ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3387/2009

Asupra recursurilor de față,

În baza actelor și lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 180 din 22 iunie 2009 Curtea de

Apel București a respins ca nefondată plângerea petenților V.C. și V.G.

împotriva Ordonanței nr. 970/P din 17 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față

de executorul judecătoresc I.V. pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C.

pen. față de D.N. și D.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la

art. 246 C. pen., soluție confirmată de Procurorul General al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București prin rezoluția din 17 martie 2009.

În esență s-au reținut următoarele:

Petiționarii V.G. și V.C., au

formulat plângere penală, la data de 13 iulie 2004, împotriva executorului

judecătoresc I.V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

și împotriva numiților D.N. și D.M. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute

de art. 26 raportat la art. 246 C. pen., art. 291 și art. 292 C. pen., prin

aceea că primul, în complicitate cu ceilalți doi, a pus nelegal în executare

silită hotărâri judecătorești prin care petenții au fost obligați să mute

coșurile a două termocentrale care poluau cu substanțe toxice locuința lui D.N.

și D.M. și să le plătească acestora despăgubiri civile și daune cominatorii

pentru întârzierea executării obligațiilor.

La data de 17 septembrie 2002,

creditorii obligației D.N. și D.M. în temeiul hotărârii judecătorești s-au

adresat biroului executorului judecătoresc I.V. și au solicitat executarea

silită, astfel că s-a format Dosarul de executare nr. 206/2002 iar prin

încheierea din 25 septembrie 2002 pronunțată în Dosarul nr. 418/2002,

Judecătoria Buftea a încuviințat executarea silită.

Executorul judecătoresc a procedat

la declararea procedurii de executare, iar la 7 mai 2003 a încheiat un proces-verbal

prin care a constatat la fața locului că cele două coșuri au fost dărâmate.

Raportat la acest proces-verbal, instanța a reținut că acest act echivalează cu

constatarea executorului judecătoresc că în acest mod a fost executat titlul

executoriu, întrucât deși cele două coșuri nu au fost reamplasate la o distanță

de minim 20 m de imobilul creditorilor, ele au fost demolate seara continuând

să fie încălzită cu sobe ale căror coșuri nu poluau.

Acest proces-verbal încheiat de

executorul judecătoresc a fost contestat de intimații D.N. și D.M. iar

Judecătoria Buftea, prin Sentința civilă nr. 1978 din 26 iunie 2003 a dispus

anularea lui, „continuarea executării și reluarea actului de executare”.

Ulterior, executorul judecătoresc s-a conformat hotărârii instanței și

constatând că măsurile cuprinse în titlul executoriu nr. 1292/2001 nu au fost

îndeplinite așa cum stabilise instanța, a procedat la calcularea de daune

cominatorii în valoare de 80.537.947 RON, care, apoi, au fost executate.

Petenții au contestat executarea și

au solicitat întoarcerea executării însă Judecătoria Buftea, prin Sentința

civilă nr. 657 din 8 martie 2005 a respins contestația ca tardivă.

Analizând activitatea desfășurată de

executor, instanța penală a reținut și motivat că toate actele și măsurile

efectuate de acesta au fost supuse cenzurii instanței civile iar când s-a

constatat că actul executorului a consemnat o situație nereală (procesul verbal

din 7 mai 2003) a dispus anularea acestuia, reluarea și continuarea executării

silite pentru a determina conformarea întocmai a debitorilor la titlul

executoriu recurgând în cele din urmă și la executarea sancțiunii daunelor

cominatorii prevăzute în Sentința nr. 1292/2001.

În final, instanța penală a

concluzionat că nu rezultă că executorul judecătoresc a ignorat măsurile

instanței ori că și-ar fi depășit atribuțiile ori limitele stabilite astfel că,

soluția de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror este temeinică și

legală.

Referitor la fapta că procurorul nu

s-a conformat Deciziei penale nr. 1242/R din 29 mai 2007 a Tribunalului

București, de a începe urmărirea penală instanța a motivat că „măsura dispusă

nu putea fi respectată” decât în măsura în care din actele premergătoare ori

din actul de sesizare nu rezultă vreunul din cazurile prevăzute de art. 10 C.

proc. pen.

Evident că această motivare cuprinsă

în considerentele sentinței recurate este greșită.

Sub acest aspect, instanța ar fi

trebuit să reținută că sintagma prevăzută de art. 278

1

alin. (8)

lit. a) C. proc. pen. „în vederea începerii urmăririi penale” nu presupune în

mod automat obligativitatea ca procurorul să înceapă urmărirea penală. Această

exprimare a legiuitorului care nu este una direct și riguros dispozitivă, nu

anulează și nici nu diminuează efectele controlului judecătoresc care trebuie

instituit asupra soluțiilor date de procuror, ci îl obligă pe acesta fie să

înceapă, de îndată urmărirea penală dacă nu se impun alte verificări, fie să

efectueze acele acte premergătoare ce se impuneau și pe care nu le-a efectuat

ori să le completeze, în ambele ipoteze, evident pentru a aduna date și

elemente suficiente care să justifice începerea urmăririi penale și să dea

eficiență acestui prim act procesual care marchează începutul procesului penal.

Dar, deși motivarea sus-menționată

este greșită, Înalta Curte, nu va proceda la casarea sentinței, întrucât o

asemenea soluție ar fi una formală, atâta vreme cât din lucrările dosarului

rezultă că, pe fond, soluția procurorului este corectă.

Pentru aceste motive, se vor

respinge recursurile ca nefondate, cu obligarea recurenților la plata

cheltuielilor judiciare către stat și către intimați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de recurenții petiționari V.C. și V.G. împotriva Sentinței penale nr.

180 din 22 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenții petiționari la

plata sumei de câte 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenții petiționari la

plata sumei de câte 750 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către intimații

D.N. și D.M.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 octombrie 2009.