ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3588/2011

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 843 din 02 decembrie

2010, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, s-a respins ca inadmisibilă

cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 409/2010 pronunțată de Judecătoria

Râmnicu Vâlcea, motivată pe dispozițiile Deciziei nr. XVII din 19 martie 2007 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție care a stabilit că „este inadmisibilă

cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești

definitive pronunțată în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b)

C. proc. pen.”

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs petiționarul I.D., iar prin Decizia penală nr. 532/R

din 10 mai 2011, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petent, cu

motivarea că în conformitate cu dispozițiilor art. 278

1

alin. (10)

C. proc. pen., hotărârea pronunțată în astfel de cauze este definitivă, iar

împotriva unor astfel de hotărâri nu se mai poate exercita vreo cale ordinară

de atac.

Împotriva acestei

decizii, a declarat un nou recurs, petentul I.D., reiterând în scris motivele

invocate anterior la instanțele de fond și recurs, respectiv faptul că

hotărârile sunt netemeinice întrucât în mod greșit a fost respinsă cererea de

revizuire și validată soluția procurorului adoptată prin rezoluția din 01

martie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea în Dosarul

nr. 6745/P/2009 prin care a fost confirmată propunerea organelor de poliție

judiciară de a nu se începe urmărirea penală față de D.A. și B.M. pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.

Recursul este

inadmisibil.

Analizând hotărârea

atacată, Înalta Curte constată că cererea de revizuire formulată de revizuentul

I.D. a fost respinsă ca inadmisibilă avându-se în vedere Decizia nr. XVII din

19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite prin

care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că

„cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești

definitive, pronunțată în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b)

C. proc. pen., este inadmisibilă”.

Totodată, potrivit

dispozițiilor ce reglementează materia revizuirii, cererea de revizuire urmează

aceleași căi de atac ca și hotărârea împotriva căreia s-a formulat cererea de

revizuire, în acest sens fiind și dispozițiile art. 407 C. proc. pen.

Așa fiind, potrivit

dispozițiile art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost

modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 („Mica Reformă”) în

sensul că „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este

definitivă”, rezultă că împotriva unei hotărâri pronunțate de judecător în

condițiile sus-menționate nu se mai poate exercita nici o cale de atac.

Ca atare, sentința

prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea revizuentului este definitivă.

Mai mult decât atât,

în prezent ne aflăm într-un recurs la recurs, cale de atac neprevăzută la legea

penală.

Așa fiind, Înalta

Curte, potrivit dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. a), teza a II-a

C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibil recursul declarat de petentul

revizuent I.D.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petentul I.D. împotriva Deciziei penale nr.

532/R din 10 mai 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurentul

petent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 octombrie 2011.