Prin sentința civilă nr. 2325 din 17 decembrie 2007, Tribunalul Constanța a respins ca nefondată, cererea de intervenție formulată de către D.M., D.B.I., și D.M.D. și, admițând în parte acțiunea reclamantului P.C., a anulat în parte dispoziția nr. 366 din 18 iulie 2005 emisă de către pârâtul Primarul Orașului Eforie, în ceea ce privește absența dovezii dreptului de proprietate al notificanților N.B.I.T. și P.C. asupra imobilului ce formează obiectul notificării, situat în localitatea Eforie Sud, menținând celelalte prevederi ale dispoziției contestate.

Tribunalul a concluzionat că, în mod eronat, unitatea deținătoare a apreciat că reclamantul nu a prezentat dovada dreptului de proprietate asupra imobilului litigios, deși acest drept i-a fost recunoscut anterior prin Hotărârea nr. 718 din 30 iulie 1999 dată de către Comisia de Aplicare a Legii nr. 112/1995 din cadrul Consiliului Județean Constanța, considerent pentru care, în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, a admis în parte contestația formulată și se va anula în parte decizia contestată în ceea ce privește absența dovezii dreptului de proprietate al notificanților N.B.I.T. și P.C. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantul P.C., Primarul Orașului Eforie și intervenientii D.M., D.B.I., D.M.D.

Împotriva sentinței civile nr. 2325 din 17 decembrie 2007 a Tribunalul Constanța a declarat apel și Primarul Orașului Eforie, criticând-o întrucât nu s-a dovedit caracterul de unic succesor de pe urma defunctului N.B.I.T.

iar potrivit actelor de la dosar au calitatea de succesori alte persoane, astfel că atâta vreme cât apelantul-reclamant nu a făcut dovada calității de succesor, nu i se poate recunoaște un drept de proprietate Prin decizia civilă nr. 178/C din 19 mai 2010, Curtea de Apel Constanța a respins ca nefondat, apelul pârâtului Primarul Orașului Eforie, a admis apelurile reclamantului și intervenienților și, schimbând în tot sentința apelată, a admis acțiunea principală și cererea de intervenție; a fost anulată dispoziția nr. 366/2005 emisă de Primăria Orașului Eforie și a fost obligat Primarul Orașului Eforie să acorde măsuri reparatorii în echivalent, conform art. 27 alin. (3) coroborat cu art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 modificată, pentru reclamant și intervenienți.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut că apelantul-reclamant P.C. a formulat plângere împotriva dispoziției nr. 366/2005 emisă de Primarul Orașului Eforie, solicitând desființarea acestui act administrativ și, pe fondul pricinii, admiterea notificării astfel cum a fost formulată și obligarea Primăriei Eforie la restituirea către el a imobilului situat în Eforie județul Constanta. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul P.C., prin care a criticat hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate prin prisma prevederilor art. 304 pct. 5, pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ. solicitând, fie modificarea deciziei în sensul obligării la restituirea în natură, fie casarea și trimiterea la rejudecare aceleiași instanțe.

Și pârâtul Primarul Orașului Eforie a formulat recurs împotriva deciziei civile nr.178/C din 08 septembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, arătând că dreptul de proprietate al numiților A.V.D., I.T.T.N.B. și G.A.T.N.B. cu privire la acest imobil a fost recunoscut prin hotărârea nr. 718 din 30 iulie 2009 dată de către Comisia de aplicare a Legii nr. 112/1995 din cadrul Consiliului Județean Constanța; prin intermediul acesteia li s-a stabilit dreptul de proprietate asupra locuinței de la etajul 1 al corpului B din imobilul litigios, compusă din două camere și dependințe precum și asupra cotei indivize de 24,50 mp aferente acestei locuințe, acordându-se despăgubiri în valoare de 311.028.554 lei ROL pentru apartamentele nerestituite în natură din cadrul acestui imobil cât și pentru terenul aferent în cotă indiviză de 449,35 mp.

