ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3588/2011

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 843 din 02 decembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 409/2010 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, motivată pe dispozițiile Deciziei nr. XVII din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a stabilit că „este inadmisibilă cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive pronunțată în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen.” Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul I.D., iar prin Decizia penală nr. 532/R din 10 mai 2011, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petent, cu motivarea că în conformitate cu dispozițiilor art. 278 1 alin. (10) C. proc.

pen., hotărârea pronunțată în astfel de cauze este definitivă, iar împotriva unor astfel de hotărâri nu se mai poate exercita vreo cale ordinară de atac. Împotriva acestei decizii, a declarat un nou recurs, petentul I.D., reiterând în scris motivele invocate anterior la instanțele de fond și recurs, respectiv faptul că hotărârile sunt netemeinice întrucât în mod greșit a fost respinsă cererea de revizuire și validată soluția procurorului adoptată prin rezoluția din 01 martie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 6745/P/2009 prin care a fost confirmată propunerea organelor de poliție judiciară de a nu se începe urmărirea penală față de D.A. și B.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.

Recursul este inadmisibil. Analizând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că cererea de revizuire formulată de revizuentul I.D. a fost respinsă ca inadmisibilă avându-se în vedere Decizia nr. XVII din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că „cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen., este inadmisibilă”. Totodată, potrivit dispozițiilor ce reglementează materia revizuirii, cererea de revizuire urmează aceleași căi de atac ca și hotărârea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire, în acest sens fiind și dispozițiile art. 407 C. proc.

pen. Așa fiind, potrivit dispozițiile art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 („Mica Reformă”) în sensul că „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă”, rezultă că împotriva unei hotărâri pronunțate de judecător în condițiile sus-menționate nu se mai poate exercita nici o cale de atac. Ca atare, sentința prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea revizuentului este definitivă. Mai mult decât atât, în prezent ne aflăm într-un recurs la recurs, cale de atac neprevăzută la legea penală. Așa fiind, Înalta Curte, potrivit dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. a), teza a II-a C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibil recursul declarat de petentul revizuent I.D.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul I.D. împotriva Deciziei penale nr. 532/R din 10 mai 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 octombrie 2011.