ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1398/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul M.A. a chemat în judecată C.J.P. Cluj,

solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea hotărârii

din 9 iulie 2007 emisă de aceasta din urmă, cu consecința recunoașterii în favoarea

sa a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că împreună cu mama sa a fost nevoit să se refugieze ca urmare

a persecuțiilor etnice din localitatea C.M. în localitatea C., județul Cluj, în

luna septembrie 1940, unde mama sa s-a angajat ca menajeră la o familie de evrei,

iar mai apoi în noiembrie 1940 au fost nevoiți să se refugieze și din localitatea

C. în localitatea B.C. și T., reîntoarcerea în localitatea de domiciliu având loc

în cursul lunii martie a anului 1945.

Curtea de Apel Cluj,

secția comercială, de contencios, administrativ și fiscal, prin sentința civilă

nr. 504 din 22 octombrie 2007, a respins cererea formulată de reclamant, reținând

că prin prisma actelor dosarului și probelor administrate, nu se poate reține calitatea

acestuia de persoană persecutată din motive etnice în sensul art. 1 lit. c) din

O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul M.A.

Înainte însă de a trece

la analiza motivelor de recurs, Înalta Curte, constată că recursul nu a fost motivat

în termenul prevăzut de lege.

Astfel, deși sentința

atacată a fost comunicată recurentului la data de 15 noiembrie 2007 (fila 127 dosar

fond) acesta a declarat recurs la data de 20 noiembrie 2007) dar nu a fost motivat

în termen așa cum prevăd dispozițiile art. 303 alin. (1) și alin. (2) C. proc.

civ.

Într-adevăr, potrivit

dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși

cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar potrivit alin. (2) al

aceluiași art. „termenul pentru depunerea motivelor, se socotește de la comunicarea

hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte”.

Cum, nulitatea este o

sancțiune procedurală care intervine în cazul actului de procedură care nu îndeplinește

condițiile prevăzute de lege pentru validarea lui, Înalta Curte constată că nu au

fost respectate dispozițiile procedurale privind motivarea recursului și pe cale

de consecință va aplica sancțiunea prevăzută de art. 306 C. proc. civ. și anume

constatarea nulității recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de M.A. împotriva sentinței civile nr. 504 din 22 octombrie 2007 a Curții

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios, administrativ și fiscal.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 aprilie 2008.