Prin decizia civilă nr. 1058 din 19 februarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile și casând decizia recurată, a trimis cauza spre rejudecare Curții de Apel Constanța. Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut că, având în vedere modul cum a fost formulată cererea de intervenție și precizările ulterioare ale intervenienților, cererea trebuia calificată ca fiind o intervenție accesorie, conform art. 49 alin. (3) C. proc. civ., care putea fi primită și direct în apel, chiar fără învoirea părții potrivnice, conform art. 51 C. proc. civ. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. 693/118/2010, instanță în fața căreia interevenienții D.M., D.B.I.

și D.M.D. au formulat o solicitare de recalificare a cererii de intervenției în interes propriu în intervenție accesorie în interesul pârâtului Primarul Orașului Eforie, arătând că respingerea notificării reclamantului trebuie menținută, deoarece acesta solicită restituirea în natură a întregului imobil din Eforie Sud, în condițiile în care este proprietar doar pe 1/3 din imobil. Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de invocate de părți, curtea a constatat că apelurile sunt întemeiate și le-a admis cu consecința schimbării sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii și anulării dispoziției nr. 366/2005 emisă de Primarul Orașului Eforie, cu obligarea pârâtului să emită o dispoziție de soluționare a notificării nr. 2058 din 4 decembrie 2001 având în vedere calitatea de persoane îndreptățite a numiților P.C.

și N.B.I.T., cererea de restituire în natură a întregului imobil exclusiv către reclamant, fiind respinsă ca prematură. Instanța a reținut că dispoziția nr. 366/2005 a Primarului Orașului Eforie a fost contestată doar de numitul P.C. care, pe calea anulării actului atacat, a solicitat restituirea în natură a întregului imobil doar către el (deși notificarea nr. 2058/2001 îl avea coautor și pe N.B.I.T., iar pentru imobil mai exista un moștenitor D.T. conform notificării nr. 1415/2001). Instanța a observat o evoluție a reglementării, situație în care, pentru același imobil s-au depus două sau mai multe notificări de către mai multe persoane care se pretind a fi îndreptățite, dosarele create „se pot conexa” [art. 1 lit. b) din H.G.

nr. 614/2001], normele ulterioare instituind obligația soluționării împreună a cererilor „se vor conexa” [art. 1 lit. b) din H.G. nr. 498/2003]. Curtea a observat că, și în ipoteza normelor prevăzute de H.G. nr. 614/2001 (care, oricum, nu mai erau aplicabile la data emiterii disp. nr. 366/2005) se stabilise, pentru situația în care restituirea aceluiași imobil este cerută de mai multe persoane îndreptățite, care invocă un titlu de proprietate ce atestă existența unei coproprietăți la data preluării abuzive, unitatea deținătoare avea obligația emiterii unei singure decizii de restituire în care să se consemneze cotele ideale prevăzute în titlul de proprietate invocat (art. 4.1). De asemenea, curtea a mai constatat că, în temeiul H.G.

nr. 498/2003 (sub imperiul cărei Primarul Or. Eforie a adoptat dispoziției nr. 366/2005), nu mai există posibilitatea soluționării separate („independente”) a notificărilor privind același imobil (cum stabilea H.G. nr. 614/2001), nici chiar dacă numai unii dintre notificați și-ar fi susținut, prin înscrisuri, cererea. În aceste condiții, în mod nelegal Primarul orașului Eforie a procedat doar la soluționarea notificării nr. 2058/2001 atunci când trebuia să emită o singură decizie pentru ambele notificări, dosarele create privind solicitările fiind complete încă de la data depunerii cererilor de restituire (făcându-se proba calității de persoane îndreptățite și a preluării abuzive).

Astfel, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, prin decizia nr. 142/C din 10 martie 2011 a admis apelurile civile formulate de reclamantul P.C., și pârâtul Primarul Orașului Eforie, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția civilă, în dosarul nr. 65/118/2005, a schimbat sentința atacată în sensul că a admis în parte acțiunea, a anulat dispoziția nr. 366/2005 emisă de Primarul Orașului Eforie și a obligat pârâtul să emită dispoziție de soluționare a notificării nr. 2058 din 4 decembrie 2001 având în vedere calitatea de persoane îndreptățite a numiților P.C. și N.B.I.T., a respins cererea de restituire în natură a întregului imobil exclusiv către reclamant, ca prematură și a admis cererea de intervenție în interes alăturat pârâtului Primarul orașului Eforie formulată de intervenienții D.M.D., D.B.I.

