ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1959/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1959/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cererii
de față:
I. Circumstanțele
cauzei.
Prin
cererea formulată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de
contencios administrativ și fiscal, la data de 30 martie 2012, în
contradictoriu cu Oficiul Român pentru Imigrări - Direcția de Azil și Integrare
- Centru Regional de Cazare și Proceduri pentru Solicitanții de Azil Timișoara
și Oficiul Român pentru Imigrări - Direcția de Azil și Integrare - Centru
Regional de Cazare și Proceduri pentru Solicitanții de Azil București,
reclamantul Y.D. a contestat Hotărârea din 23 martie 2012 emisă de Oficiul
Român pentru Imigrări - Direcția de Azil și Integrare - Centru Regional de
Cazare și Proceduri pentru Solicitanții de Azil Timișoara și a solicitat
acordarea permisiunii de a rămâne pe teritoriul României pe perioada
soluționării cererii.
În
motivarea acțiunii reclamantul a susținut că a solicitat acordarea statutului
de refugiat, deoarece este cetățean tunisian, a părăsit țara de origine
datorită persecuției la care a fost supus și motivat de faptul că viața îi este
pusă în pericol în Tunisia a solicitat permisiunea de a rămâne pe teritoriul
României.
Il.
Considerentele înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin
cererea dedusă judecății, reclamantul a contestat, în fața instanței de
contencios administrativ, Hotărârea din 23 martie 2012, emisă de Oficiul Român
pentru Imigrări - Direcția de Azil și Integrare - Centru Regional de Cazare și
Proceduri pentru Solicitanții de Azil Timișoara prin care i-a fost respinsă
cererea de acordare a accesului la o nouă procedură de azil, precum și
acordarea permisiunii de a rămâne pe teritoriul României.
În
drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 93 alin. (1) și (4)
din Legea privind azilul în România nr. 122/2006.
Conform
art. 93 din Legea privind azilul în România nr. 122/2006:
„(1)
împotriva hotărârii prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de
acordare a accesului la o nouă procedură de azil se poate face plângere în
termen de 10 zile de la comunicare.
(2)
Soluționarea plângerii este de competența judecătoriei în a cărei rază
teritorială se află structura specializată pe probleme de azil a Oficiului
Român pentru Imigrări care a emis hotărârea.
…
(4)
În cazul depunerii plângerii, străinul poate cere să i se acorde permisiunea de
a rămâne pe teritoriul României. Cererea de acordare a permisiunii de a rămâne
pe teritoriul statului român se soluționează în regim de urgență de către
instanța de judecată competentă, care se va pronunța în camera de consiliu,
fără citarea părților, printr-o încheiere irevocabilă (..)."
În
consecință, în raport cu dispozițiile legale mai sus citate, competentă să
soluționeze pricina este Judecătoria Timișoara, urmând ca înalta Curte, în baza
art. 158-159 pct. 2 C. proc. civ., să trimită cauza spre competentă soluționare
acestei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină
competența de soluționare a cauzei privind pe Y.D. și Oficiul Român pentru
Imigrări - Direcția de Azil și Integrare - Centru Regional de Cazare și
Proceduri pentru Solicitanții de Azil București și Oficiul Român pentru
Imigrări - Direcția de Azil și Integrare - Centru Regional de Cazare și
Proceduri pentru Solicitanții de Azil Timișoara, în favoarea Judecătoriei
Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2012.