ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2993/2012

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, a

constatat următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții

de Apel Oradea, reclamanta SC E.F. SA a solicitat suspendarea executării efectelor

deciziei nr. 165 din 29 iulie 2011 a Comisiei pentru autorizarea operatorilor de

produse supuse accizelor armonizate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice,

prin care s-a dispus revocarea autorizației de antrepozit fiscal din 19

decembrie 2003 și respingerea cererii de reautorizare ca antrepozit fiscal a locului

situat în județul Bihor, sat P.

Prin sentința nr. 9/CA din 16 ianuarie

2012, Curtea de Apel Oradea a admis cererea formulată de reclamanta SC E.F. SA,

în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru autorizarea

operațiunilor de produse supuse accizelor armonizate și a dispus suspendarea executării

efectelor deciziei nr. 165 din 29 iulie 2011 a Comisiei pentru autorizarea operatorilor

de produse supuse accizelor armonizate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice,

până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut, în esență, că susținerile reclamantei referitoare la încălcarea principiului

proporționalității care trebuie să existe între măsura luată și măsurile produse,

prin exercitarea excesivă a dreptului de apreciere prevăzut de art. 206 alin.

(2) C. fisc., ignorarea de către organul fiscal a prevederilor art. 9 alin. (1)

C. proc. fisc., nerespectarea exigențelor emiterii unei decizii aparținând unui

organ colegial, formalități a căror neîndeplinire antrenează nulitatea actului administrativ

fiscal emis de către organul pluripersonal; încălcarea unui drept constituțional

al societății reclamante, respectiv „libertatea economică", garantată de

art. 45 din Constituție; nedatorarea sumelor impuse la plată de către Statul Român,

care în realitate este dator societății reclamante, având în vedere împrejurarea

că retragerea autorizației de antrepozit fiscal s-a făcut după ce I.C.S.I.D. a rămas

în pronunțare în litigiul în care statului i se imputa situația precară a SC E.F.

SA, ca urmare a retragerii facilităților acordate în anul 2002; neaplicabilitatea

prevederilor O.U.G. nr. 54/2010 și ale art. 206

28

alin. (2) C. fisc.,

fiind contrare prevederilor C.E.D.O. și prevederilor din Tratatele constitutive

ale Uniunii Europene; nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la competența

de instrumentare și soluționare a cererilor de emitere și/sau revocare a autorizațiilor

de antrepozit fiscal, sunt de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității

actului administrativ, fiind îndeplinită astfel cerința existenței unui caz bine

justificat, în sensul art. 2 lit. t) din Legea contenciosului administrativ.

În ceea ce privește condiția cazului bine

justificat, prima instanță a constatat că executarea actului administrativ a cărui

suspendare se solicită este de natură a provoca societății reclamante prejudicii

grave și iremediabile, având în vedere că interdicția de a mai produce bere după

data de 12 decembrie 2011 va duce la disponibilizarea a peste 750 de angajați, ca

urmare a intrării societății în insolvență, împrejurare ce ar putea atrage consecințe

în plan social.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse

supuse accizelor armonizate, criticând soluția instanței de fond.

În susținerea cererii de recurs, recurentul

a susținut că reclamanta nu a dovedit cu acte îndeplinirea condițiilor prevăzute

de art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar invocarea fondului cauzei este irelevantă.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Referitor la excepția lipsei de reprezentant

a Direcției Generale a Finanțelor Publice Bihor, invocată intimata-reclamantă,

Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte, în temeiul art. 137 C.

proc. civ., respinge excepția lipsei calității de reprezentant a Direcției Generale

a Finanțelor Publice Bihor, având în vedere atât mandatul de reprezentare depus

la dosarul cauzei, care face dovada reprezentării Ministerul

Finanțelor Publice, cât și faptul că, astfel

cum reiese din considerentele și dispozitivul sentinței atacate, Ministerul Finanțelor

Publice a fost parte la judecarea cauzei pe fond.

Examinând cauza prin prisma înscrisurilor

depuse în recurs și a prevederilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul

formulat în cauză este nul, pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 302

1

C. proc.

civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate

pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau mențiunea că motivele vor

fi depuse printr-un memoriu separat.

Art. 304 din același act normativ enumera

situațiile în care se poate cere modificarea sau casarea unor hotărâri, numai pentru

motive de nelegalitate: când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor

legale; când hotărârea s-a dat de alți judecători decât cei care au luat parte la

dezbaterea în fond a pricinii; când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței

de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii; când instanța

a depășit atribuțiile puterii judecătorești; când, prin hotărârea dată, instanța

a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105

alin. (2); dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a

cerut; când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde

motive contradictorii ori străine de natura pricinii; când instanța, interpretând

greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și

vădit neîndoielnic al acestuia; când hotărârea pronunțată este lipsită de temei

legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".

De asemenea, este neîndoielnic că, în cauză,

Înalta Curte se află în situația prevăzută de art. 304

1

C. proc. civ.,

în care recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate

fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304,

instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.

Cu toate acestea, analizând cererea recurentului

și susținerile acestuia, precum și înscrisurile depuse în probatoriu, Înalta

Curte constată că în cuprinsul cererii de recurs nu sunt dezvoltate argumente care

ar putea fi calificate ca motive de recurs, potrivit legii.

În

aceste condiții, recursul declarat este nul.

Pentru aceste considerente, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 302

1

,

Înalta Curte urmează a respinge excepția lipsei calității de reprezentant a Direcției

Generale a Finanțelor Publice Bihor și constată nul recursul formulat în cauză de

recurentul-pârât Ministerul Finanțelor

Publice - Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei calității de reprezentant

a Direcției Generale a Finanțelor Publice Bihor, invocată de intimata-reclamantă

SC E.F. SA.

Constată nul recursul declarat de Ministerul

Finanțelor Publice - Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor

armonizate împotriva sentinței nr. 9/CA din 16 ianuarie 2012 a Curții de Apel Oradea,

secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 14 iunie 2012.