și D.M.D. Împotriva deciziei civile a declarat recurs reclamantul P.C. care a susținut incidența motivelor de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Se invocă faptul că instanța a respins greșit cererea de restituire a bunului în natură, pe motiv pe prematuritate, fără o motivare pertinentă; că instanța putea aprecia și cu privire la restituirea în natură odată cu judecarea fondului. Se mai învederează faptul că instanța a procedat la admiterea cererii de intervenție, lucru contrar legii și procedurii reglementă de Legea nr. 10/2001, ea fiind admisă cu încălcarea legii sau cu interpretarea greșita a acesteia, cu atât mai mult cu cât această solicitare și cerere are un caracter personal.

Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Primul motiv de recurs invocat se referă la incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. conform cărora modificarea unei hotărâri poate fi cerută când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii. Deși se invocă acest motiv, recurentul reclamant nu precizează care sunt acele considerente contradictorii sau străine de natura pricinii care ar putea atrage nelegalitatea deciziei recurate. Această critică nu poate fi primită, hotărârea recurată cuprinde toate considerentele de fapt și de drept care au stat la baza convingerii instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, mențiuni prevăzute de art. 261 pct. 5 C. proc.

civ. Nici motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi primit. Pentru a fi incident acest motiv de nelegalitate, este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greșită a legii sau să fie lipsită de temei legal. În cauză, instanța de fond a interpretat în mod just dispozițiile legale incidente și anume art. 1 din Legea nr. 10/2001 conform cărora imobilele preluate în mod abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 se restituie în natură sau, în cazul în care aceasta nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii în echivalent. În mod corect instanța de apel a obligat pârâtul Primarul Orașului Eforie să emită dispoziție de soluționare a notificării nr. 2058 din 4 decembrie 2001 având în vedere calitatea de persoană îndreptățită a numiților P.C.

și N.I.T., fiind respinsă cererea de restituire în natură a întregului imobil, exclusiv către reclamant, ca prematură. De altfel, au fost respectate de instanța de apel și prevederile art. 315 C. proc. civ., reținându-se în mod just dispoziția obligatorie a deciziei de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a statuat, faptul că se solicită pentru unul și același imobil măsuri reparatorii de mai multe persoane care se consideră îndreptățite la aceste măsuri, prin notificări diferite, impune la soluționarea litigiului astfel încât să se evite obligarea pârâtului la acordarea unei duble reparații pentru același imobil. Și cererea de intervenție în interes alăturat pârâtului Primarul Orașului Eforie a fost în mod just soluționată, cu respectarea dispozițiilor art. 54 C. proc.

civ. Astfel, considerentele privind nelegalitatea soluționării simultane a celor două notificări în condițiile în care toate persoanele au făcut proba calității de persoane îndreptățite și a preluării abuzive a bunului au impus în mod corect admiterea apelului intervenienților și, în final a cererii lor, astfel că, urmare a anulării dispoziției nr. 366/2005 și pentru motivele expuse, unitatea deținătoare trebuie să soluționeze notificările nr. 2058/2001 și nr. 1415/2001 printr-o dispoziție unică, având în vedere: calitatea de persoane îndreptățite a tuturor părților din prezenta cauză, și situația că, prin hotărârea nr. 719/2009 părților (autorii reclamantului și intervenienților) le-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra unui apartament și teren în cotă indiviză în suprafață de 24,50 mp.

Pentru aceste considerente, se va respinge recursul declarat reclamantul P.C. împotriva deciziei nr. 142/C din 10 martie 2011 a Curții de Apel Constanța,secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, și în baza art. 312 C. proc. civ. se va menține sentința civilă ca legală. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.C. împotriva deciziei nr. 142/C din 10 martie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2012.